Focul sacru - Burebista, Decebal

În stânga era Burebista.

Sincer nu mi-aş fi dorit să mă întâlnesc cu el, sau să-l visez fără să fie împreună cu ceilalţi doi. Era de-a dreptul fioros. Avea părul ondulat spre creţ, faţa îi era acoperită de o barbă deasă şi lată de culoare închisă. Privirea lui era aprigă, iar ochii negrii aveau o sticlire care pătrundea prin tine şi te tăiau ca două pumnale. Pe faţă se vedea o cicatrice adâncă, de la coltul ochiului stâng peste mijlocul pometelui şi se pierdea undeva în barba neagră. Era un om foarte puternic, cu o constituţie monolitică, picioarele, braţele şi corpul erau făcute parcă din trunchiuri de copaci, semăna mai mult cu un urs peste care a fost trasă o piele de om. Probabil era forma tipică a cuceritorului din acele vremuri cumplite şi sălbatice. Era genul de om, care ar fi scos mult mai repede sabia din teacă, decât ar fi reuşit să zâmbească. Impunea un respect deosebit şi degaja o teamă ancestrală asupra interlocutorului. Să nu uităm că a fost primul întemeietor al statului dac, ce se întindea de la Marea Neagra, până la izvoarele Dunării, răul Morava (Cehia de azi), până la Nistru şi cine ştie până unde în rest.

Decebal stătea între cei doi, aproape umăr la umăr cu Burebista. Era total diferit de celalalt, având o constituţie atletică, o musculatură frumos conturată, parcă formată prin sport şi era mai înalt cu un lat de palmă. Un om dârz cu ochi albaştri, o privire blândă dar inteligentă. Avea părul şaten închis, barba tăiată scurt, permiţând să se observe conturul feţei.

Era exact stilul de conducător ajuns în vârful ierarhiei prin măreţia faptelor sale, prin calităţile deosebite pe care le avea şi prin încrederea pe care o insufla neamului dac. Normal ca spiritul uni om cu un suflet aşa de pur, care este dispus să meargă cu fruntea sus până la jertfa supremă, luptând pentru eliberarea poporului său, să se înalţe şi să ajungă în dreapta tatălui.

Pentru a citi intregul material click pe : Visul premonitoriu - Zamolxe zeul urs