Minciuna cu „dragi români“
https://www.cotidianul.ro/minciuna-cu-dragi-romani/
„Să le spunem românilor adevărul”, zicea o dată prin telefon fanfaronul de Rareș Bogdan în timp ce se lăfăia cu burta la soare pe o plajă la Mediterana. Dragi români, zice, din cînd în cînd, Klaus Iohannis. După cum spune, și după cum îi scrîșnesc măselele, se înțelege că îi sunt atît de dragi, încît n-ar avea în cap decît Miorița, Meșterul Manole, plaiuri însorite și doine. El, cînd rostește, parcă ordonă. Ai zice că se aude la un patefon și că îl doare gîtul. Cam așa sunau și ordinele date de căprari pe front. Am căutat pe Google expresia ”Dragi români”. Este plin de Klaus Iohannis. Merită trecute la Opere alese și acest „Dragi români, lăsați, între 11 și 13, pensionarii să-și facă aprovizionarea! Noi avem timp tot restul zilei. Haideți să ne protejăm ..” Aș adăuga-o și pe aceasta: „Dragi români, virusul este încă printre noi! Cu cât conştientizăm mai bine, cresc şansele noastre să controlăm şi să stopăm epidemia COVID-19”.
Cu adevărat apoteotic și măreț a fost acel „dragi romani” de la alegerile europarlamentare:
–” Bună seara, dragi români, sunteţi fantastici, vă felicit! Aţi votat clar şi ferm pentru o politică corectă, pentru o justiţie independentă, …”.La așa dulceață de adresare, ce mai contează o cacofonie!
Să le arătăm românilor, zice țărănoiul de Florin Roman, un pîrlit de ziarist de la Alba Iulia, care se joacă de-a țara și de-a parlamentul de parcă ar sări călare la un lapte gros pus la cale lîngă zidul bisericii. La el,„dragi romani” iese ca o propoziție scoasă din găleata cu rahat: ”Dincolo de războiul cu pandemia, dragi români, mai avem un război de dus: ciuma roşie trebuie extirpată până la capăt!”.
”Iubiți români”, zicea Gheorghe Funar, încercînd să nu se trădeze că mai vorbea cu el însuși. Spuneți asta românilor, zic pesediștii în criză de un limbaj mobilizator etc.
Dragi români în sus și dragi romani în jos, de parcă de peste tot ar vorbi cîte un Cațavencu ieșit din mormintele lumii lui Caragiale. Este semnul că nerușinarea și goliciunea politicianului român au atins cote maxime. Nu mai știe ce să mintă, ce să promită și cum să o scalde. Și o dă cu „dragi români”, știind că sintagma închide gura oricărui nemulțumit. Dacă ești drag, ești și iubit. Și, dacă ești iubit, înduri orice și crezi orbește. Iubirea nu minte. Dar, nu în politică. În limbajul politic, dragostea este numai o spoială, iar iubirea nu există. Nici prietenia! Vă aduceți aminte de minciunile gogonate ale lui Victor Ponta despre prietenia trainică, mai solidă ca un protocol care îl lega de Crin Antonescu?
Și partidele au început să vorbească des cu „dragi români”. PNL-ul are și el la activ asemenea apeluri țîșnite din inimă, demne de Radu Câmpeanu și de Ionescu Quintus: ”Păi, dragi români, nici astăzi nu vă opreşte nimeni să lucraţi după vârsta de pensionare! Dar acum, dacă veţi lucra după 65 sau 63 de ani, veţi lua atât pensia la care aveţi dreptul, cât şi salariul pentru care munciţi”.
Vorbește cineva despre „compatrioți” sau despre „dragi cetățeni”? Doar români și iar români! Pentru politicianul tembel, folosirea cuvîntului român are valoare de proiectil afectiv. Își imaginează că intră în mintea și în sufletul oricui. Ați auzit pe cineva spunînd „stimați compatrioți” sau „dragi cetățeni”? Sunt reci și neconvingătoare. Nimeni nu cîntă „Noi suntem cetățeni”. Toți strigă „Noi suntem români!”. De ani buni, patria a fost coborîtă la nivel de „țara asta”, iar patriotismul a devenit desuet. Pentru lepre, patriotismul este chiar o rușine!
„Dragi români” este doar un apel care trădează prefăcătoria politicianului de azi, pudrată cu un iz nationalist, un discurs de om care spală putina de îndată ce și-a încheiat discursul.