Inflația ca dezechilibru afectează, direct sau indirect, întreaga societate, având consecințe :
a) negative, pentru :
-agenții economici cumpărători, care trebuie sa facă față creșterii prețurilor, cei mai afectați fiind agenții cu venituri mici și fixe ;
-economiile agenților economici, care se diminuează în mod relativ, datorită scăderii puterii de cumpărare a banilor ;
b) pozitive, pentru :
-debitori, care restituie sumele împrumutate (creditele) la un moment în care puterea de cumpărare este mai mică datorită prețurilor majorate de inflație ;
-agenții economici care își convertesc disponibilitățile bănești în monede mai stabile ale altor țări și, după un timp, le transformă în monedă națională.
Din preocupările agenților economici de a diminua efectele negative ale inflației s-au născut două grupe de măsuri antiinflaționiste :
a) de apărare sau protecție a agenților economici împotriva creșterii prețurilor și scăderii puterii de cumpărare a banilor, unde se cuprind :
-indexarea : creșterea veniturilor (salarii și pensii) în sume absolute sau cote procentuale (lunar, trimestrial, semestrial), care să acopere parțial sau total creșterea prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a banilor ;
-creşterea dobânzilor plătite la economiile păstrate la instituțiile financiare ;
-acordarea de compensații de către stat şi întreprinderi ;
-subvenționarea prețurilor unor produse ;
b) de diminuare şi control ale inflației, care acționează concomitent asupra masei monetare şi asupra volumului de bunuri şi servicii, pentru a reface echilibrul deteriorat de inflație.
Asupra masei monetare se acționeaza prin :
Asupra volumului de bunuri economice se acționează prin :
Se practică şi alte măsuri, dar nici una nu are o acțiune ,,pură” (adică nu acționează numai asupra unuia dintre cei doi termeni ai dezechilibrului), şi nici efecte numai de un anumit gen (pozitive sau negative). De aceea, împotriva inflației se promovează întotdeauna ,,pachete de măsuri”, concepute pentru a se completa pe termen mediu şi lung.