Cel mai bătrân arbore roditor din lume este la Ciohorăni, Podişul Sucevei

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 

Sunt cunoscuţi mulţi arbori rari la noi în ţară (https://sites.google.com/site/romanianatura48/home/arbori-rari-in-romania). Unii se disting prin vechime, alţii prin raritate. Foarte mulţi dintre arborii longevivi de la noi sunt stejari. Într-un sat ieşean se află un  arbore din altă specie, o raritate tot prin longevitate. Este vorba de un păr.

Am pornit la început de octombrie 2015 să căutăm acest copac şi am avut surpriza să întâlnim încă doi arbori, tot foarte bătrâni şi ei, doi tei. În satul Ciohorăni (vezi hartă la https://sites.google.com/site/romanianatura50/home/carpatii-rasariteni/podisul-moldovei/podisul-sucevei/podisul-sucevei-localizare-pe-harta) putem ajunge dacă ne deplasăm pe drumul E85 dinspre oraşul Roman înspre Suceava, cale de 35 km sau cale de 76 km dacă ne deplasăm pe acelaşi drum dinspre Suceava spre Roman. Dacă ne deplasăm dinspre Suceava înspre Roman, imediat după indicatorul care arată că am intrat în acest sat, se desprinde spre stânga faţă de sensul de mers drumul 205O, pe care ne vom înscrie. Parcurgem ceva mai puţin de 2 km pe acest drum, urcând o pantă lină. Admirăm casele răspândite pe dealurile din jur (foto 1).

Acum este protejat de o mică îngrăditură (foto 4). A rezistat multor încercări. De el se legau caii pentru potcovit, mai demult şi în trunchiul său imens au fost bătute scoabe metalice (foto 5). Spun localnicii că acest păr a servit ca post de observaţie în 1717, în timpul unei invazii a tătarilor, când părul avea „doar” cu ceva peste 300 de ani. Ne apropiem de trunchiul său (foto 6), ca să privim imensa scorbură. În sus, se desprind alte ramuri foarte groase (foto 8). 

În ciuda numeroaselor răni vizibile, părul a renăscut de fiecare dată şi s-a refăcut. Acest păr, în ciuda vârstei, încă rodeşte. Se pare că ar fi cel mai bătrân arbore roditor din lume (http://www.agerpres.ro/destinatie-romania/2014/09/04/destinatie-romania-iasi-judetul-arborilor-seculari-10-06-49 ). La data la care am ajuns lângă părul din Ciohorăni era puţin cam târziu pentru a culege fructele dar am zărit pe crengile cele mai înalte rod stafidit, semn că ce spun localnicii se confirmă (foto 11). În această localitate mai sunt exemplare de arbori longevivi. Continuăm deplasarea prin sat, depăşim în câteva sute de metri centrul localităţii şi ne îndreptăm spre biserică. Ajungem acolo în câteva minute după ce am părăsit părul. Imediat cum pătrundem în curtea bisericii, pe partea stângă se află un imens exemplar de tei (foto 12). Este foarte bătrân şi asta se observă după forma şi mărimea trunchiului (foto 13). 

Se spune că ar avea 420 de ani (http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/cel-mai-batran-arbore-din-iasi--140774.html ). Iată, spre comparaţie, cât de gros este trunchiul acestui tei (foto 14). Trunchiul său este puţin răsucit (foto 15) şi pe alocuri se văd urmele unor răni vechi. Observăm frunzele specifice teiului precum şi floarea, folosită mai ales pentru ceai (foto 17). Revenim în centrul satului şi ne înscriem din nou pe drumul 208O în intenţia de a traversa tot satul şi a ne îndrepta, peste dealuri, spre Valea Siretului, până în următorul sat, Cozmeşti. Din centru urcăm o pantă lină, pe drum asfaltat încă şi la 300 metri de centru mai întâlnim un exemplar de tei foarte bătrân (foto 18). Acesta se află pe domeniul public şi nu este protejat (foto 19).

Localnicii povestesc cu mândrie despre el. Trunchiul este destul de mare iar ramurile sunt bine dezvoltate. Observăm multe pânze de păianjen şi insecte Vaca Domnului (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura58/home/carpatii-rasariteni/stanisoara/insecte-la-voronet-muntii-stanisoara ) (foto 22). În sus este foarte bine dezvoltat şi e impresionant. Ne deplasăm mai departe, pe drumul pe care ne-am înscris şi în câteva sute de metri se termină partea asfaltată. Trecem de un mic pod şi urcăm o pantă mică, având pe partea dreaptă o pădure de salcâmi şi alte foioase (foto 25). După 20 minute, după ce depăşim şi ultimile case din sat, ajungem pe vârful unui deal de unde avem surpriza să zărim, departe spre vest, Ceahlăul (foto 26).