Interviu cu Victor Savu, absolvent ILC promotia 2001-2009

1. Ce ne poti spune despre tine in cateva cuvinte?

Sunt absolvent al C.N. "Ion Luca Caragiale" Ploiesti, unde acum aproape zece ani mi-am descoperit pasiunea pentru programare. In prezent, studiez informatica la Jacobs University in Bremen, Germania si lucrez ca asistent in sectia de robotica a Centrului German de Cercetare in Inteligenta Artificiala.

2. Cum ti-a influentat cariera actuala studiul in cadrul Colegiul Caragiale?

In cei opt ani petrecuti la Colegiul Caragiale (ciclul gimnazial si liceal, pentru a nu genera confuzie), am avut ocazia sa cunosc si sa interactionez cu oameni remarcabili, profesori si colegi. Din aceste schimburi de experienta am ramas cu un bagaj de atitudini si idei pe care l-am luat cu mine mai departe. Desi liceul nu a fost locul care m-a pregatit in mod direct pentru viata profesionala, mi-a oferit ocazia sa imi descopar pasiunea pentru informatica, iar apoi sa o fructific prin olimpiade si concursuri.

3. Ce poti spune despre studiul informaticii in sistemul preuniversitar, inclusiv comparativ cu alte tari?

Se poate observa cu usurinta ca, la nivel mondial, exista tari cu traditie in anumite domenii. Romania se remarca in general prin buna pregatire a elevilor de profil real. Cum sunt mai bine familiarizat cu domeniul informaticii, pot spune ca marile avantaje pe care le avem sunt prezenta elementelor de programare in materia de gimnaziu, expunerea timpurie a elevilor la olimpiade si concursuri scolare si , nu in ultimul rand, inertia pe care am capatat-o prin rezultatele de pana acum. Intr-un clasament subiectiv, as spune ca Romania este intre primele 5 tari din lume in materie de programatori.

Este trist, totusi, ca nu pot spune acelasi lucru despre Romania ca producator de software. Asta arata ca atentia scazuta pentru stiintele sociale, printre care, sa nu uitam, se numara economia, educatia (pedagogia), istoria, politica, sociologia, compenseaza eforturile mai sus amintite si impiedica exploatarea eficienta a resurselor aflate, momentan, la dispozitie.

Sunt de acord ca trebuie sa existe un echilibru, dar acel punct nu trebuie sa fie intotdeauna in jurul lui zero.

4. Cum ai descrie sistemul educational din Jacobs University-Bremen, Germania?

In opinia mea, Jacobs University reuseste in buna masura sa combine elemente progresiste inspirate din sistemul educational american cu rigurozitatea specific germana si cu traditia europeana. In aceasta ordine, primul lucru usor de observat este impresionantul mozaic demografic, contributie a peste 100 de tari care faciliteaza schimbul de experienta si reflecta in mod autentic dizolvarea granitelor culturale, etnice, rasiale si religioase.

Procesul de invatare este bine structurat si monitorizat, ritmul este alert si rezultatele sunt rapide, chiar daca singura presiune este cea pe care studentul o pune asupra propriei persoane. Chiar daca vorbim despre o universitate orientata spre cercetare, unde studentii iau contact inca din ciclul de licenta cu publicatii de specialitate si metode de cercetare din domeniul lor, calea catre industrie este departe de a fi inchisa. Aceleasi cunostinte teoretice si experienta practica dobandita din proiecte si laboratoare ajuta atat la formarea viitorului cercetator, cat si a viitorului inginer, antreprenor sau manager.

5. Ce sfaturi le dai colegilor tai, pasionati de programare, aflati inca pe bancile liceului nostru?

Pasiunea este intotdeauna periculoasa. De multe ori, ea lumineaza calea in asa fel in cat o face sa para ingusta si fara ramificatii. Viata este exact opusul, cu posibilitati nenumarate si oportunitati la tot pasul. Poate iti place algoritmica, sau poate esti un manager stralucit, dar de cele mai multe ori nu poti stii exact ce ti se potriveste cel mai bine. Probabil cel mai important lucru in viata este sa fii pregatit pentru lucrurile la care nu te astepti.

Acum nu mai mult de 40 de ani, o persoana foarte pasionata putea sa stie TOT despre programare la acel moment (Atentie! a nu se confunda programarea cu informatica). Pe vremea aceea, era important. Acum, programarea este o unealta, cum sunt scrisul si cititul. Important este produsul obtinut cu ajutorul ei si cat de mult valoreaza pentru cei ce il folosesc.

Concret, tinand cont ca nu ne-am nascut acum 60 de ani, ne putem propune sa invatam acele lucruri care ne intereseaza si la care, poate, vom contribui.

Un ultim sfat: pregatiti-va sa plecati de acasa (accent pe predicat). Nu spun ca trebuie sa treceti granita - este suficient pragul de la intrare. Mai devreme sau mai tarziu, se va intampla si e unul din examenele la care nimeni nu vrea sa mearga fara sa fi invatat.