„Mihai Viteazul a legiferat limba română! I s-a reproșat că a emis documente în limba română! Nobilul care l-a reclamat i-a spus: În țara asta niciodată n-a fost așa! Decât maghiară, latină și germană! Și Mihai i-a răspuns: DE AZI, VA FI” (Prof.univ.dr. Ioan Aurel Pop, președinte al Academiei Române).
Când primarul de Oradea (Ilie Bolojan) ne „procopsea” cu aderarea sa la Alianța Vestului, pregătindu-ni-se subtil o regionalizare menită să rupă (sub pretext economic) o „halcă” teritorială de restul Țării, am înțeles ce fel de „rațiuni”, extremiste, ni s-au pregătit cu tot dinadinsul, degrevându-ne de orice repere, ca să ne vulnerabilizeze (prin deznaționalizare și descreștinare) în cadrul mai amplu al metisării Europei. „Rezultatul” acțiunii sale nu s-a lăsat prea mult așteptat și, ulterior, ne-am „trezit” că acest edil a luat decizia, stupefiantă național, de a muta, din centrul municipiului Oradea (Piața Unirii) în … marginea orașului (în Parcul Olosig, fost cimitir), statuia bravului domnitor Mihai Viteazul!
Ceea ce s-ar cuveni să ne pună însă pe gânduri, adică să vedem ce conștiință națională mai avem, este cum de a fost posibil ca, în Oradea și în restul Transilvaniei, populația românească să nu fie stânjenită, să nu protesteze masiv în stradă, văzând că i se „fură” de sub ochi pe Eroul Român care, iubind-o cu prețul propriei vieți, a scos-o „o clipă” de sub „cizma maghiară” și, garantându-i Unitatea de Neam, Limbă șiCredință, a creat premisa împlinirii idealului Marii Uniri și a României Mari!
Cu o astfel de răceală a sufletelor, nedemnă față de strămoșii noștri, nu am făcut altceva decât să venim în întâmpinarea lobby-ului separatist, maghiar, prin care udemeriștii nu s-au sfiit, rușinându-ne încă o dată, să vină cu propunerea de a-l plasa statuar, în centrul atenției publice orădene, chiar pe … regele maghiar Ladislau!
„E o jenă pentru poporul român ce se întâmplă aici, la Oradea. Absolut jenant! Nimeni nu își putea închipui Unirea fără chipul său (al lui Mihai Viteazul – n.a.), de o neasemuită poezie tragică. Uitați poezia tragică pe care o face acest idiot (primarul Ilie Bolojan – n.a.).” (General (r) Grigore Bartoș, fost Comandant al Garnizoanei Oradea).
„Eu atât aș vrea să aflu, / Arătându-le obrazul: /Doamne, unde-au fost românii, / Când a fost tăiat Viteazul?” („Capul de la Torda”, versuri Adrian Păunescu, muzica Gil Ioniță) Parcă resemnată, după o cruntă „spălare a creierelor” în comunism și post-comunism, populația Oradiei a fost suficient de docilă ca, probabil mulțumită cu neo-iobăgia Imperiului U(E)RSS, să nu se revolte la faptul că acest primar precipitat, segregaționistul religios I.Bolojan, și-a invocat lucrările edilitare, din Piața centrală, pentru a da la o parte statuia lui Mihai Viteazul (ortodox) și a face loc statuilor a doi catolici, Ferdinand I și R. Demetriu, în condițiile în care s-a luat în calcul (și) amplasarea statuii greco-catolicului Iuliu Maniu (legendat în acțiuni de spionaj)!
Bine ancorat în realitate, ministrul Apărării (G. Leș) consideră că edilul șef al Oradiei a reușit să ne pună în fața unei „decizii aberante”, intens speculată de UDMR și de alte 40 de organizații maghiare care, răscolindu-ne rănile istorice, au venit rapid cu propunerea de a se amplasa statuia lui Ladislau I, regele Ungariei, aliat al Romei catolice și râvnitor al Transilvaniei!
Este suprinzător că intrigantul „caz” de la Oradea, nebăgat în seamă de televiziuni, nu a stârnit decât reacția unei „mâini” de români, reprezentanții Asociației „Mihai Viteazul”, care a și intentat proces autorităților locale! Ceilalți români, „dorm”! Până când?
Diluarea românismului în Transilvania, specifică unei Epoci (postdemocratice) în care minoritarii îi conduc pe majoritari, o întrețin niște păpușari globali a căror țintă este aceea de a trasa granițe mentale între români, de a confecționa ardelenilor o altă identitate și, în final, de a le inocula convingerea secesionistă că „ora exactă” a bunăstării lor depinde nu de orientarea către „balcanismul” Bucureștiului, ci spre Occident (Budapesta, Viena, Berlin etc)! Așa se înțelege cum de a fost posibil ca, la Oradea, „calul troian” al Occidentului, primarul liberal I. Bolojan, să strămute statuia lui Mihai Viteazul – lovind în identitatea neamului românesc – prin emiterea hotărârii Consiliului Local cu numărul 1045/2018!
Grăbit nevoie mare să vadă statuia dată jos de pe soclu, cu toate că aceasta aparține militarilor Diviziei 11 mecanizate `Carei” și nu Primăriei municipalității Oradea, primaul Bolojan a oferit concitadinilor săi ocazia de a privi, consternați, la unul din cele mai triste „spectacole” din Istoria recentă a Românilor: la un sfert de secol după ce fusese amplasată statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Piața Unirii (turnată din 8,5 t de bronz) a fost rapid decuplată ziua în amiaza mare, ținută în aer (de o macara) mai mult timp, „culcată” pe o remorcă, „plimbată” câțiva kilometri prin oraș (spre mirarea trecătorilor) dusă mai întâi la clădirea Facultății de Artă (însă nu a putut fi introdusă pe poarta strâmtă) și apoi la depozitul Companiei de Apă!
Iată cum, stimați cititori, Mihai Viteazul este „trădat” încă o dată, la mai bine de 400 de ani distanță, dar de un român care, „deranjat” că toată lumea îi poate vedea statuia în centrul orașului, l-a supus unei „prigoane”, jignitoare, sub pretextul de a-l „reabilita” și de a-l expune (în anul 2020) în sfera vizuală a celor ce vor trece prin fața Catedralei Ortodoxe!
Oricum, este regretabil că românii orădeni au fost luați pe „nepusă masă” de primarul Bolojan, dar felul în care aceștia își tot pun electoral încrederea într-un om care a înțeles să dea o „palmă” unui simbol național, așa cum a făcut și cu alte două statui (a Independenței și a lui Emanoil Gojdu) lăsate ani de zile în ruină (a și fost amendat!), ne arată că LIBERTATEA moștenită de la vrednicii noștri strămoși nu este mai presus de ROBIA stomacului. Dimpotrivă!
Prof. Costel NEACȘU