In 2004, cu trei zile inainte de alegerile parlamentare, un atentat terorist a zguduit capitala Spaniei. Bilantul dramatic (193 de morti si 2000 de raniti) a schimbat rezultatul scrutinului.
Citeste toate textele scrise de Sebastian Lazaroiu pentru Ziare.com
Popularii, favoriti in sondaje, au pierdut majoritatea in favoarea socialistilor. Analistii au despicat firul in patru si au ajuns la concluzia ca minciuna guvernului condus de Aznar, care initial a pus atentatul pe seama ETA, pentru a ascunde adevarata cauza (participarea Spaniei in operatiunile din Irak), a produs rasturnarea de situatie. Fara aceste detalii analitice, e clar ca a fost vorba de o emotie uriasa, declansata de socul numarului mare de victime si de nesiguranta resimtita de cetateni.Pe data de 6 decembrie, Romania va avea alegeri parlamentare. Emotia este in crestere. Numarul de cazuri zilnice trece astazi de 6000, numarul deceselor atinge lejer 100 pe zi, iar sectiile ATI dedicate pacientilor cu COVID se apropie de capacitatea maxima. De observat ca numarul deceselor de astazi corespunde unei perioade mai bune (dar de scurta durata), cand numarul de cazuri abia daca depasea 2000. Cum rata ramane relativ constanta si tinand cont de inertia raportului intre decese si cazuri inregistrate, e de asteptat ca numarul celor care nu vor supravietui bolii sa atinga 200 pe zi, in plina campanie electorala. La fel, e de asteptat ca aglomeratia la terapie intensiva sa devina critica tot spre sfirsitul lui noiembrie.Probabil ca deznodamantul nu va fi acelasi ca in Spania anului 2004, insa exemplul folosit ne indeamna sa reflectam cum pot fi afectate rezultele unui scrutin desfasurat sub o mare emotie si cat de reprezentativa va fi majoritatea decisa de acel scrutin.Guvernul actual (minoritar) se afla sub presiunea mai multor vectori din societate. Pe de o parte sunt nemultumirile diversilor actori care isi vad din nou afacerile inchise. E vorba de sectorul HORECA, cel mai lovit si de prima carantina, dar si alte firme care sunt nevoite sa renunte la o parte din angajati, parinti, nevoiti sa stea cu copiii acasa in scenariul de scoala online. Toate acestea se intampla destul de dispersat, in functie de rata de incidenta la 1000 de locuitori. Romania pare a fi singura tara care inchide scolile. Mi-e teama ca motivul pentru care tari mult mai dezvoltate din vestul european nu inchid gradinitele si scolile n-are mare legatura cu prioritatea acordata de acele guverne educatiei, ci cu salvarea economiei. Inchiderea scolilor inseamna persoane scoase din campul muncii si-apoi platite din rezervele bugetare. E straniu ca Romania pare sa-si permita acest lux, la un deficit bugetar estimat de 10% pentru 2020 si o contractie economica de 5%, chiar daca, deocamdata, o face local sau regional.
evenimentele traditionale care presupun deplasari mari de persoane. Tonul BOR nu mai e cel din primavara, mai degraba conciliant, ci polemic si agresiv. In ce masura Biserica Ortodoxa mai are vreo influenta politica, dupa referendumul asa-zis "pentru familie", esuat lamentabil in toamna lui 2018, ramane de vazut, desi amenintarile patriarhului sugereaza cel putin un boicot, daca nu cumva o campanie mascata impotriva PNL.Dar sunt tot mai multe voci in presa si in societate, care, influentate si de deciziile altor tari europene, dar tot sub emotia curbei ascendente, cer un lockdown imediat. Cine compara insa deciziile acelor tari europeni cu cele din primavara lui 2020 va observa ca e vorba de un "lockdown soft", impachetat sub aceasta denumire, mai mult pentru linistirea cetatenilor. Altfel, e putin probabil ca masurile luate de Marea Britanie, Franta, Germania, Austria vor reusi sa plafoneze intr-un viitor imediat panta crescatoare a numarului de cazuri, dar vor mai reduce din spaima oamenilor.Opozitia foloseste viclean momentul. Desi nu mai are puterea sa schimbe schimbe data alegerilor (dar nici nu doreste asta), PSD se lamenteaza ori de cite ori are ocazia pe tema suprapunerii scrutinului parlamentar cu virful celui de-al doilea val al molimei. In realitate, liderii din Kiseleff vor sa se termine mai repede balciul electoral si sa se vada cu sacii in caruta pentru urmatorii patru ani, asumandu-si tacit opozitia, insa vizand un scor cat mai bun care sa le permita o opozitie dura la viitorul guvern. Graba PSD se justifica si daca ne gandim la intentia de a conserva impulsul dat de alegerile locale de la sfarsitul lui septembrie. Dupa cum arata ultimele sondaje, acel 30% se topeste vazand cu ochii, asta si pentru ca tema favorita a social-democratilor (mai ales la Bucuresti) a fost clamarea unei fraude pe care n-au reusit sa o corecteze pe cale institutionala, in definitiv, un refren prostesc de victimizare care pune partidul lui Ciolacu in pozitia de actor slab, neputincios.In orice caz, toata campania va sta sub semnul emotiei legate de victimele pandemiei. Pe acest fond, e greu de crezut ca vom auzi prea multe din programele electorale propuse de partide, dar poate ca e mai bine asa, caci ce-ar fi de auzit? Noile masuri populiste ale PSD? Eufemismele si ocolisurile liberalilor legate de reducerea cheltuielilor (sau cresterea veniturilor bugetare, cine stie...)? Strigatele scremute ale partidelor mici care spera sa treaca pragul de 5%?
Cum va afecta totusi acest val de frica amestecata cu furie scorurile partidelor? Cum va distorsiona el reprezentativitatea?
In primul rand, e de asteptat sa avem cea mai mica rata a participarii la un scrutin legislativ. Probabil 35%, desi s-ar putea sa fie si acesta un prag optimist. Participarea scazuta va afecta, in general, partidele care se lamenteaza pe tema datei scrutinului. Multi simpatizanti PSD sau ProRomania vor intelege de la liderii lor ca trebuie sa se razbune pe actualul guvern si sa stea acasa pe 6 decembrie. Mesajul cu amanarea pina-n martie poarta in subtext un indemn la boicot, asa cum mesajul cu frauda de la Bucuresti ii lasa pe alegatorii PSD sa subinteleaga ca oricum nu conteaza votul lor de vreme ce e mistificat in niste camere secrete.De cealalta parte, e posibil sa aiba surprize si liberalii, si asta pentru ca zonele cele mai afectate economic de inchiderea unor afaceri sau a scolilor sunt in marile centre urbane, primele care depasesc pragul de 3 la mie, iar acolo liberalii au obtinut scoruri promitatoare la alegerile locale. Cu atat mai mult cu cat primarii, cum se intampla la noi, nu se vor deranja prea tare sa faca parlamentari pe unii de care au auzit doar de la televizor. Emotia negativa, spectrul somajului si al inchiderii afacerilor nu sunt de bun augur pentru un vot din toata inima.
Surprinzator, ultimele sondaje arata un USR+ revigorat, dupa un mediocru 10% la alegerile locale. Multi s-au aratat sceptici cu aceasta revenire (care aduce cu scorul de la europarlamentare), cu atit mai mult cu cit, in alianta condusa de Barna si Ciolos, n-a prea fost liniste la alcatuirea listelor parlamentare. Explicatiile sunt totusi la indemana si trebuie cautate, in primul rand, in performanta organizatorica slaba de la scrutinul local, unde USR+ n-a depus liste de candidati decat in aproximativ 60% din localitati. Prima conditie sa fii votat e sa ai candidati. Degeaba au avut candidati la fiecare CJ daca n-au acoperit toate localitatile, intrucat se stie ca, la locale, primarii sunt directori de vot.
Parlamentarele se joaca pe o dispersie mai mica, una la nivel de circumscriptie judeteana, si au o componenta politica mai pronuntata, fiind votate liste nu oameni. In al doilea rand, victoriile din marile centre urbane (Bucuresti, Timisoara, Brasov), cu vizibilitate mare, au radiat la nivel regional si national, renascand emulatia pierduta de alianta dupa prezidentialele de anul trecut. Fiind un scrutin cu participare scazuta, USR+ ar putea avea un scor neasteptat de bun, la fel ca UDMR, deoarece ambele formatiuni au electorate constante, dar mobilizate.
In fond, si e valabil pentru toate celelalte partide, ecuatia e simpla: ce motiv mai puternic decat teama de virus vor oferi propriilor simpatizanti pentru a iesi din casa la sectiile de vot?
In orice caz, pare ca ne indreptam spre o majoritate PNL-USR+. Cat de confortabila, vom vedea... Cu siguranta insa una slab reprezentativa, rezultata dintr-o participare mediocra, ceea ce nu va fi fara consecinte pentru urmatorii patru ani, din care cel putin primii doi se arata foarte dificili din punct de vedere economic si sanitar. Printre efectele emotiei din aceste luni (si din cele care vin) nu vor fi doar traumele individuale post-pandemice, ci si o configuratie parlamentara subreda. Prea subreda pentru marile reforme pe care le asteptam.
Sebastian Lazaroiu este sociolog, politolog si scriitor. A publicat romanele Balena Albastra, Omatidii. Sarada unui hacker si Zilele lui MM in colectia "Ego. Proza" a Editurii Polirom, "Cand Dumnezeu nu mai iubeste" si "Singur", editura Univers.