Piatra Comarnicului, Munţii Bistriţei
Adi Roşca
traseu: Tulgheş - Vf. Făget - Vf. Piatra Comarnicului - Tulgheş
timp: 5 - 5½ ore
“Crestele de calcar din Rarau fac podoaba Campulungului bucovinean. Mai razletiti colti de calcar se continua spre sud, pe langa Brosteni, formand Tarnita, Clifele, cu numiri populare potrivite, dand peisajul de la Cruci, unic prin contrastele de forme si culori. Par uneori ruini de cetati medievale pe spinarea muntilor pana’n Bistricioara (Piatra Mocilor, Piatra Comarnicului)” scria profesorul I. Simionescu in monumentala lucrare Tara Noastra.
Intr-adevar nu se putea face o descriere mai exacta frumosului munte Piatra Comarnicului, numit si Piatra Sesul la Comarnic din cauza platoului intins pe sute de metri in zona sa somitala, care se ridica ca o adevarata cetate deasupra localitatii Tulghes.
Harta 1
Piatra Comarnicului este un mic masiv cu inaltime putin mai mare de 1500 m, aflat in extremitatea sudica a Muntilor Bistritei, dar la aspect se aseamana mult mai bine cu Muntii Hasmas, cu care se invecineaza. Cel mai bine puteam sa il admiram nu din centrul Tulghesului ci de pe drumul national DN 15, la iesirea din satul Corbu, de pe drumul judetean DJ 127 care uneste Tulghesul de Ditrau sau si mai bine tocmai de sus de pe Highesul Ascutit.
Extras din harta Trasee turistice din Muntii Bistritei, de Eugen Florea, Lucian Marenco si Dan Pasare, aparuta in revista Romania Pitoreasca.
Harta 3 Extras din lucrarea Asaltul Carpatilor, Bucuresti, 1985
1 Piatra Comarnicului si Piatra Runcului vazute de pe Varful Highes (Poiana Mare) din Muntii Hasmas.
Denumirea sa pastrata nealterata din timpul imperiului austro-ungar sugereaza nu numai ocupatia traditionala a locuitorilor zonei ci si faptul ca romanii au fost majoritari in aceasta zona a judetului Harghita inca din vechi timpuri.
Literatura turistica care trateaza Muntii Bistritei este foarte saraca si concentrata in special asupra Pietrosului Bistritei si Budacului, iar in ceea ce priveste zona de sud a lor cu greu putem gasi ici si colo cate o mentiune fugara. Este pacat si chiar de neinteles, deoarece aceasta zona este bordata de masivi calcarosi cu mare potential turistic (Piatra Soimului, Piatra Comarnicului, Piatra Runcului, Piatra Mocilor, Magura) care inca asteapta descoperirea si poate chiar viitoare marcaje turistice. Trebuie totusi mentionat ca in apropiere exista un numar de trasee turistice marcate (cel putin pe hartile turistice daca nu si efectiv pe teren), dar acestea au ca scop principal patrunderea rapida in inima Muntilor Bistritei pe drumurile forestiere care urmeaza Vaile Prisacani, Barasau, Runculet si Grinties.
Traseul pe care il propunem porneste din punctul unde DN 15 traverseaza Raul Bistricioara, pe podul aflat la circa 2,5 km vest de centrul comunei Tulghes. Traversam podul inspre aval si imediat se desface catre stanga un drum de tractor care incepe sa urce accentuat direct catre nord, taind o panta destul de rapoasa care sfarseste in albia Bistricioarei. Dupa o portiune scurta in care castigam rapid inaltime, drumul ajunge langa un mic paraias (Frumoasa pe harta Dimap Giurgeu - Hasmas) unde apare o prima bifurcatie: ramura din stanga, mai putin umblata, traverseaza paraul, iar cealalta face o curba de 90 grade catre dreapta.
Alegem a doua varianta si intram intr-o prima vasta poiana unde panta se mai domoleste, urmand ca peste cateva minute sa cotim din nou catre stanga. De aici va trebui sa urmam neabatut drumul de tractor, chiar daca in serpuirea sa pe versant uneori se mai indeparteaza de linia de cea mai mare panta. Peisajul este mai mult unul de deal, cu pajisti punctate de odaile de vara ale localnicilor si de petice de padure si nimic nu tradeaza ca ceva mai incolo ne astepta stancariile de cetate ruinata ale Pietrii Comarnicului. Urcam domol iar in lateral si in spatele nostru peisajul incepe sa se deschida catre Ceahlau si inaltimile impadurite ale Muntilor Giurgeu, peste care se itesc treptat minunatiile Hasmasului dominate de Piatra Vitos si Highesul Ascutit.
2 Ceahlaul domina zarile. Se observa Vârfurile Toaca si Panaghia, Ocolasul Mare, Turnul lui Budu, Stanilele Mari si chiar Piatra Sura.
In circa o ora de la plecare ajungem la circa 1100 m altitudine, in imediata apropiere a varful dealului pe care am tot urcat pana acum (Vf. Fagetului, 1167 m conform hartii Dimap) si poposim langa o casuta unde vedem pentru prima data zonele de stancarie dar si o turma de oi, semn de activitate traditionala.
3 Privind spre zona somitala a Pietrei Comarnicului dinspre Vf. Faget.
Unde sunt oi sunt si caini, asa ca decidem pe loc ca sa incercam sa ocolim pe cat posibil stana pe care o banuiam a fi undeva pe versantul estic al Pietrii.
Dupa scurta pauza de hidratare lasam in stanga Vf. Faget si pornim in directia NE, pe sub culmea care se ingusteaza in mod vizibil. Dupa un parcus foarte scurt prin padure iesim intr-o sa poienita, punctata de o alta casuta pentru fan si pentru prima data peisajul se deschide larg catre nord-vest, spre noianul de culmi al Muntilor Bistritei, unde identificam cu usurinta Batca Arsurilor cu a sa Piatra Soimului si chiar Budacul.
4 Batca Arsurilor si Piatra Soimului.
Din sa, cu gandul la caini, parasim drumul de caruta care o ia la dreapta, pe versant, in directia stanei si urcam voiniceste pe muchie, pe o potecuta mai mult ghicita, avand in stanga padurea compacta care suie chiar pana pe linia culmii. Dupa cateva sute de metri in fata se deschide o pajiste marginita in fundal de un turn stancos, aspectuos loc in care parasim muchia si o luam in diagonala catre dreapta, chiar prin mijlocul poienii, printre cateva salase de vara.
5 In apropierea turnului stancos care se observa cu usurinta si de jos din satul Corbu.
Urcam panta destul de putin inclinata avand ca reper salasul in curs de ruinare aflat aproape de partea superioara a poienii (foto 6), unde gasim o poteca ce continua sa urce prin padurea rara de brazi pana intr-o sa a unei culmi secundare care se desprinde catre est din dreptul turnului stancos amintit.
6 Peisaj care aproape ne facem sa credem ca suntem in Piatra Mare.
De aici poteca pastreaza directia si coboara spre stana care se zareste undeva pe versantul estic, asa ca noi o parasim, trecem peste un gard de razlogi si inaintam pe la baza abruptului, prin rariste iar apoi pe la marginea unei noi poieni invadata de plante tepoase si grohotis.
Nu dupa mult timp, in fata apare un perete stancos (foto 7), iar in stanga gasim o alta potecuta care ne scoate dupa un urcus zdravan pe o panta foarte inclinata si acoperita de grohotis marunt tocmai sus in creasta masivului.
7 Verticalele versantului estic al Pietrii.
Sus ne asteapta o noua poiana si dupa pauza de ajustare o cotim la dreapta in directia varfului. Ajunsi insa la marginea nordica a poienii constatam ca drumul pe creasta este inchis de un desis destul de greu de strabatut iar poteca coboara la dreapta intr-o noua poiana aflata in spatele umarului stancos mai sus amintit.
8 Privire spre Piatra Mocilor (varful tuguiat impadurit din planul secund) si Ceahlau.
Coboram la randul nostru spre marginea poienii (foto 8), nu inainte de a ne infrupta cu cei cativa fragi gasiti in mica limba de padure dintre poieni si repetam schema incercata mai devreme de a tine marginea micului abrupt. Respectand obiceiul, gasim o poteca de data asta foarte bine conturata care urca in diagonala catre stanga si dupa un nou scurt parcurs prin padure interceptam “sesul”, o minunata poiana in forma de secera si aproape perfect plata. Netezimea locului ne duce cu gandul la indepartatele Poieni ale Porcului sau la Podul Cearcanului, toate trei avand in comun substratul calcaros. Varful propriu-zis se afla in dreapta poienii si va trebui sa mai urcam cale de cativa zeci de metri, fara poteca, pana la atingerea modestei cocoase a piscului, aflata in plina padure, punctata ce-i drept de mici poienite (timp de mers: 3 - 3½ ore).
Ne aflam la inaltimea de 1519 m (1512 m conform hartilor austro-ungare de la 1910 sau 1514 m daca ne luam dupa lucrarea lui Ion Simionescu) dar din pacate punctul de belvedere mult asteptat nu exista, privelistea fiind blocata din toate partile de arbori inalti. Ne multumim asadar cu peisajele admirate in drumul spre varf, Highesul, Piatra Runcului si Ceahlaul fiind vedetele incontestabile ale spectacolului naturii.
9 De la dreapta la stanga: Highesul (1502 m) si Piatra Runcului (1215 m).
Desi intentia initiala era sa incercam o traversare catre Piatra Runcului optam sa ne intoarcem pe acelasi drum, avand grija de a tine o cat mai mare distanta intre noi si stana, intrucat cei doi localnici intalniti la inceputul turei ne prevenisera asupra agresivitatii cainilor de la stana, care nu sunt obisnuiti cu turistii. Ajungem asadar dupa 5 - 5½ ore de la plecare la drumul national, cu bucuria in suflet ca am reusit sa descoperim un nou loc deosebit din Carpatii romanesti.