Tabel cronologic

384 î.Hr

Aristotel  s-a născut la Stagira, oraş grecesc situat pe partea estică a peninsulei Chalcidica din Tracia, în nordul Mării Egee, fondat în 655 de coloniştii ionieni din insula Andros.  

Tatăl său, Nicomah, era medicul şi prietenul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl viitorului rege Filip şi bunic al lui Alexandru Macedon. Nicomah avea descendenţă asclepiadică, ceea ce înseamnă că provenea dintr-o îndelungă şi reprezentativă tradiţie medicală greacă, indicată în corpusul Hippocratic. Mama sa, Phaestis, provenea dintr-o familie bogată, descinzând direct din fondatorii oraşului.

374?

Moare Nicomachus, tatăl  lui Aristotel.

Rămas orfan de copil, Aristotel îşi petrece primii ani la Stagira şi Pella, capitala Macedoniei. Probabil că în această perioadă se familiarizează cu anumite texte filosofice, printre care şi dialoguri platoniciene.

367-365

A doua călătorie a lui Platon în  Sicilia.

367

Aristotel pleacă la Atena şi devine discipolul lui Platon, a cărui Academie o va frecventa vreme de 20 de ani. Aici participă activ la viaţa comunităţii filosofice din jurul lui Platon. Probabil se practicau dezbateri pe teme de etică, politică, psihologie, metafizică, epistemologie şi logică. Se ştie de asemenea că Platon încuraja studiul matematicii şi astronomiei precum şi a altor ştiinţe naturale.

361-360

A treia călătorie a lui Platon în Sicilia.

359

Începe domnia lui Filip al II-lea al Macedoniei.

356

Se naşte Alexandru cel Mare.

347

Platon moare, desemnându-l pe Speusip ca succesor la conducerea Academiei. Aristotel pleacă, împreună cu prietenul şi colegul său Xenocrates, spre Atarneus, pe coasta Asiei Mici.

Motivele plecării nu sunt cunoscute dar s-au emis ipoteze privitoare la cauze politice. Aristotel avea legături cu familia regală macedoneană. Or, tocmai în anul 347, oraşul Olynthus cade sub asediul macedonenilor, în timp ce, la Atena, partida anti-macedoneană, condusă de oratorul Demostene, era în ascensiune.

Tiranul oraşului Atarneus, Hermias, avea legături cu Academia şi se pare că în Atarneus chiar exista o mică comunitate platoniciană. Hermias i-a întâmpinat pe Aristotel şi pe prietenul său oferindu-le ca reşedinţă oraşul Assos.

Aristotel urma să se căsătorească cu Pythias, nepoata lui Hermias.

347—342

Aristotel se află la Assos.

Ulterior se găseşte la Mitilene, în insula Lesbos. Aici îl întâlneşte pe Theophrastos, care avea să devină cel mai important discipol al său. Tot în această perioadă se presupune că Aristotel s-a ocupat cu cercetări de biologie.

343

Filip al II-lea, regale Macedoniei, în cheamă la Mieza spre a deveni educator al fiului său Alexandru, (viitorul rege Alexandru cel Mare). Sunt invitaţi şi Theophrastos şi Callisthenes, nepotul lui Aristotel.

341

Hermias, tiranul oraşului Atarneus, este omorât de către Perşi. Aristotel scrie un poem în memoria sa.

335

După ce Alexandru devine rege, Aristotel revine le Atena şi întemeiază propria sa şcoală filosofică, Lykeion, numit astfel după numele amplasamentului (o dumbravă consacrată lui Apollo).

323

După moartea lui Alexandru cel Mare, Aristotel este ameninţat cu un proces de impietate.

322

Aristotel părăseşte Atena, a doua oară, spunând, se pare, că nu doreşte ca atenienii să comită o a doua crimă împotriva filosofiei.

Se stabileşte la Chalcis, în insula Eubeea, unde familia mamei sale avea o proprietate. Moare în acelaşi an.

Conducerea Lykeionului este preluată de către Theophrastos. Şcoala va supravieţui mai multe secole.

Notă:

Sursele privind viaţa lui Aristotel au fost adunate şi editate de către Ingemar Düring (Aristotle and the Ancient Biographical Tradition, Göteborg, 1957).  Aceste surse sunt

· Filochorus din Atena, cronicar cu funcţii publice în jurul anului 306 î. Hr. Apogeul activităţii sale este localizat la circa douăzeci de ani după moartea lui Aristotel. Este probabil sursa tuturor mărturiilor şi biografiilor ulterioare.

· Dionisos din Halicarnas. A trăit la Roma în timpul lui Augustus, începând cu anul 30 î. Hr.

· Diogene Laertios. A scris în secolul al treilea d.H. Este autorul singurei doxografii greceşti păstrată integral, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor.

· Biografii ulterioare, de provenienţă neoplatonică sau bizantină: Vita Marciana, Vita Vulgata şi Vita Latina.

· Hesichius din Milet (sec. 6 d.Hr.). A scris o biografie conţinând şi o listă de titluri aristotelice.

· Ptolemeu, autor neidentificat dar asumat ca sursă de tradiţia filosofică arabă.  Düring consideră că este un Neoplatonic alexandrin de secol 4.

· Alte fragmente biografice, păstrate la mai mulţi autori antici.

Bibliografie:

Jonathan Barnes (ed), The Cambridge Companion to Aristotle, Cambridge University Press, 1995.

W.K.C.Guthrie, A History of Greek Philosophy, vol. 6, Cambridge University Press, 1990