În codri sălbatici cu brazi seculari,
Lupii urlă cu jale.
În pericol sunt dacii, în pericol e Dacia,
Primejdia se arata din zare.
Romanii se adună, s-adună cu oaste,
Imensă de suliţi şi jale.
Ei vor să ocupe, ei vor să distrugă,
Şi vor să omoare, pe cine le iese în cale.
Dar daci-s ca lupii, atacă şi fug,
Atacă din flancuri, atacă din spate,
O iau iar la goană, se-ntorc, lovesc şi fug.
Nu iartă o fiintă, nu iartă un suflet.
Lovesc în romanii, ce vin să-i omoare.
Zăpada e roşie de sângele scurs.
Dar daci-s ca lupii, n-au frică de moarte.
Ei cred în Zamolxe, ce sincer le-a spus:
Că cel care luptă, căzând pentru patrie,Îndată se-nalţă, direct la el sus.
Iar spiritu-i veşnic şi fără de moarte,Zamolxe e omul, ce zeu a ajuns.
Pe dealuri sunt focuri, cu flacăra sacră, aprinse cu toate de ultimii daci
Şi focul cel sacru, spre cer dă lumină
În cinstea lui Decebal, regele dac.
Căzuse în luptă, trădat mişeleşte,
Chiar de un prieten, de neam apropiat.
Ce-l vinde pe rege pentr-un pumn de ţărână
Un sac, doi de galbeni şi-o viaţă haină.
Când vede că rana, nu-l lasă să lupte,
Războinicul rege cu suflet curat,
Se-njunghie el singur, cu sabia in piept.
Căci nu vrea să cadă sub cizmă străină.
by Sfinxul
În partea de jos se poate citi un fragment din: Visul premonitoriu
Decebal si Burebista erau la nici doi metri în faţa mea, foarte aproape unul de celălalt, iar Zamolxe stătea la aproximativ jumătate de metru în spatele lor şi puţin în lateral, privind ca un părinte spre cei doi şi încercând parcă să menţină legătura dintre noi.
Decebal stătea între cei doi, aproape umăr la umăr cu Burebista. Era total diferit de celalalt, având o constituţie atletică, o musculatură frumos conturată, parcă formată prin sport şi era mai înalt cu un lat de palmă. Un om dârz cu ochi albaştri, o privire blândă dar inteligentă. Avea părul şaten închis, barba tăiată scurt, permiţând să se observe conturul feţei.
Era exact stilul de conducător ajuns în vârful ierarhiei prin măreţia faptelor sale, prin calităţile deosebite pe care le avea şi prin încrederea pe care o insufla neamului dac. Normal ca spiritul uni om cu un suflet aşa de pur, care este dispus să meargă cu fruntea sus până la jertfa supremă, luptând pentru eliberarea poporului său, să se înalţe şi să ajungă în dreapta tatălui.
Am început să discut cu ei, dar nu prin viu grai, ci telepatic la fel ca şi cu ursul imens din visul avut, cu o noapte înaintea sosirii la Rîuşor. Au încercat să-mi transmită un mesaj, pe care din păcate eu l-am uitat, sau poate nu este momentul să mi-l aduc aminte.
Pentru a citi intreaga poveste faceti click pe: Visul premonitoriu - Zamolxe zeul urs
focul sacru dacic, focul sacru, focul, focul sacru, focul sacru dacic, foculsacru, focul sacrudacic, foculsacrudacic,