10.04.2012

Era o zi frumoasa de primavara, ce nu prevestea nimic ciudat sa se intample. Dupa ce plecam de la hanul Ana Lugojana, unde Adriana a dorit sa facem un popas pentru a manca o clatita flambata, ne indreptam spre Timisoara. Ne intorceam dintr-o mini excursie ce a cuprins printre altele Valea lui Liman, Manastirea Izvorul lui Miron de langa Cosava, lacul Surduc, hanul Ana Lugojana din apropiere de Lugoj. Urma sa ne mai oprim la Costei unde se regularizeaza cursul raului Bega, cu ajutorul unei constructii hidrografice, practic un stavilar construit in urma cu peste 300 de ani, inca de pe vremea imperiului austro-ungar, ce permite mentinerea constanta a debitului de apa din Bega. De aici urma sa plecam mai departe pe drumul national E 70 catre Timisoara via Recas, un drum aglomerat, dar mult mai bun in acea perioada, decat cel prin Buzias.

In ziua respectiva nici nu m-am gandit, ca in urmatorii ani o sa vad pe cer tot felul de lucruri ciudate, lucruri ce ma vor determina in viitor, sa-l denumesc traseul OZN-urilor.

Intr-adevar uneori poti ajunge la concluzia, ca nu-ti aduce anul, ceea ce-ti aduce clipa.

Dorec sa mentionez faptul, ca in afara clipului cu OZN-ul care este distrus in proportie de 90%, toate imaginile pe care am sa le postez in acest articol, reprezinta doar reconstituiri ale acelei intamplari. Pentru aceste reconstituiri mi-a fost de mare ajutor aplicatia Google Earth.