Epopeea Dacica

Deşteaptă-te române

Şi uităt-te spre noi

Căci dacii reânvie

În piepturi de eroi.

Din umbre şi penumbre,

Din vremuri timpurii

Pe când, sălbatic omul

Se roagă la stihii

Apare el Zamolxe

Inteligenţă pură,

Mare învăţat al vremii

Ce dacii îi adună.

Printr-o religie sacră

Şi învăţătură bună,

Zamolxe îi îndrumă

Spre înălţare pură.

Deşteaptă-te române

Încearcă să-ţi revii

Şi limba sacră dacă,

Învaţă-i pe copii.

În negura istoriei,

Regi mulţi s-au perindat.

Dar prin razboaie crude,

Cu sufletul curat.

Pământul sfânt al Daciei

Mereu l-au apărat.

De hoardele straine,

Ce-n timp i-au atacat.

Chiar Lisimah a lu’ Alexandru,

Ce lumea-n sabie a tăiat.

Când a ajuns cu armata-n Dacia,

Lui Dromihete s-a predate.

Deşteaptă-te române

Şi uită-te-napoi,

Căci dacii reânvie

Şi sunt azi printre noi.

Din negura istoriei

Din vremuri de demult,

Apare ne înfricatul

Şi sfântul rege dac.

E Decebal Diurpaneus

Ce cruda armata de romani

O tine dincolo de Istru

Mai mult de douazeci de ani

El a murit pentru o tara,

In care astazi locuim.

Dar, spre rusinea noastra mare,

De daci, noi nu ne amintim.