DRAGOSTEA ÎN VREMEA CIUMEI ROȘII
Nu a trecut atât de mult timp din 11 decembrie 2016. Dar să vedem de unde am plecat și unde am ajuns...
NIMENI NU SUGHITE, ÎNCĂ: Alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016 au fost câștigate în triumf de PESEDEUL cel diabolic, devenit apoi în cel mai scurt timp o CIUMĂ ROȘIE grăsuță, de calitate superioară și de-o admirabilă virulență. Cu procente de 45,50% la Camera Deputaților și 45,71% la Senat, odiosul PESEDEU se apropia după alegerile din 2016 de o majoritate la care nici măcar că nu visase, cred, în perioada de campanie electorală. La braț cu ALDE, partid care adunase liberalii căzuți din hamacul amantlâcului dintre PNL cu PDL, cu procent mic dar cu ambâț mare, de elită care nu se predă și nu cedează farmecului discret al lui Vasile-Blaga-„bun-organizator” având, așadar, un zâmbet larg pe stânga eșichierului politic și un surâs discret pe dreapta acestuia și înarmat cu un program de guvernare care nu era -pentru prima oară în ultimii 12 ani- o înșiruire haotică de minciuni la care nu se mai uita nimeni după alegeri, ci un document serios, cu puncte tangibile, PESEDEUL și-a suflecat mânecile lui Dragnea Liviu și a pornit la treabă.
PRIMUL SUGHIȚ: Dragnea Liviu, președintele partidului câștigător în alegeri nu a putut deveni -așa cum ar fi fost firesc- premierul României, deoarece prin bunăvoința unui complet negru la culoare și la fel și-n cerul gurii, condus de „monumentul de moralitate” Livia Stanciu, acesta avea o condamnare cu suspendare pentru nimic, în urma unui ambițios proces care a pornit de la declarația etilică a Monicăi Macovei din Parlamentul European, susținută în țară de Daniel Morar și întărită de Philip Gordon, reprezentantul „partenerului strategic”, cum că s-ar fi fraudat 1 500 000 -2 000 000 de voturi la referendumul de demitere a lui Băsescu Traian. Procesul, care s-a distins prin „turismul juridic”, adică prin plimbatul bătrâneilor și mămăițelor de prin Teleorman cu autocarele pe la Înalta Curte, ca să spună ei dacă au votat or ba la referendum, s-a încheiat, în triumf, cu depistarea a vreo 800 de voturi fraudate, ceea ce a forțat-o pe Livia Stanciu să-și folosească întreaga imaginație pentru a-l acuza și condamna pe Dragnea Liviu, așa cum deja se stabilise, dar pentru alte fapte, cu totul închipuite și ca urmare, nedovedite. Simpatizanții de stânga nu zic nimic și nu se revoltă.
AL DOILEA SUGHIȚ: Dragnea Liviu propune ca prim-ministru o persoană apropiată lui și hotărâtă să ducă programul de guvernare la îndeplinire, Sevil Shhaideh pe numele ei. Dar Klaus, lovit în sentimentele sale pure de refuzul lui Tăriceanu de a se alătura unei alte majorități, pe care dânsul se străduia s-o construiască, ca să aibă și președintele „guvernul lui”, nici nu vrea să audă... În 24 de ore, soțul doamnei Shhaideh devine un fel de „om de casă” al „tiranului” și „măcelarului” Bashar al- Assad, iar președintele refuză propunerea lui Dragnea fără să motiveze nimic... Vom remarca, mai târziu, că după ce a văzut că merge, președintele va mai folosi aceeași rețetă și după aceea, refuzând copios miniștri care-l ardeau pe el la ficați, fără nici o explicație. Simpatizanții de stânga , răbdători, nu se revoltă.
AL TREILEA SUGHIȚ, TRANSFORMAT ÎN SUGHIȚ CRONIC – Ordonanța 13, precum și propunerile legislative pentru amnistie și grațiere devin, în ianuarie 2017, doi elefanți într-o încăpere... elefanți pe care nu-i vedeam noi, dar de care știa președintele că sunt acolo. Pe lângă președinte, sute de mii de oameni din România văd elefanții strecurându-se „noaptea ca hoții” în clădirea Guvernului și atunci ies în stradă, nervoși, seară de seară, până când proaspătul premier Grindeanu, despre care la ora aceea noi nu știam nimic, dar aveam să aflăm în curând pe care parte a „statului paralel” moțăia dânsul, retrage blestemata de Ordonanță ( constituțională, bineînțeles...), dar nu mai poate retrage și „rezistenții” plini de „hastag”, din stradă. Klaus, înfofolit într-o canadiană roșie, ca să nu-i fie de deochi, ia parte la proteste. Și amicul lui, olandezul Steven van Groningen, CEO al Raiffeisen Bank România, la fel... sigur, e doar o întâmplare... Guvernarea e din ce în ce mai pițigăiată, strada vrea să dea jos guvernul abia instalat, Ponta se baricadează cu Grindeanu în Guvern, și, deși nu obțin o victorie, reușesc să strice tot ce se poate strica. Simpatizanții de stânga rămân senini și nu se revoltă.
UN AMPLU ȘI SONOR SUGHIȚ ÎN BATISTA BRUXELLEZĂ
Evident că europarlamentarii români, care la Bruxelles erau la putere, dar la București ședeau în opoziție, răstoarnă găleata cu gunoi nesortat în capul guvernului țării lor arătând cu degetul către sursa răului: Dragnea Liviu... Deoarece, când e vorba să-ți pui poalele-n cap, bârfindu-ți țara și mutând isteria națională în Europa, e patriotism și dragoste de neam!!!... altfel, dacă PESEDEUL n-o vrea pe Kovesi gardian de lagăr... pardon! procuror intergalactic, e rușine și e trădare de patrie! Așa că nu mai țipă la PESEDEU numai Klaus, strada hastagistă, PNL-ul tragicomic, USR-ul fantomatic și Ponta, care între timp și-a făcut, la ora 17, într-o duminică pe când lumea nu era atentă la amănunte, un partiduleț format din trei membri... acum urlă și toată Europa contorsionată de niște sciatici alcoolizate ce n-a văzut planeta, inclusiv „familia politică ” a lui PESEDEU, care nu mai vrea să audă de el, că-i strică „feng-shui”-ul lui Serghei Stanișev! Simpatizanții de stânga privesc evenimentele în evoluție cu un aer cald, tovărășesc și nici prin cap nu le trece să se revolte!
UN SUGHIȚ ȘOVĂITOR
Între timp , PESEDEUL mai probează doi premieri, Dragnea încercând să găsească un candidat mai puțin atașat serviciilor secrete klingoniene și care să semene mai puțin cu „leftenănt commander” Worf... și-o găsește pe Veorica. În replică, poliția klingoniană se mută în partidulețul lui Ponta, unde nu mai e un secret pentru nimeni că apartenența la „statul securistic” e probă eliminatorie la admitere. Klaus iese tot mai des ca să ne arate cum albul e negru și apa e uscată... iar segmente tot mai mari de populație, care constată, după 30 de ani că PESEDEUL cel ticălos nu le-a făcut autostrăzi în doi ani și jumătate de guvernare, pun mâna pe apă și constată, bingo! că e chiar uscată! Adică exact cum spune președintele care împarte populația în DRAGI ROMÂNI și MAMA VOASTRĂ DE PESEDIȘTI NENOROCIȚI. Iar poporul nu vrea să fie MAMA VOASTRĂ DE PESEDIȘTI NENOROCIȚI și chiar știrbi, după cum a subliniat genial domnul Liiceanu Gabriel, un intelectual fin, care e în toate pozele cu un deget răsfrânt elegant peste gură, ca și cum ar gândi... Simpatizanții de stânga încep să devină simpatizanți de dreapta... că dacă toată lumea zice că așa e mai bine...ce poți să faci...
UN SUGHIȚ FATAL
În aceste condiții de ostilitate uriașă din partea tuturor, cu Mălini Bot și Ceaușești în stradă urlând măscări, PESEDEUL pregătește alegerile europarlamentare pe care, evident, le pierde răsunător. Dezlegarea la arestarea lui Dragnea Liviu, e implicită așadar și „justițea endependentă” îl umflă a doua zi după alegeri. Populația, din ce în ce mai de dreapta, e fericită că tiranul a fost dovedit cu o acuzație de te-apucă râsul, dacă nu te-a apucat plânsul mai întâi...Simpatizanți de stânga nu prea mai există, că nu e trendy...
NIȘTE SUGHIȚURI SCÂRBOASE DE-A DREPTUL
Veorica și proaspeții ei locotenenți se leapădă de Dragnea fără să apuce cocoșul să scâncească măcar, darămite să cânte de trei ori. Tăriceanu șterge de pe pagina lui de FACEBOOK toate pozele în care apărea cu Dragnea Liviu. Vio zice că abia acum e ea însăși, nu când vorbea la Bruxelles despre protocoalele din justiție. Marian Oprișan și lepra (lepra e doar o boală-boala Hansen, nu o jignire) de Robert Negoiță au povestit ce frumos au trântit ei alegerile ca să scape de Dragnea. Cum simpatizanți de stânga au rămas puțini, chiar nu mai are cine să se revolte.
UN SUGHIȚ FINAL
Și am ajuns aici... „Alde” Tăriceanu îl părăsește pe PESEDEUL nefrecventabil și intră în opoziție constructivă dimpreună cu Ponta... UDMR-ul abia așteaptă moțiunea de cenzură ca s-o trântească pe Vio cu Fifor cu tot... Birchall dă fuga la BIG LICURICI să se mai sfătuiască cu privire la lupta anticorupție, care a cam trenat în ultima vreme... Klaus primește o șepcuță de la omologul Donald și numirea de viitor președinte într-un plic ușor șifonat, cu miros de gaze naturale- de! ce-a avut și Maior George la îndemână... unii parlamentari pesediști își dau brusc seama că „nu se mai regăsesc” în PESEDEUL-CIUMĂ ROȘIE și se mută, plini de demnitate, la Ponta în garnizoană... majoritatea parlamentară se face praf... Klaus respinge tot ce vrea muschii lui din cererile din ce în ce mai timide ale PESEDEULUI, fără să uite să-și lanseze candidatura de câte ori prinde un microfon... Constituția devine gluma preferată a președintelui... iar o coaliție amplă formată din PNL, USR, UDMR, PRO ROMÂNIA + ALDE și PMP se pregătește să guverneze, într-o deplină armonie, PATRIA în care aproape nimeni nu mai e de stânga. Și așa, nemaiavând cine să se revolte, Klaus și „guvernul lui” vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți într-un COCOPO perpetuu, de vis, iubiți de popor și răsplătiți de posesorii de șepcuțe ai partenerilor strategici!