Peştera din Fisură, în Munţii Rarău
1
2
Vasile Bouaru (Rădăuţi), Dinu Oprea (Suceava)
22 septembrie 2012. Pornim la drum spre o pestera descoperita acum cativa ani, pe Rarau, pentru a face fotografii. Urmam cu masina drumul modernizat care porneste din Pojorata (vezi harta) si duce cale de 14 km pana pe Rarau.
Imediat ce ajungem in Saua Fudul Colbului, de unde traseul marcat cu banda rosie duce spre vecinul Raraului, Masivul Giumalau, muntele este acoperit de ceturi groase care se ridica din Valea Bistritei. Ceva mai sus iesim deasupra norilor si in lumina diminetii avem splendida priveliste asupra partii superioare a Masivului Rarau (foto 1). Mai parcurgem circa 3 km si ajungem in vecinatatea hotelului alpin de pe Rarau. Desi tinta noastra este pestera, frumusetea peisajului ne imbie la un mic ocol pana pe piatra mica din grupul Pietrele Doamnei. Urmam marcajul cruce albastra care ne conduce destul de repede sub piatra mica si apoi in urcus destul de lejer, doar cu doua mici pasaje de catarat dar fara dificultati deosebite, ajungem pe varful acestei pietre. In lumina diminetii ni se arata in toata splendoarea celelalte doua stanci din acest grup (foto 2). In spatele lor, in ultimul plan, troneaza Giumalaul.
3
Ceva mai spre dreapta se observa in vale hotelul alpin iar in padurea din spatele hotelului o alta stanca importanta de aici, Piatra Soimului (foto 3). In stanga surprindem Varful Pietrosul Bistritei (foto 4) iar in ultimul plan se observa Muntii Caliman.
4
In partea opusa Pietrelor Doamnei se vede Varful Rarau cu multitudinea de antene si releul de televiziune (foto 5). Spre nord, catre Valea Moldovei, surprindem un fenomen interesant si spectaculos: norii care urca dinspre Valea Bistritei curg lin de cealalta parte a muntelui (foto 6). E greu sa te desparti de peisajul de aici...
5
6
7
Coboram inapoi in drumul care duce spre Varful Rarau si urmam traseul descris la, pana la tunelul sapat pe sub releu, prin care am ajuns la alta pestera. Acum intrarea arata ca in imaginea 7 (foto 8 de aici) iar dupa cativa metri dupa ce am intrat in acest tunel facem o fotografie si spre inapoi, catre intrare (foto 8). Parcurgem acest tunel, nu inainte de a ne abate din nou spre o gura care se afla pe partea stanga in sensul de mers si da intr-un perete imens, de unde avem minunata perspectiva asupra abruptului nordic al Raraului precum si a Vaii Izvorul Alb, un alt traseu pe care se poate ajunge pe Rarau din orasul Campulung Moldovenesc (foto 9).
8
9
Revenim in galeria principala si imediat iesim in padure (foto 10). Din acest loc ne-am abatut la dreapta, spre pestera descrisa aici. Pentru a ajunge la noua pestera vom merge inainte, pe directia data de tunelul strabatut. Coboram o panta destul de accentuata, pe grohotis, pana la liziera padurii care se vede ceva mai jos, de unde ne vom abate spre stanga fata de sensul de coborare (foto 11).
10
11
In coborare mai facem fotografii asupra imprejurimilor (foto 12). O data ajunsi la marginea padurii gasim o poteca destul de firava care se strecoara pe sub pereti de calcar (foto 13).
12
13
Coboram incet prin aceste locuri salbatice, circa 15 minute, pana ajungem la un povarnis pe care poteca il ocoleste prin dreapta lui (foto 14). Vom urca acel povarnis si ajungem pe o brana relativ ingusta de unde vedem in fata o fisura prin care vom intra in pestera (foto 15). Aici ancoram corzile de un brad aflat in apropiere. La intrare fisura este destul de ingusta, exact cat sa permita intrarea unui om (foto 16).
14
15
16
Dupa circa 3 metri de la intrare fisura se largeste suficient cat sa permita coborarea in bune conditii. Structura pesterii este relativ simpla, are forma unui V asimetric, partea de la intrare fiind mai lunga, de aproape 30 m (foto 17). Coborand pe coarda observam ca suntem intre doi pereti netezi; la circa 15 m de la intrare dam peste o saritoare de aproape 2 metri dar care nu prezinta dificultati deosebite de trecere. Pe unul din pereti intalnim un prim locatar al acestei cavitati, un fluture (foto 18).
17
18
Deasupra noastra stau incastrate, pe alocuri, blocuri de piatra (foto 19). Ceva mai incolo intalnim cateva corpuri in degradare ale unor lilieci.
Inaintam si dam peste o portiune cu cateva blocuri mari din piatra, desprinse se pare din tavanul pesterii, care este foarte inalt (foto 21). Trebuie sa ne cataram printre aceste pietre (foto 22); prize sunt suficiente (foto 23). Imediat deasupra lor ne oprim (foto 24) pentru a fotografia un liliac.
19
21
22
23
24
Urcam inca cativa metri si intalnim o stanca care pare sa stea si ea atarnata (foto 26). Privita de aproape arata ca in imaginea 27.
26
27
Se observa ca suntem intr-o zona unde mai au loc prabusiri. Un liliac ne lasa sa-l pozam (foto 28). In imaginea 29 este capatul pesterii.
28
29
Intr-un singur loc remarcam cateva mici concretiuni, milimetrice (foto 30).
30
Pestera este foarte umeda si picaturi de apa se preling prin fisurile de deasupra noastra; cu o zi inainte aceasta zona a fost traversata de un front atmosferic ploios destul de puternic.
Undeva in vale se aude un cerb.