Vipera, răspândită în tot lanţul Munţilor Carpaţi, până la 2500 metri; ce facem când ne mușcă
În Munții Făgărașului, la 1700 metri altitudine. Imagine de la.
Pompiliu Trifonov (Victoria)
Vipera (Vipera berus) face parte din punct de vedere sistematic din familia Viperide, ordinul Serpentus (şerpi), clasa Reptilia. Are talie mică, 50-80 cm, corp scurt şi îndesat, coadă scurtă, cu vârf bont. Corp acoperit cu numeroşi solzi dispuşi în mai multe şiruri, indicatori pentru determinarea speciei. Coloritul general diferă în funcţie de sex; masculii sunt cenuşii, cenuşiu argintii sau brun cenuşii; femelele sunt cafenii sau brun roşietice.
Caracteristică viperei este banda închisă la culoare de pe spate, în formă de zig-zag, în mod obişnuit continuă, la unele exemplare întreruptă pe alocuri. Pe cap se disting uşor două pete negre formând un V întors sau un X. Există şi exemplare total negre sau brun roşcate, la care nu se distinge banda dorsală. Vipera este răspândită în tot lanţul Munţilor Carpaţi, urcând până la 2500 metri, dar poate fi întâlnită şi în zona de deal. Iubeşte umezeala; preferă lizierele de pădure, poienile însorite, coastele stâncoase cu vegetaţie, marginile drumurilor sau potecilor. Poate fi întâlnită în pădurile de fag, de amestec, conifere şi în desişurile de jnepeni.
Îşi păstrează locul, nu se depărtează mult de el. Este activă de la primele ore ale dimineţii; pe măsură ce se încălzeşte se retrage la umbră. Pe vreme noroasă este foarte agresivă; în zilele reci nu iese din adăpost. Prin octombrie - noiembrie se retrage în locurile de iernare, la adâncimi de 0,5-1 m, unde se adună până la 300 de indivizi şi rămân până în martie - aprilie.
Se hrăneşte cu rozătoare, şopârle, broaşte, tritoni. Prada este întâi omorâtă cu colţii veninoşi iar după ce nu mai mişcă este înghiţită. Reproducerea are loc în aprilie - mai; este însoţită de lupte între masculi, care se încolăcesc şi se lovesc cu capul. Vipera este ovovivipară, adică atunci când depune ouăle puii şi ies din ele. Are câte 15-18 pui, care se nasc prin august - septembrie; ei au 14-25 cm lungime şi când ies din ou încep imediat să caute hrană, independenţi. Viperele trăiesc 5-8 ani.
Vipera are în gură, pe maxilarul superior, doi dinţi în legătură cu o glandă cu venin. Când muşcă, veninul se scurge prin dinţi, care au un canal, în corpul animalului atacat, care moare repede.
Din această cauză vipera este periculoasă şi pentru oamenii care o întâlnesc şi pot fi muşcaţi în anumite împrejurări. Muşcătura poate fi mortală pentru persoanele cu organism mai slab dar şi celor mai rezistenţi le poate crea neplăceri. Ce trebuie să facem în astfel de situaţii:
- se leagă cu faşă, batistă sau cordon deasupra muşcăturii pentru a nu permite sângelui otrăvit să ajungă la inimă;
- se lărgeşte locul muşcăturii cu un briceag, se suge scurt cu gura, de mai multe ori, şi se scuipă, pentru a îndepărta otrava (aceasta doar dacă nu există răni în gură);
- unii specialişti recomandă consumul de cafea;
- pacientul trebuie dus cât mai repede sub asistenţă medicală competentă;
- nu este indicat pentru cel muşcat să meargă pe propriile picioare, pentru a împiedica răspândirea veninului în organism.
vezi și
Vipere cu corn în Defileul Oltului
Vipera, răspândită în tot lanţul Munţilor Carpaţi, până la 2500 metri; ce facem când ne mușcă