Cel mai pervers prădător. Călin Georgescu i-a „vândut” țara

Îmi puneam această întrebare acum o lună și jumătate, ocazie cu care mai remarcam și faptul că:

Recunosc, azi nu îmi este cu mult mai clar decât acum o lună și jumătate dacă Bucureștiul a apucat să pregătească vreo strategie de ripostă la ofensiva lui Elon Musk împotriva românilor. În schimb, limpede îmi este faptul că de manevre cu efect profilactic nici nu a mai fost cazul – Bucureștiul ori nu și-a pus deloc problema, ori a încercat ceva, dar, iată, fără efect.

Căci azi, spre deosebire de punctul la care ne aflam acum o lună și jumătate, situația s-a agravat semnificativ. Ofensiva lui Musk e în plin avânt!

Tocmai în timp ce președintele Trump întărește poziția Moscovei în Europa de Est și în general pe plan mondial, Elon Musk face pasul spre o campanie articulată de consolidare a poziției Moscovei în România – promovându-l în rafale pe candidatul Rusiei la președinția României, Călin Georgescu, atacând CCR, în general ventilând narativul Kremlinului.

Totodată, celălalt locotenent încins al lui Donald Trump, vicepreședintele Vance, a fost și el activat pentru a intensifica focul electoral din România până într-acolo încât să se transforme în incendiu scăpat de sub control pentru administrația de la București.

Iar pentru a se achita ireproșabil de acest rol, JD Vance a sfidat cutume-cheie în relațiile dintre țări și mai ales dintre parteneri strategici, și-a bătut joc de funcția pe care o deține, a murdărit în profunzime reputația SUA (reputație pe care, în doar câteva zile, administrația Trump a reușit de altfel să o coboare la cel mai jos nivel al său din ultimul secol).

Însă toxicitatea intervențiilor acestui miliardar nepereche e chiar mai mare decât poate fi deja dedus din faptul că-i sprijină pe ruși să mai mulgă, tundă și taie o dată Miorița.

Cu aerul său de hârciog cool, Elon Musk duce în România o activitate de propagandă care, concomitent cu ajutorul direct oferit Rusiei, ar putea să și resusciteze antisemitismul și naționalismul de tip legionar – înaintea și în timpul celui de-al doilea război mondial, ambele curente au aruncat România în groapa cu lei a dezumanizării și crimelor genocidare. Să nu uităm!

Căci Musk (și nu e vorba aici doar de celebrul salut pe care l-a executat recent), este el însuși în cel mai bun caz un tip controversat sub aspectul raportării personale la fascism și nazism.

Plaja pe care se plimbă, la acest capitol, e vastă: de la bube care nu i-au ocolit pe unii membri ai familiei sale, până la simplul fapt că sprijină în România un om care a făcut apologia lui Ion Antonescu, dar și pe a legionarilor, și până la faptul că este total implicat în apropierea de putere a extremei drepte tocmai în Germania (de altfel, pe lângă sprijinirea AfD, Elon Musk i-a sfătuit chiar pe germani să nu se mai concentreze atâta pe culpa moștenită din tată-n fiu pentru trecutul hitlerist).

Merită făcută puntea între activismul electoral al lui Musk din România și activismul său electoral din Germania deopotrivă întrucât Germania tocmai trece prin alegeri legislative cruciale și întrucât ceea ce face Musk acum în România a fost întâi de toate demarat în Germania.

În Germania, miliardarul și-a pus total și propria persoană, ca și X, platforma personală de sporire a influenței personale pe plan mondial, la dispoziția celor pentru care nazismul nu mai e azi subiectul tabu care, în mod sănătos, fusese vreme de opt decenii, ca și a celor care militează pentru apropierea de Rusia, la nici 36 de ani de la căderea Zidului Berlinului.

“Numai AfD poate salva Germania”, spunea recent Elon Musk, adăugând la final și un sexy “end of story”.

Este de așteptat ca activitatea pro-AfD pe care Musk a prestat-o în contextul electoral german să se traducă, la închiderea urnelor, în voturi pe care, în lipsa acestei intervenții, AfD nu ar fi fost în stare să le obțină.

Însă mai mult decât aceste voturi în plus pentru extremiștii de dreapta, în Germania toxicitatea lui Musk va atârna chiar mai greu pe termen mediu și lung. Cum? Prin aportul său uriaș la dediabolizarea fantomelor din fracția cea mai neagră a trecutului germanilor.

Cumva, regăsim același efect de amplificare ca în România, țară în care pe lângă sporirea șanselor lui Georgescu și în general a politicienilor pro-ruși (apropo, Simion “dansează” și el acum “din buric” pentru a-l seduce pe miliardar), Musk poate contribui decisiv la dediabolizarea trecutului legionaroido-antonescian, atât de drag lui Georgescu, bine prizat și în AUR, atât de benefic pentru alimentarea retoricii Kremlinului cu privire la România.

Însă Elon Musk este un celebru workoholic și un feroce om de afaceri, prin urmare pentru el, vorba zicalei, nu există prânzuri gratis.

Altfel spus, atunci când oferă ceva, o face doar ca să primească ceva. Iar Elon Musk, cel puțin în cazul partidelor de extremă dreaptă, a oferit deja foarte mult, ca atare va cere la schimb foarte mult.

Când a cadorisit-o atât de larg la pungă pe lidera AfD, Alice Weidel, când îl cadorisește cu același aplomb pe Călin Georgescu, când procedează la fel cu partidul lui Nigel Farage, în Marea Britanie, Musk practic introduce în pachetul de beneficii pe termen scurt așteptări și obligații care leagă beneficiarul de glie pe termen lung.

Mai mult decât atât, potența financiară, fără precedent pentru un muritor, pe care o are Elon Musk, precum și instrumentul media extrem de percutant, care este X și pe care Musk îl poate utiliza de o manieră absolutistă (nu degeaba miliardarul e în avangarda impunerii noului “free speech”), îi conferă acestuia două pârghii cu care poate ține din scurt pe oricine.

Dacă Weidel, Georgescu, Farage (acesta din urmă a și simțit primele biciuiri administrate de Musk) ori, poate, la un moment dat, chiar frații Tate vor uita pe parcurs cui le sunt datori pentru ascensiunile fulminante, ei bine, în acest caz Musk le va putea rapid reaminti (usturător).

Așa cum i-a ajutat să urce, îi poate “ajuta” și să se prăbușească – peste noapte și cu zgomot. Și mult mai rapidă va fi deconstrucția decât fusese construcția.

Numele Musk, averea lui Musk și X-ul lui Musk se pot transforma instantaneu din ascensor politic în pârghii infernale de presiune pentru acel beneficiar care va uita că are datorii cămătărești față de binefăcător.

Prin urmare, imaginați-vă o clipă că astfel de oameni ajung numărul 1 în propriul stat. Cine va conduce cu adevărat acel stat? Răspunsul ar trebui, cred, să fie evident.

Azi le zâmbește și îi ajută, mâine îi vede puși în funcții, iar de poimâine îi va exploata, ținându-i sub o perpetuă amenințare.

Or fi fost ei votați de cetățenii lor, dar nu vor și putea lucra cu prioritate în interesul celor care i-au votat. Căci Musk va ocupa tot spațiul de joc.

Genul acesta de lideri fuseseră votați grație intervenției decisive a lui Elon Musk. Oamenii îi votaseră grație orbirii decisive aplicate de Elon Musk. Iar Elon Musk va face tot ceea ce va vrea grație geniului său malefic de a le da și liderilor de carton, și alegătorilor de hârtie impresia dulce că sunt suverani, senzația falsă că într-adevăr contează.

Citiți și: Semnele primei crize care amenință Casa Albă. De ce l-a făcut Trump “dictator” pe Zelenski