Metode active de stimulare a motivatiei pentru invatare

Metode active de stimulare a motivatiei pentru invatare

Ştirbu Ionela Meda – ISJ Neamţ

Încercând să identific cauzalitatea unui proces de învăţare pozitiv, am adresat elevilor, din ciclul gimnazial, următoarea întrebare: De ce învăţaţi?

Răspunsurile au fost diverse: pentru notă, pentru că mi s-a promis un telefon nou, pentru că aşa trebuie, dacă mă întreabă alţii ceva să ştiu să răspund, ca să mă lase părinţii la calculator, ca să reuşesc la examen, mă interesează, îmi place profesorul etc. Am rămas surprinsă de răspunsurile copiilor care, cu excepţia ultimelor două răspunsuri, se situează în sfera motivaţiei extrinseci. La vârsta gimnaziului elevii ar trebui să fie motivaţi şi de structuri motivaţionale intrinseci. Acestea sunt responsabile de plăcerea cu care se implică elevii în învăţare. Un elev cu o motivaţie intrinsecă va lucra la o problemă de matematică pentru ca este distractiv şi ii face plăcere. Sau, o persoana cu o motivaţie interioară puternica va încerca sa găsească soluţii la o problema datorita faptului ca e extrem de implicat în ce face. Motivaţia intrinseca se refera la motivaţia care vine din interiorul unui individ şi nu din recompense exterioare, cum ar fi banii, cadourile sau notele de la şcoală.

Motivaţia elevilor pentru învăţare constituie o provocare importantă pentru activitatea mea profesionala şi pentru a identifica cele mai reuşite modalităţi de stimulare a elevilor, am aplicat şi am câştigat un grant Comenius, la un curs care aborda acest subiect. Astfel, în perioada 14 – 22 aprilie am participat la Lisabona, la programul de formare Metode active pentru creşterea motivaţiei şi îmbunătăţirea calităţii în diferite medii de învăţare, curs organizat de European Bridges Consulting din Finlanda, (http://portugal.europeanbridges.com/).

Principalul obiectiv al programului de formare a constat în deprinderea unor competenţe în vederea creşterii nivelului motivaţiei în diferite situaţii de învăţare prin: crearea unui climat pozitiv pentru învăţare; clarificarea obiectivelor învăţării; organizarea resurselor de învăţare; realizarea unui echilibru între componenta intelectuală şi emoţională a învăţării.

În vederea participării la acest curs am am citit cartea "Inteligenţa emoţională" ( Daniel Goleman) şi articolul scris de Richard M. Ryan si Edward L. referitor la autodeterminare, motivaţie intrinseca, dezvoltare sociala şi bunăstare, articol trimis de organizatori. Studiile teoriei autodeterminării (Self Determination Teory), insistă pe rolul factorilor intrinseci (autonomie, competenţa şi relaţionare) în predicţia motivaţiei pentru sarcină (Ryan R. M., Deci E. L 2000).

Teoria autodeterminării studiază trei nevoi umane corelate: nevoia de competenţă, de apartenenţă şi de autonomie. Când aceste nevoi sunt satisfăcute, starea personală de satisfacţie şi de evoluţie socială se optimizează. Persoanele aflate în această situaţie sunt motivate intrinsec, fiind capabile să exploateze potenţialităţile şi să caute provocări din ce în ce mai mari. Conform Ryan & Deci “Fiinţele umane pot fi proactive şi implicate sau dimpotrivă, pasive şi alienate, în funcţie de condiţiile sociale în care se dezvoltă şi funcţionează”.

În aceste condiţii, cu atât mai mult este necesară dezvoltarea motivaţiei. Formele motivaţiei: pozitivă şi negativă, afectivă şi cognitivă, intrinsecă şi extrinsecă, sunt inegal productive, când sunt comparate în cadrul acestor diade. Motivaţia intrinsecă este superioară motivaţiei extrinseci, dar dacă luăm în considerare şi alţi factori, cum ar fi vârsta elevilor, temperamental, caracterul, vom constata că, la şcolarii mici este mai productivă motivaţia extrinsecă, deoarece motivaţia intrinsecă - mult mai complexa, influenţată de structurile de personalitate, nu s-a format.

Demersurile educaţionale trebuie să fie centrate pe trecerea de la motivaţia extrinsecă la cea intrinsecă, deoarece motivaţia intrinsecă este optimă, include interes, exaltare şi încredere, având ca rezultat creşterea performanţei, a creativităţii, respectului de sine. Se pare că oamenii au, din naştere, o tendinţă către motivaţia intrinsecă, dar ea poate înceta dacă nu îi sunt prielnice condiţiile. Teoria învăţării cognitive (Ryan & Deci) susţine că motivaţia intrinsecă se dezvoltă atunci când circumstanţele o permit.

În schimb teoriile evaluării cognitive sugerează în primul rând că factorii externi - ca recompensele materiale, termenele, supravegherea sau evaluarea - tind să diminueze sentimentul autonomiei, să producă o schimbare a cauzalităţii motivelor - de la interne spre externe - şi să submineze motivaţia intrinsecă. (Gagne M, Deci E L., 2005).

În vederea stimulării motivaţiei pentru învăţare am exersat, la cursul de la Lisabona, diverse metode care au rolul de a crea fondul efectiv pozitiv şi de a stimula motivaţia intrinsecă pentru învăţare. De exemplu, o activitate interesanta a fost cea de predare a unor noţiuni de matematică prin intermediul dansului. Copii pot învăţa figurile geometrice în timp ce le execută în cadrul unui dans. Treptat, în funcţie de vârsta copiilor, se introduc diverse elemente, cum ar fi, de exemplu, diverse tipuri de triunghiuri, caracteristicile acestora s.a.

O altă metodă interesantă a fost „cafeneaua de învăţare”, aceasta este o metoda de lucru pe grupe, fiecare grupă având de rezolvat o anumită sarcina de lucru, cursanţii trebuind sa treacă - pe rând, prin toate grupele. Profesorul are rolul de "gazda" care stabileşte sarcinile de lucru si îi serveşte pe cursanţi cu suc, dulciuri, pentru a crea o atmosferă plăcută de lucru. De asemenea, în fiecare grup un participant îndeplineşte rolul de "gazda" - care prezintă noilor participanţi sarcina de lucru si rezultatele obţinute pana atunci. În acest mod, elevii se implică în activitate în mod liber şi totul se desfăşoară într-un mod atractiv.

Evident ca astfel de metode nu pot fi utilizate foarte des în activităţile didactice şi nici la toate obiectele, dar pot fi adaptate şi aplicate periodic. Ulterior aplicării unor metode de stimulare a motivaţiei este necesară o analiză a rezultatelor acestora şi în funcţie de rezultate pot fi îmbunătăţite. Ideea centrală a cursului la care am participat este că putem promova şi crea situaţii de învăţare într-un mediu care implică activismul elevilor şi care presupun creşterea motivaţiei.

Elevii mai motivaţi se vor implica activ în învăţare şi vor obţine rezultate mai bune.