Peştera de la cetatea Ciceului, record naţional în roci vulcanice

1. Cetatea Ciceu

Ştefan Ţegher (Gherla) 

Urmând DN 17 Dej - Bistriţa (vezi harta 1, extras din România, tourist map, Ministerul Turismului, 1989), la 10 km de la Dej, în localitatea Ciceu Mihăieşti se ramifică spre stânga un drum pietruit şi un indicator spune că satul Leleşti se află la 4 km. Ridicând privirea vedem o culme cu un abrupt brăzdat de hornuri şi fisuri; în dreapta lui, pe un ţanc, se află ruinele cetăţii Ciceu (imaginea 1).

 Urmăm drumul, trecem prin Lelești și suim serpentinele spre satul Corabia, aflat cel mai aproape de cetate. În capătul amonte al satului Lelești se observă câteva pietre de moară care zac acolo de ani de zile; au fost modelate din stâncile din zona cetății, așa cum făceau meșterii odinioară.

Ajunși pe platoul de sub cetate observăm că peste tot la baza stâncilor se află o mare de grohotiș (imaginea 2); dintre bolovani, câte un mesteacăn se înalță spre cer. Examinând cu atenție grohotișul vedem pietre cioplite și încă neterminate.

O cărare conduce pe bastionul de rocă vulcanică unde, asemenea unui cuib de vultur, stătea odinioară o construcție puternică (imaginea 4). Azi, un colț de zid și câteva încăperi cioplite direct în stâncă se luptă cu dinții de oțel ai timpului. De pe ruine, privirea poate hoinări departe. Spre nord vedem Munții Țibleș, Munții Rodnei, mai spre est sunt Munții Căliman; spre sud Valea Someșului Mic și dealurile din Podișul Transilvan; spre vest, Someșul Mare (harta 5).

 Cetatea este semnalată în anul 1304 ca fiind în stăpânirea lui Ladislau, voievodul Ardealului. În 1484, Matei Corvin o dăruiește lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei; acesta, fortificând-o, o face una dintre cele mai puternice din Transilvania. Prin 1538 își găsește aici adăpost doamna Elena, soția lui Petru Rareș; în acea vreme, sultanul Soliman se năpustea cu oaste numeroasă asupra Moldovei. Cetatea a fost asediată iar în 1544 dărâmată. (aspecte istorice importante despre cetate găsim în fișierul mai jos atașat, extras din Revista Bistriței, numerele XII-XIII, 1999, în articolul domnului Vasile Mîzgan)

De la cetate ne îndreptăm spre peretele mare din vecinătate, al Măgurii (imaginea 6; vezi și imaginea 1). Aproape de capătul dinspre cetate al acestuia găsim cele trei intrări ale unei cavități importante, Peștera de la cetatea Ciceului: 272 metri lungime, 39 metri denivelare. A fost explorată și cartată de Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București, în februarie 1978. Parcurgerea peșterii este destul de dificilă, sunt multe treceri în ramonaj. Pe stâncile din zonă s-au făcut încercări de a se realiza câteva trasee de cățărare, cu mai mult sau mai puțin succes, din cauza friabilității rocii.

2. Peştera de la cetatea Ciceu 

Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti) 

Faţă de cetatea Ciceului, peştera se află situată în stânga cum privim din vale (sud), lângă o mică şa, în versantul sudic al Măgurii (la aproximativ 300 metri de arcada din imaginile 2, 3; apreciere Petru Lucian Goja). Are trei deschideri.

După spațiile largi din zona celor trei intrări, galeriile nu vor depăși decât izolat 0,8-1 metru lățime. Supraetajarea lor este datorată unei importante fisuri pe care procesele de prăbușire au fixat forma cavernamentului.

După ce trecem de un puț (necoborât) de aproximativ 10 metri, coborâm o săritoare de 3 metri. Deasupra ei, înspre vest, pleacă o galerie lungă de 4 metri și 0,8 metri lățime. Ajungem la un puț de 2 metri (P2) (cota -12 metri pe buza lui) de la baza căruia pleacă spre sud-est o galerie (A) pe care depășim o săritoare de 5 metri (are un P2 la bază) și care aproape de capăt prezintă un alt P2 la baza căruia se atinge cota -19 metri.

Revenim la cota -12 și continuăm să avansăm înspre vest până la un P14,1 metri. De la baza lui, înspre est, coborâm două săritori (4 și 2 metri) apoi ajungem la un P2; la baza acestuia, unde există o baltă, se atinge cota -36,1 metri. De la săritoarea de 4 metri (cota -28,1 metri la buză) pleacă spre est o galerie lungă și foarte strâmtă (B) iar de la săritoarea de 2 metri începe spre vest un culoar care se termină cu un P2 (cota -36 metri la bază).

De la baza lui P14 începe spre nord-vest o galerie (C) care ajunge la o săritoare de 2 metri (-27,5 metri la buză). De deasupra acestei trepte pornește spre sud-est o galerie ascendentă (D) care ajunge aproximativ la jumătatea lui P14, sub platforma pe care acesta o are la -3,5 metri de la buză.

Continuăm să avansăm de la săritoarea de 2 metri spre nord-vest. Ajungem imediat la un P4,6 (cota -29,4 metri la buză) dincolo de care galeria (G) urcă în trepte (de 2, iar 2 și de 6 metri) până la cota -19 metri.

Revenim la P4,6. De la baza lui (cota -34) pleacă spre est o galerie orizontală (F) iar spre nord-vest o altă galerie pe care se mai coboară un puț de 2 metri și se atinge cota minimă a rețelei: -37,05 metri.

Peștera de la cetatea Ciceului are 272,6 m dezvoltare și 39 (-37, +2) m denivelare. Indicele de ramificare este 272,6 / 71,2 (extensia) = 3,83. Cu siguranță că această peșteră a fost cunoscută de multe sute de ani și probabil s-a circulat în zona intrării și pe galeria care duce la buza lui P14. 

La data cartării noi am declarat-o drept cea mai lungă cavitate în gresie din România, poziție pe care a deținut-o până în 1989; a fost și cea mai denivelată peșteră din țară, între 1978-1986. La sfârșitul lui 1980 peștera se afla situată pe locul 8 în Europa și 17 în lume în lista celor mai dezvoltate cavități în gresie.

Din păcate, încadrarea dată de noi a fost parțial greșită. Am urcat o singură dată la această peșteră, pe 10 februarie 1978, zi cu ceață destul de multă (vezi imaginea 2). Tarquinius Vădeanu, colegul nostru care mai fusese la peșteră, ne-a dus sfoară până acolo. Am început cartarea, aceasta a durat din cauza complexității golului subteran și am ieșit după ce s-a întunecat, fapt care nu a mai permis să facem alte măsurători asupra localizării cavității. Nu studiasem harta geologică a zonei și am apreciat că roca în care se dezvoltă peștera este gresie. Acum câțiva ani am constatat că aprecierea noastră nu a fost corectă și că Dealul Măgura este constituit din roci vulcanice. În această situație, Peștera de la Cetatea Ciceului a fost și a rămas de la data cartării cea mai lungă cavitate în acest tip de roci din România!   

Bibliografie 

Ică Giurgiu, Tavi Vadeanu, Adrian Done, Marcel Negru, Nicolae Sandeschi, Gabriel Silvăşanu, Mihai Codescu, Octavian Ciuculescu, Mircea Sfâşie, Florin Cucu - Descoperiri şi explorări speologice în Podişul Someşan - Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti, 8,  1983, paginile 11-81 

Ştefan Ferenczi - Contribuţii la topografia arheologică a Culmei Ciceului - Lucrările Muzeului de istorie al judeţului Bistriţa-Năsăud 

*** - Les grandes cavités mondiales en roches non-calcaires - Xe Congres International de Speleologie, Budapest, 1989 

*** - Atlas des cavités non calcaires du monde - Union Internationale de Spéléologie, 1997

vezi și

Cetatea Ciceului, Dealurile Ciceului

Donează 30 de lei