Întâlniri cu lupi și vulpi în Carpații Românești
Sfârşit de ianuarie 2000. Zăpadă deosebit de mare. M-am dus la plimbare în pădurea de pe Dealurile Oradei. Admiram de pe Vf. Mireşul Mic (292 m) crestele din Bihor - Vlădeasa.
Deodată îmi răsar în faţă doi câini ciobăneşti germani, foarte frumoşi. Fiind obişnuit cu câinii, nu i-am prea băgat în seamă. Brusc, se opresc la 5-6 m de mine – oare de ce nu or lătra câinii ăştia , ziceam în sinea mea – şi o zbughesc în pădure, săltând speriaţi. Abia atunci mi-am dat seama că erau lupi… Mi-am amintit că localnicii spuneau că sunt frecvenţi în zonă. Pe urmă am mai văzut o vulpe şi trei iepuri.
Vasile Coancă (Oradea)
Tot ianuarie, în Munţii Baiului. Zi însorită, cu vânt destul de tare. Sub creastă, pe Vf. Urechea, faţa sudică, pe porţiunile în bătaia soarelui, mulţime de corbi, săltând sub palele mai puternice. Alături, pe zone umbrite, trei vulpi, bine susţinute la suprafaţa stratului de nea de crusta întărită în timpul nopţii, încearcă să se apropie de zburătoare. Apare grupul nostru, păsările nu se prea sinchisesc, dar vulpile – privindu-ne chiorâş – se depărtează binişor, lăsându-se spre vale, tot pe locurile aflate încă în umbra versantului. Se mai întorc din când în când, urmărindu-ne cu privirea, dar nu se hotărăsc să refacă urcuşul.