Istoriografie filosofică / Philosophical Historiography

Seminarul de Istoriografie filosofică este în acest moment destinat studenților masteranzi de la specializarea Hermeneutica filosofică a fenomenului religios de la Universitatea de Vest din Timișoara. Ne propunem să dezvoltăm activitatea în direcția creării unui Centru de cercetare în Istoriografia Filosofică. Deocamdată suntem un forum interdisciplinar dedicat cercetării conceptelor filosofice în relație cu alte științe sociale și umaniste pentru a oferi studenților oportunitatea de a se implica în dezbateri interdisciplinare.

Istoriografia filosofică este una din preocupările tematice prioritare în ultimele decenii, filosofii asumând din ce în ce mai mult probleme legate de discursul meta-filosofic și metodologic. Ne propunem să investigăm câteva direcții de reconfigurare a metodologiei Istoriei Filosofiei din ultimele decenii în contextul unor abordări comparative și contextuale.

În contextul în care cercetările de Istorie intelectuală au câștigat o dinamică importantă în ultimul timp, Istoriografia filosofică este percepută în asociere cu Istoria intelectuală (respectiv istoria Ideilor și istoria mentalităților), deși, din punct de vedere metodologic și ca miză teoretică, este vorba de o disciplină filosofică și nu istorică. Este de fapt o disciplină de interferență și tocmai această deschidere reprezintă șansa de dezvoltare ca domeniu de studiu distinct.

Un filosof care a impus preocuparea pentru problema imaginii actualizate a filosofiei, Richard Rorty, a indus modificări metodologice ireversibile cerând filosofilor să se prezinte în faţa contemporaneităţii ca autori de metode de reconstrucţie sau clarificare logică, sau, în definitiv, interpreți ai rezultatelor ştiinţifice.  Abordarea discursului filosofic din perspectiva unui deziderat de acest tip creează cel puţin două patologii majore, cea a caracterului caduc al istoriei filosofiei, respectiv a particularizării până la irelevanţă, astfel încât filosofia ca preocupare relevantă pentru societatea contemporană genereză o „multiplicare a entităţilor” fără precedent. 

Anthony Kenny (“Introduction”, A New History of Western Philosophy, 2004) indica faptul că filosofia istorică este o sursă de înţelegere (interpretare) a modului de gândire a unor epoci trecute, a unor sensuri ale termenilor, a filosofiilor din trecut, a propriei ignoranţe. 

Considerăm că acest tip de soluții deschid problematica istoriografiei filosofice spre posibilitatea unor abordări comparatiste, interdisciplinare, cu importante mize în domeniul istoriei ideilor sau imagologiei. În acest sens, atelierul de lucru planificat de noi își propune să construiască unele legături conceptuale cu cercetători implicați în fiecare din aceste direcții: istorici ai filosofiei, clasiciști, specialiști în istoria ideilor și imagologie.

În acest sens, proiectăm patru direcții de cercetare:

- Concepte, metode, practici în istoriografia filosofică - acoperă fundamentul teoretic al explorării. 

- Tradiție, moștenire, influență, surse, școli - direcție orientată spre rediscutarea unor instrumente istoriografice tradiționale.

- Imaginea culturală și socială a filosofiei. Reprezentări asupra filosofilor și filosofiei -se dorește a fi o extindere spre comparativism și imagologie a celor discutate anterior, atât pe modelul unor abordări diacronice (cum ar fi Models of the History of Philosophy: From the Cartesian Age to Brucker, de Giovanni Santinello), cât și din perspective sincrone sau chiar comunicaționale. Un argument interesant în acest sens este caracterul frecvent şi atractiv al ideii de filosofie ca discurs popular, depărtat de gustul elitelor: filosofia ca pop art, cultură urbană (de exemplu D. E. Wittkower, Facebook and Philosophy, parte dintr-o serie editorială numită Popular culture and philosophy a Open Court Publishing Company din Chicago).

- Filosofia în context local și regional -  asumă obiective legate de explorarea unei direcții de cercetare inexistente în România, cea dedicată relației între metodele și conceptele funcționale în Istoriografia filosofică universală respectiv istoria culturală locală și regională; din acest punct de vedere anticipăm posibilitatea introducerii către publicul român, atât cel de specialitate cât și cel larg, a câtorva texte traduse și interpretate în context filosofic, aparținând unor autori foarte puțin cunoscuți cum ar fi Gerard de Cenad, Pelbartus Ladislaus de Temeschwar. Ignatie Batthyani și alții.

The Seminar of Philosophical Historiography is for the moment focused on activity with the Master students in Philosophical Hermeneutic of Religious Phenomenon in the West University of Timisoara but we aim at developing into a Research Centre for Philosophical Historiography. We are an interdisciplinary forum dedicated to researching philosophical concepts in relation with  social sciences and humanities in order to offer our students an opportunity to involve into interdisciplinary debates.

Philosophical Historiography has become a priority  during recent decades; philosophers assume more and more problems of meta-discourse and method. We aim at investigating several directions of re-configuring methodology in History of Philosophy by comparativist and contextual research.

As Intellectual History research has achieved important development lately, Philosophical Historiography is perceived in association with Intellectual History, History of Ideas, History of Mentalities; still, regarding methods and theoretical objectives, it is not a historical discipline but philosophical. It has wide opening towards the others and this is an important opportunity and a chance.

Important in imposing the preoccupation for the actualized public image of philosophy is the contribution of Richard Rorty; he pointed the attention of philosophical community towards irreversible methodological changes asking philosophers to introduce themselves as authors of methods for logical reconstruction or clarification, or interpreters of scientific outcomes. Such a task for philosophers has been judged as generating pathological symptoms for philosophy as caducity of History of philosophy, respectively the particularization of philosophical discourse until irrelevant, turning philosophy into an entity-multiplication technique.

Anthony Kenny (“Introduction”, A New History of Western Philosophy, 2004) recently pointed out that historical philosophy is a source for understanding how people used to think in the past, for interpreting concepts, past philosophies, understanding our own ignorance. 

We grant that such debates offer Philosophical Historiography the possibility of comparatist and interdisciplinary approach with important stakes within the History of Ideas and Imagology. Our seminar aims at building conceptual links with researchers involved in these directions: Historians of Philosophy, Classicists, Historians of Ideas, Imagology experts.

We design four directions for our explorations:

- Concepts, methods, practices in Philosophical Historiography - as theoretical background;

- Traditions, inheritance, influence, sources, schools - debates on traditional instruments for Historiography;

- Cultural and social image of philosophy. Representations of philosophers and philosophy - an extension towards comparativism and imagology, based on both diachronic models (such as Models of the History of Philosophy: From the Cartesian Age to Brucker, by Giovanni Santinello) and sinchronicity or even communicational views. An interesting argument in this perspective is the frequent and attractive contemporary discussion of Philosophy as popular discourse, critical to elites and academicity: philosophy as pop art, urban culture (for instance the book of D. E. Wittkower,  facebook and Philosophy, part of a well regarded series called Popular culture and philosophy from Open Court Publishing Company din Chicago).

- Philosophy within local and regional context - endeavors objectives connected to exploring new directions, virgin to philosophical historiography in Romania, the relation between methods and concepts of universal Philosophical Historiography and local/regional cultural history. On such ground we anticipate the possibility for introducing Romanian public, both specialized and non-specialized, to philosophical authors that are still unknown such as Gerardus of Cenad, Pelbartus Ladislaus of Temeschwar, Ignatius Batthyani and others.