Inflația este un dezechilibru de ansamblu al economiei, care exprimă existența în circulație a unei mase monetare ce depășește nevoile economiei, ceea ce duce la deprecierea banilor și la creșterea sensibilă, generalizată și durabilă a prețurilor.
Ea afectează, în proporții diferite, toate economiile naționale, dar nu este o stare de necontrolat a economiei.
Măsurarea inflației este o problemă complexă și urmărește cele două tendințe majore prin care se manifestă inflația:
a) Creșterea generalizată a prețurilor se măsoară cu ajutorul indicatorului numit indice general al prețurilor sau indice sintetic al prețurilor, care exprimă creșterea prețurilor ca fenomen de ansamblu care afectează economia. Deci, nu orice creștere a indicelui general al prețurilor este expresia directă a inflației. Acesta poate spori spectaculos la unele grupe de bunuri sau servicii, pe când la altele rămâne neschimbat sau chiar au loc unele scăderi de preț. Pentru a fi considerată expresie proprie a fenomenului inflaționist, creșterea indicelui prețurilor trebuie să fie rezultatul creșterii unei părți importante a prețurilor dintr-o economie, într-o anumită perioadă. Aceasta presupune necesitatea unor informații și analize suplimentare. Indicele prețului unui bun sau serviciu se determină ca raport procentual între prețul său actual (p1) și cel existent la un anumit moment în trecut (p0).
Ip = p1 *100/ p0
Indicele general al prețurilor se determină prin includerea în calcul a mișcării unui număr mare de prețuri.
- târâtoare, când creşterea anuală a prețurilor de consum este de până la 3%;
- moderată, când creşterea anuală a prețurilor de consum este de până la 6%;
- rapidă, când această creştere se apropie de 10%;
- galopantă, când indicele anual al prețurilor de consum creşte cu două cifre (peste 10%);
- hiperinflație, cand creşterea lunară a prețurilor de consum este mai mare de 50%.
b) Scăderea puterii de cumpărare a banilor se manifestă concomitent cu creșterea prețurilor și exprimă faptul că, în decursul unei perioade relativ lungi, volumul bunurilor și serviciilor ce se cumpără într-o economie scade în comparație cu masa monetară (cantitatea de bani) și nivelul prețurilor.
Puterea de cumpărare se calculează ca raport între masa monetară existentă în economie și nivelul prețurilor, și arată câte bunuri și servicii se pot cumpăra cu cantitatea de bani existentă, la un nivel dat al prețurilor.
Pcb = M *100/ P și IPcb = Im *100/ Ip ,
unde :
Rata inflației (Rinf) se calculează după următoarele formule :
Rinf = (Ip1 - Ip0) *100/ Ip0 sau Rinf = Ip - 100 %