Cum a folosit-o Băsescu pe Udrea pentru a-l face președinte pe Iohannis
Băsescu a folosit-o pe Elena Udrea pe post de iepure
http://www.stareapresei.ro/basescu-folosit-o-pe-elena-udrea-pe-post-de-iepure-45159.html
Băsescu a folosit-o pe Elena Udrea pe post de iepure politic de fugă, pentru a canaliza voturile pozitive ale electoratului de dreapta spre Klaus Iohannis şi Monica Macovei.
Este un lucru pe care l-am bănuit de foarte mult timp – cam din vară, de când a apărut candidatul independent Monica Macovei. Se vădeşte tot mai clar că lucrurile exact aşa au stat. Ideea aceasta aparent nebunească a tot circulat prin mediile de presă. Radu Moraru a exprimat-o prima dată coerent în noaptea de 16 spre 17 noiembrie, pe Naşul.tv.
Sub titlul Cum a folosit-o Traian Băsescu pe Elena Udrea pentru a-l face președinte pe Klaus Iohannis, jurnalistul Ion Cristoiu publică o analiză politică foarte interesantă.
Ion Cristoiu, aşa cum a făcut cel puţin în toată cariera sa post-decembristă de gazetar de excepţie, a intrat în ultima perioadă într-o agitaţie editorialistică şi de opinie, în care a exprimat multe lucruri contradictorii, o serie de aberaţii şi câteva adevăruri indiscutabile.
În tot acest timp, a căutat de fapt, probabil, să agregheze o explicaţie logică a ceea ce s-a petrecut pe 16 noiembrie şi de ce anume s-au petrecut astfel lucrurile. Post – 16 noiembrie, Cristoiu a analizat comportamentul politicienilor şi a tras câteva concluzii interesante, ce se apropie foarte mult de ceea ce am intuit noi de mai mult timp că e planul lui Traian Băsescu:
(Între paranteze fie spus – când scriam despre “Operaţiunea un partid pentru Nuţi din Pleşcoi“, ori, în general, despre antinomia dramatică dintre idealurile democratice tipice celor 10 ani de mandat Băsescu şi conduita publică detestabil-demagogică a Elenei Udrea, am făcut-o pe deplin revoltaţi de aceasta şi convinşi că, chiar dacă planul lui Băsescu, pe care-l revelăm acum, există, nu facem decât să-l ajutăm să se întrupeze.)
SINTEZA IPOTEZEI LUI ION CRISTOIU Două voturi negative – cel contra lui Traian Băsescu (în bună măsură canalizat pe Elena Udrea) şi cel contra lui Victor Ponta – au fost vedeta acestei campanii, în care Klaus Iohannis a fost absolvit de orice apropiere de mult-hulitul Traian Băsescu, pentru că acesta a susţinut-o enervant de declarativ şi consecvent pe antipatizata Elena Udrea. Astfel, a contat ce va fi predominat la vot: votul negativ contra lui Ponta sau cel negativ contra lui Traian Băsescu.
Detaliile analitice ale jurnalistului sunt notabile şi cât se poate de corecte. Materialul merită citit cu atenţie. Sunt necesare, din punctul nostru de vedere, câteva adăugiri şi corecţii, pe care le facem, respectând punctul de vedere al mai experimentatului nostru confrate.
1. Nu tot votul a fost negativ.
Nu tot votul Dreptei a fost anti-Ponta. Au existat votanţi de dreapta care au votat pozitiv pentru Iohannis. Am discutat îndelung cu oameni din Sibiu, spre exemplu, convinşi de virtuţile lui Klaus Iohannis şi de lucrurile bune pe care le-a făcut acesta ca primar. Votanţii Monicăi Macovei din primul tur au votat pozitiv, în bună măsură, cu Iohannis. Un vot raţional, cerebral. Probabil că anti-Ponta au votat cu Iohannis în turul al doilea votanţii din primul tur ai Elenei Udrea, dar şi o parte dintre votanţii lui Tăriceanu, Dan Diaconescu sau Meleşcanu.
Nu tot votul Stângii a fost anti-Băsescu. Există un nucleu dur de votanţi ai PSD din mediul rural şi din clasa săracă gata să voteze şi o mătură cu fundă roşie, dacă aceasta le propune PSD. Vot negativ, cu certitudine, a fost la telespectatorii fanatizaţi de bramburelile fardate ca la şantan, afirmate zilnic, repetitiv, de către România TV şi Antena 3.
2. Planul lui Băsescu (dacă a existat – şi credem că e puţin probabil ca totul să se fi agregat aşa, din întâmplare, printr-o potriveală norocoasă) a fost mult mai amplu. Credem că acest politician excepţional a jucat la mai multe capete: drElena Udrea (iepurele de fugă şi de sacrificiu), Klaus Iohannis (iepurele imediat instituţionalizabil şi omul cu cele mai mari şanse de succes) şi Monica Macovei (iepurele bun pentru votanţii lui Băsescu care nu au acceptat-o pe Elena Udrea şi potrivit pentru mobilizat indecişii nemulţumiţi de toată clasa politică, virtual de perspectivă a veni puternic dinspre societatea civilă cu o forţă politică alternativă la establishmentul actual obosit).
Unul dintre ultimii doi iepuri (Iohannis sau Macovei) trebuia să meargă oricum în turul al doilea, pentru că nici unul dintre secondanţii lui Ponta (Meleşcanu, Tăriceanu, Dan Diaconescu) nu avea forţa politică a celor trei – ei au fost scoşi inutil, probabil prin fraudă, peste Macovei şi Udrea în primul tur, pentru ca PSD să simuleze (ca mai întotdeauna în existenţa acestor politruci de stat) că are o forţă electorală mai mare decât în realitate, în speranţa că astfel va cataliza o reacţie la vot favorabilă.
3. Acel “Adio, dar rămân cu tine!” al lui Băsescu, “la perdeluţă”, adresat PDL, face parte din acelaşi plan din mintea încâlcită de politician a acestui tip versat, complex, brutal, contradictoriu şi redutabil.
4. Planul lui Traian Băsescu nu este, credem noi, secvenţial şi nu se întinde de la un anumit moment din trecut până pe 16 noiembrie 2014, spre exemplu. Acest politician excepţional gândeşte integrat. Şi acum mizează pe mai mulţi iepuri de fugă în acelaşi timp, previzionând mai multe versiuni ale celor ce se vor petrece în continuare şi construind scenarii politice pentru fiecare.
De exemplu, credem că în PMP iepurele Elena Udrea a obosit, şi-a îndeplinit misiunea şi urmează să fie în curând înlocuit de Cristian Diaconescu, alături de care se va afla în continuare bravul Eugen Tomac, soldat de nădejde al lui Traian Băsescu.
Nu ştim dacă există oameni politici care au avut habar despre acest plan (care, dacă este adevărat, e genial), dacă Vasile Blaga, Elena Udrea, Monica Macovei, Cristian Diaconescu, MRU, Klaus Iohannis etc. au făcut parte din vreo conspiraţie. Nici nu era nevoie.
Cu cinism la adresa pionilor din jocul de şah politic şi dragoste de ţară, Traian Băsescu a mişcat atent piesele în joc, făcând exact ce a dorit cu bună credinţă şi, repetăm, cu dragoste de ţară. Iar acesta este lucrul cel mai important, pentru care îi putem ierta cinismul de politician – un cinism şi o luciditate cumplită pe care, în măsura în care nu i-am cunoscut-o, i-am intuit-o, iar în măsura în care nu i-am intuit-o, ne-au vorbit alţii despre ea.
Ca să concluzionăm: dacă Traian Băsescu nu ar fi procedat astfel şi Dreapta ar fi avut (să presupunem) un candidat unic, susţinut de PDL şi de celelalte mici forţe politice, dacă PMP nu ar fi apărut niciodată, dacă Forţa Civică nu ar fi existat niciodată şi MRU ar fi rămas cuminte în banca lui, USL nu s-ar fi desfiinţat niciodată, nu ar fi apărut electoratul de dreapta nebăsist, iar goarnele mincinoase ale Sistemului Ticăloşit ar fi arătat relaxate cu degetul spre partidul lui Băsescu şi Boc, care a tăiat salariile şi pensiile şi care vrea să conducă statul român în continuare prin urmaşul său, candidat la Preşedinţie, după modelul lui Putin. Ar fi fost un dezastru. Ponta ar fi probabil acum preşedintele României.
În lunile şi anii ce urmează, vom învăţa tot mai mult să-l respectăm pe Traian Băsescu. Cu tot cu grosierismele sale. Dar acestea sunt nişte fleacuri pe lângă de unde ne-a luat, când a devenit preşedinte, şi unde ne-a adus acum.
Cum a folosit-o Băsescu pe Udrea pentru a-l face președinte pe Iohannis
Gîndului de vineri, 14 noiembrie 2014, i-am pus drept moț titlul O premieră postdecembristă: Confruntarea dintre cele două voturi negative. După ce arătam că din 1990 pînă acum, s-a votat împotriva cuiva – Ion Iliescu, Adrian Năstase, Traian Băsescu - făcîndu-i pe sociologi şi comentatori să folosească sintagma Vot negativ, anunțam că: ”2014 aduce cu sine o premieră postdecembristă: Dublul vot negativ”.Scriam cu două zile înainte de al doilea tur:
„Propaganda PSD-istă foloseşte sloganul: Votaţi ca să nu se mai continue regimul Băsescu!
La rîndu-i, Klaus Iohannis îndeamnă la vot împotriva lui Victor Ponta. Dacă Victor Ponta ajunge preşedinte – spune propaganda ACL – va fi un dezastru.
Ne confruntăm astfel, în 2014, cu dublul vot negativ. Deşi Traian Băsescu nu mai candidează, masele PSD-iste sînt chemate să voteze împotriva lui Traian Băsescu. Electoratul de Dreapta e chemat să voteze împotriva lui Victor Ponta.
În final, mă întrebam:
„Care dintre cele două voturi negative va fi mai puternic:
Cel împotriva lui Traian Băsescu sau cel împotriva lui Victor Ponta?”
De la cel de-al doilea tur de scrutin au trecut mai mult de două săptămîni. Spectaculoasa răsturnare de scor, demnă de a intra în Cartea Recordurilor – de la o diferenţă de 10% în favoarea lui Victor Ponta, la o diferență de aproape 10 la sută în defavoarea sa - pare a fi dat un răspuns întrebării mele:
Dintre cele două voturi, cel împotriva lui Victor Ponta a fost cel mai puternic.
CITESTE SI:
+Declaraţia ŞOCANTĂ a lui Iohannis despre Ceauşescu
+Declarația DURĂ a lui Klaus IOHANNIS care îl va ÎNFURIA la culme pe Ion ILIESCU
În primul său interviu de după eşec, cel dat site-ului DC News, Victor Ponta recunoştea drept greşeală uriaşă de campanie fixarea pe Traian Băsescu ca adversar.
În tot acest timp, Klaus Iohannis – mărturiseşte Victor Ponta – zburda pe cîmpii.
Într-adevăr, aşa cum am recunoscut şi eu, un străin de realităţile româneşti ar fi rămas uluit să constate că principala confruntare era dintre Victor Ponta şi Traian Băsescu şi nu dintre Victor Ponta şi Klaus Iohannis. Se înțelege că uluiala și-ar fi avut temeiul în axioma: Traian Băsescu nu mai candidează.
A greşit crucial Victor Ponta asumîndu-şi o campanie negativă împotriva lui Traian Băsescu, neglijîndu-l pe adevăratul concurent, Klaus Iohannis?
Da şi nu.
Da, deoarece la doi ani de la Referendum, antipatia faţă de Traian Băsescu se mai micşorase. În plus, strategii lui Victor Ponta nu luaseră în calcul două elemente ale Crizei politice din vara lui 2012:
1) Două partide – PSD şi PNL – nu reuşiseră să scoată la vot 50% dintre alegătoriii înscrişi pe liste. Asta înseamnă că presupusa revoltă naţională faţă de Traian Băsescu nu exista şi că sondarea USL a stărilor de spirit colective eşuase lamentabil.
CELE MAI COMENTATE:
+Dezvăluiri. Cum s-a îmbogățit Iohannis folosindu-se de falși moștenitori și de acte fabricate
2) Mulţi dintre cei care ieşiseră la vot împotriva lui Traian Băsescu n-o făcuseră spontan, cum s-a întîmplat cu milionul ieşit pe 16 noiembrie 2014 la urne împotriva lui Victor Ponta, ci pentru că-i mînaseră din urmă maşinăriile celor două partide.
Din motive complexe, între care se numără şi obtuzitatea propagandei PSD-iste, dar şi nevoia lui Victor Ponta de a-i cînta în strună lui Dan Voiculescu, timp de doi ani, Victor Ponta a ţinut-o langa cu Dreptatea care trebuie făcută pînă la capăt celor 7,4 milioane de votanţi la Referendum, dar mai ales cu demolarea cărămidă cu cărămidă a Regimului Traian Băsescu, văzut ca o Bastilia de Dâmbovița.
În viziunea lui Victor Ponta, scrutinul prezidenţial nu era un simplu moment electoral, ci o Revoluţie istorică. Venirea sa la Cotroceni nu era văzută ca o simplă preluare de putere, ci drept lovitura de grație dată Fortăreței Băsescu. Seară de seară, metaforele acestea Revoluție, Debăsificare, erau trecute dintr-o gură într-alta, fără teama de microbi, de argații lui Dan Voiculescu de la Antena 3. Așa cum se vede acum, cînd postul și-a pierdut busola, transformîndu-se într-un fel de Paprika tv, obsesia Băsescu era o formulă prin care cei de la Trustul Intact își ascundeau lipsa de profesionalism. Și sub influența Strategului Bogdan Teodorescu, Victor Ponta a luat metaforele în serios.
Dacă s-ar fi rezumat la a vorbi de curmarea stilului Băsescu de a face politică, poate că această campanie ar fi fost eficientă. Dar să proclami dărîmarea Regimului Băsescu în condiţiile în care, prin Regimul Băsescu se înţeleg şi marile realizări în domeniul luptei împotriva Corupţiei însemna asumarea iresponsabilă a restauraţiei în materie de Corupţie. Ca să nu mai spun că iresponsabilitatea veselă a lui Victor Ponta atinsese culmea prin angajamentul solemn că, odată ajuns președinte, îl va vîrî pe Traian Băsescu la închisoare. Un politician care voia să ajungă președintele României făgăduia alegătorilor nu o viață mai bună, ci pușcărie pentru președintele anterior!
Scopul acestei campanii a constat în identificarea lui Klaus Iohannis cu Omul lui Băsescu.
Teoretic, manevra era excelentă. Un Klaus Iohannis identificat drept continuatorul lui Traian Băsescu însemna un Klaus Iohannis care confirma acuzaţiile de a fi tăiat pensiile şi salariile.
De ce n-a prins manevra?
Pentru că Traian Băsescu şi-a dat seama de ea şi a parat lovitura în chip strălucit prin:
1) Prezentarea lui Klaus Iohannis drept un candidat pe care el nu-l recomandă alegătorilor. Criticile aduse lui Klaus Iohannis de a fi fost premierul de la Grivco, susţinătorul Loviturii de stat din vara lui 2012, toate venite de la Traian Băsescu, nu numai că l-au scutit pe Klaus Iohannis de acuzaţia de continuator al Regimului Băsescu, dar, mai mult, i-au adus şi voturile unor părţi a electoratului USL, anti-Băsescu.
La aceasta a contribuit şi delimitarea lui Klaus Iohannis de felul de a face politică a lui Train Băsescu.
2) Opţiunea categorică, scandalos de categorică pentru Elena Udrea.
Oricît de mult l-ar fi criticat Traian Băsescu pe Klaus Iohannis, i-ar fi fost uşor lui Victor Ponta să convingă de teatrul acestei ciondăneli, dacă Traian Băsescu n-ar fi optat pentru Elena Udrea şi, mai ales, dacă n-ar fi susţinut-o pînă-n pînzele albe.
Desigur, în această opţiune un rol însemnat l-a avut şi nevoia lui Traian Băsescu de a păstra vizibilitatea PMP în campanie, în vederea preluării partidului după încheierea mandatului.
Principalul efect – nu ştiu dacă asumat conştient de Traian Băsescu – a fost însă salvarea lui Klaus Iohannis de la etichetarea de a fi omul lui Băsescu pe şest și prin asta deschiderea drumului către Cotroceni.
Opţiunea pentru Elena Udrea întrunea două trăsături favorabile manevrei:
1) Nu exista nici un risc ca Elena Udrea să intre în turul al doilea.
2) Prin nevoia de starletă a Elenei Udrea, opţiunea a devenit o axiomă a vieţii noastre politice.
În tot acest timp însă, Traian Băsescu i-a administrat lovituri după lovituri lui Victor Ponta.
O strategie cu totul și cu totul în favoarea lui Klaus Iohannis:
1) Klaus Iohannis rămînea mai departe Icoana care nu se coboară la un război cu Victor Ponta.
Făcea asta Traian Băsescu.
2) Loviturile date de Traian Băsescu nu puteau fi percepute de electorat ca fiind pentru Klaus Iohannis, ci pentru Elena Udrea.
Astfel, campania pentru alegerile prezidenţiale ne-a adus o premieră:
Un candidat – Victor Ponta – a fost înfrînt de un politician care nu candida.
Iar adevăratul candidat l-a învins pe Victor Ponta mulţumindu-se să tacă misterios la confruntarea dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta.
Întrebarea întrebărilor:
Klaus Iohannis e conştient că nu el, ci Traian Băsescu l-a învins pe Victor Ponta?!