Comoara din Peştera Ponorici - Cioclovina cu Apă, Munţii Şureanu

Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)

1 Fişa sintetică a cercetărilor (vezi harta peșterii și câteva imagini reprezentative la)

Explorările și cartările începute în anul 1972 de Clubul de Speologie „Emil Racoviță" București au făcut, un an mai târziu, ca această peșteră să devină a treia ca dezvoltare totală din țară. În 1975, Peștera Ponorici - Cioclovina cu Apă (Munții Șureanu/ Sebeș) atinge 7916 metri dezvoltare totală; hartă în Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviță" București, numărul 4, 1976, pagina 242. Are ample galerii parcurse de râuri, iar galeriile au forme care arată evoluția în timp a masivului. În anul 1986 Peștera Ponorici - Cioclovina cu Apă atinge 174 (-158/ +16) metri denivelare.

Alte repere bibliografice: Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviță" București, numărul 14, 1996, pagina 9; Atlas des grandes cavitésmondiales, 1986.

Bibliografie care arată joncțiuni ale altor cavități cu Peștera Ponorici - Cioclovina cu Apă (și implicit mărirea dezvoltării totale): Complexul carstic Ciclovina - Hunedoara, Clubul de Speologie Proteus; Istoria exploatării de guano-fosfat și a descoperirii omului fosil din pestera Cioclovina Uscată - Hunedoara, 2003, autori Radu Breban, Mihai Șerban, Iosif Viehmann, Marinaș Baicoană.


2 Ce spun arheologii

În Enciclopedia arheologiei și istoriei vechi a României, volumul I, literele A-C, coordonator științific Constantin Preda (Editura Enciclopedică, București, 1994), autorii Alexandru Păunescu, Eugen Comșa și Ioan Glodariu semnează materialul din figura 1 (care reproduce o parte din pagina 302 a acestui volum). În el se menționează că în zona marcată pe harta 2 cu Tezaurul au fost descoperite peste 6.000 de obiecte de bronz, chihlimbar, sticlă, faianță.

1

2

Noi (Ică Giurgiu, Mihaela Giurgiu) am găsit la fața locului (pe 17 februarie 1974), într-o denivelare a podelei, acoperită cu argilă, obiectele din imaginile 3-5. În imaginea 3, în stânga sunt piese de bronz (parțial acoperite cu crustă de calcit), apoi urmează un rând cu mărgele din chihlimbar; mai la dreapta este un rând cu mărgele din ceramică apoi, pe ultimul rând din dreapta sunt mărgele de sticlă (parțial acoperite cu crustă de calcit).

3

4

5

În legatură cu acest text putem spune:

- Prima peșteră la care autorii fac referire se numește Cioclovina uscată (nume intrat în istoria speologiei românești și internaționale; justificat, în urma descoperirilor din jurul anului 2000, făcute de Clubul de Speologie Proteus Hunedoara, numele peșterii devine Cioclovina Uscată cu Apă)

- Desenul care însoțeste materialul nu are scară, la fel ca alte mii și mii de „informații” de acest fel furnizate de arheologii români.

3 Cine a găsit comoara?

Potrivit cărții lui Ștefan Negrea, Prin peșterile lumii, Editura Sport-Turism, București, 1979 (vezi mai jos extras din această lucrare pasajul de la paginile 30-32), descoperitorul - cel care povestește cum s-a ajuns la comoară - este Traian Orghidan (un prolific autor de articole și lucrări consistente din domeniul speologiei și biospeologiei, un om care a știut să se poarte normal chiar dacă faima activității sale creștea pe măsura trecerii anilor - nota noastră).