Genial ghinion! Robert Kennedy Jr. a detonat bomba de sub scaunul lui Călin

Asta scria nu demult Călin Georgescu, omul care s-a visat președintele României, “piromanul” pe care Moscova s-a străduit din răsputeri să-l vadă și instalat în acest post, încât aproape că și reușise, candidatul anti-național de care însă Cotroceniul începe, în sfârșit, să pară foarte-foarte departe.

Este normal să fii tentat să crezi că vorbele de mai sus e imposibil să-i aparțină unui cetățean cu capul pe umeri și cu planuri totuși atât de serioase.

Este în schimb natural să bagi mâna-n foc crezând că vin de la un individ cu grave probleme la mansardă, obișnuit să vorbească în gol, uneori cu privirea fixă țintind un punct numai de el știut, alteori cu o figură expresivă până la desfigurare, adresându-se unui perete singur și rece, așa cum este el.

Călin Georgescu a prefațat traducerea în română a cărții secretarului american al Sănătății, Robert Kennedy Jr. Acesta din urmă este el însuși un specimen cel puțin excentric, de altfel încă unul din galeria pestriță cu care Donald Trump a colonizat poziții-cheie din aparatul guvernamental al SUA, spre groaza minților limpezi și a prietenilor SUA, dar spre deliciul dușmanilor Americii.

Nu demult, într-un articol dedicat scrierilor lui Călin Georgescu despre “opera” lui Kennedy Jr, Pressone.ro mai remarca un citat care te pune pe gânduri cu privire fie la onestitatea intelectuală, ca și la onestitatea în general a lui Georgescu, fie la sănătatea mintală a acestuia: „perioada nazismului este nimic în comparație cu ceea ce oligarhia actuală întreprinde la nivel global”.

Dar uite că, între timp, în foarte scurt timp, realitatea medicală a cunoscut asemenea evoluții în America, încât aura lui Kennedy Jr. tinde mai nou să semene cu un cerc metalic de butoi, care strânge atât de tare doagele încât pătrunde în “carnea” lemnului.

Confruntat cu o epidemie care, pe fondul scăderii gradului de vaccinare, îmbolnăvește tot mai mulți oameni, iar pe alții îi și ucide, antivaccinistul de odinioară, Robert Kennedy Jr, a pus mâna pe pix și a scris un editorial tocmai pentru Fox News (deci țintit pentru audiența trumpistă !), în care face două gesturi care probabil topesc acum totul în sufletele “complexe” ale lui Călin și Cristelei:

Se pare, iar experiența lui Kennedy o atestă acum plenar, că într-adevăr una este să dai din gură vrute și nevrute când stai pe margine, iar alta e să ai în mână responsabilitatea pentru viețile și sănătatea concetățenilor, atunci când te afli în funcție. Iată că până și un autentic sărit de pe fix poate fi impresionat de această amară axiomă!

E salutar faptul că secretarul american al Sănătății s-a răzgândit până la urmă, în ceea ce privește măcar vaccinurile sus-menționate.

Nu trebuie însă uitat faptul că această mare rușine de om de pe blazonul familiei Kennedy va rămâne cu conștiința mutilată până când va închide ochii.

Căci Robert Kennedy Jr a avut o contribuție consistentă și îndelungată la cultivarea, pe plan mondial nu doar în SUA, a sentimentului anti-vaccinist, prin urmare și la instalarea unei tot mai pregnante tendințe de refuz în materie de vaccinare, cu tragicele consecințe de rigoare.

Este de notorietate și faptul că de trei ani același Robert Kennedy Jr, promovat intens în România de pro-rusul Călin Georgescu, s-a aflat chiar și în fruntea unor demersuri de revocare a aprobării pentru vaccinul contra poliomielitei. Fantastic, nu?

Nu degeaba, în corul oamenilor lucizi care s-au opus nominalizării sale în funcția de secretar al Sănătății s-au aflat și 77 de laureați ai Premiului Nobel. Aceștia s-au adresat în acest sens Senatului SUA, printr-o scrisoare deschisă. Dar Trump, alt geniu pustiu produs de jocul nebulos al cromozomilor, a știut el mai bine. Căci – nu-i așa? – el, Donald Trump, are toate “cărțile în mână”, pe când niște “prăpădiți” de oameni de știință, distinși cu Nobel, au cărțile numai în cap…

Cazul lui Robert Kennedy Jr. este mai mult decât elocvent pentru contextul politic din România, țară în care actualitatea politică a ajuns dominată de un individ al cărui șarlatanism a reușit ani în șir să zboare pe sub radar.

Ar trebui de altfel să facem o prioritate din a înțelege cum s-a putut asta, după cum prioritar trebuie să rămână și efortul de a-l ține departe pe Călin Georgescu de orice zonă relevantă a societății și a statului. Călin Georgescu – acest șarlatan care, pe deasupra, promovează cu un mesianism de mahala și alți șarlatani; șarlatani precum americanul Kennedy Jr, el însuși în zi de azi ajuns din urmă de propria-i scadență.

Dar Călin Georgescu nu a promovat numai anti-medicina, cu costuri potențiale care se traduc în nenorocirea sănătății unor oameni; tocmai oameni din Poporul său.

Călin Georgescu a promovat, în logică de șarlatan, și suveranitatea României, cu riscul potențial de a ne trezi că rămânem fără ea, așa cum am rămas și fără Tezaurul sechestrat de ruși.

Călin Georgescu promovează pacea, tot în regim de șarlatan, făcând această promovare de așa manieră încât riscăm ca războiul început de ruși să nu se mai reducă în viitorul apropiat la a-i înghiți “doar” pe ucraineni.

Călin Georgescu promovează patriotismul și acțiunea patriotică. O face însă sub egida aceluiași șarlatanism, înconjurându-se de vectori premium ai violenței de stradă și milițiilor paramilitare- mercenari, antisemiți, neolegionari și interlopi.

Călin Georgescu se închipuie candidatul “zero lei”. Șarlatan ca nimeni altul în trecutul recent al României, individul a fost în cele din urmă expus în toată goliciunea sa: de fapt, trăia întreținut, cu bani cash, de către tot felul de indivizi cu conexiuni subterane.

În fine, Călin Georgescu, șarlatan sadea, vorbește de “românii mei” și de “poporul meu”, dar legăturile sale duc necontenit către ruși, ruși, iar ruși. Iar românii, sub ruși, ruși și iarăși ruși, o știm atât de intim chiar din istoria trăită de bunici și de părinți, numai români n-au putut fi!

Șarlatanismul feroce, deghizarea în blană de oaie, trădarea de neam sub panza tricoloră nu sunt trăsături și modus operandi specifice doar individului Călin Georgescu.

Ele străbat ca un fir roșu întreaga mișcare așa-zis suveranistă, dar mai bine zis putinistă. Nu degeaba se agită partidele din acest spectru de fiecare dată când interesele Rusiei (în România, dar și în spectru geopolitic larg) par a fi puse în pericol. Nu degeaba nu au la inimă Ucraina însângerată de ruși, nu degeaba se opun doborârii dronelor și altor proiectile rusești care nouă ne violează spațiul, dar pe ucrainenilor îi omoară în casele lor.

Nu degeaba fac sluj în fața lui Putin, nu degeaba fac sluj în fața lui Trump (atenție, nu în fața Americii), nu fără motive subversive vor mai puțină Europă, mai puțină spre deloc UE, mai puțin spre deloc NATO.

Patriotismul și suveranismul lui Călin Georgescu și al celorlalți din spectrul partidelor din siaj, care azi formează aproape o treime din Parlamentul României, sunt fix precum anti-vaccinismul lui Robert Kennedy Jr: cu potențial criminogen, ușor de doborât la prima confruntare reală cu realitatea.