Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” – Breaza

O istorie spusă cu eleganță, nostalgie și ... aripi

*Prolog – Acolo unde istoria respiră aer de munte

Într-o lume care aleargă după viitor, noi ne întoarcem pentru o clipă … acolo unde a început totul.

Există locuri pe hartă care nu au nevoie de prezentări complicate. Le recunoști după felul în care te fac să respiri. Breaza este unul dintre acele locuri – un colț de lume unde aerul e curat, iar timpul parcă are răbdare.

Și tot aici, între dealuri domoale și istorii de familie, s-a născut o școală care a învățat generații întregi nu doar să scrie corect, ci și să trăiască frumos. Se numește  Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” Breaza — și are ceva din zborul celui al cărui nume îl poartă.

1. Rădăcini adânci în pământ brezean (1838–1951)

Aici, fiecare piatră, fiecare bancă și fiecare ecou de clopoțel poartă o poveste. Prima pagină a acestei povești s-a scris în anul 1838, când beizadeaua Scarlat Ghica, proprietarul moșiei Breaza, a decis că oamenii locului trebuie să aibă o școală mare. Și așa s-a născut ideea unei „fabrice de minți” pe moșia sa. Probabil că nici el nu și-ar fi imaginat că, aproape două secole mai târziu, elevii din Breaza vor învăța limbi străine, informatică și vor zbura — metaforic, deocamdată — spre universități din toată lumea.

Așa s-a născut prima școală din Breaza — un gest de generozitate, dar și de viziune. Cine s-ar fi gândit atunci că, aproape două sute de ani mai târziu, pe aceleași coline va exista o instituție care va purta numele unui pionier al zborului? Ghica nu bănuia că a pus sămânța unei tradiții care va crește odată cu orașul.

Timpul a trecut, dar dorința de a învăța a rămas aceeași. Prin 1927, o altă etapă educațională prinde contur: Școala Atelier de Instruire Casnică, devenită mai târziu Școala Inferioară de Meserii și, pentru o vreme, Liceul Industrial de Fete. Fetele învățau croitorie și bune maniere, băieții descopereau fascinația pentru avioane și matematică. O școală serioasă, cu uniforme și disciplină, dar și cu farmecul vremurilor în care catalogul se scria cu cerneală, iar respectul era la fel de important precum știința de carte.

2. 1951–1954 – Când visul devine instituție

În anii tulburi de după război, într-o Românie care își căuta direcția, la Breaza se pune piatra de temelie a unui liceu. Anul 1951–1952 rămâne momentul de început: primele cursuri ale viitorului liceu teoretic. Funcționa în două localuri diferite și avea un internat cu 147 de locuri, ascuns în spatele Magazinului Universal.

Era o lume simplă, dar plină de entuziasm. Profesorii erau puțini, dar pasionați. Elevii – emoționați și curioși. Școala mirosea a cretă, caietele se țineau în pungi de hârtie, iar clopoțelul suna ca o promisiune.

În 1954, un grup de intelectuali locali – Areta și Radu Bâcu, Elena Aitel și alți profesori vizionari – au făcut pasul decisiv: au pus bazele Liceului Teoretic „Aurel Vlaicu” Breaza. Numele ales era un manifest. Aurel Vlaicu, inginerul care a îndrăznit să înfrunte cerul cu propriile mâini, devenea simbolul unei școli care avea să învețe generații întregi că zborul aparține întâi spiritului și abia apoi aripilor.

În 1962, liceul își găsește casa definitivă – clădirea din strada Republicii nr. 69, o construcție care de atunci încoace a văzut tot: primele generații de absolvenți, reforme, directoare energice, profesori legendari, cataloage groase și pauze pline de viață.

E clădirea aceea unde scara are ecou, iar coridorul miroase a început de oră. Unde tabla a văzut mai multă istorie decât un manual și unde fiecare bancă ar putea povesti câte un roman adolescentin.

Aici s-au ținut primele festivități, primele serbări, primele emoții de bacalaureat. Tot aici, peste ani, se vor întoarce absolvenți deveniți medici, profesori, arhitecți, ingineri, artiști – fiecare cu nostalgia propriei săli de clasă.

3. Anii industriali și arta supraviețuirii (1970–1994)

Prin anii ’70 și ’80, liceul a trecut prin avatarurile epocii: a devenit industrial, apoi teoretic, dar n-a renunțat niciodată la ceea ce contează – spiritul de „Vlaicu”. Un spirit curios, ironic, cult, disciplinat… dar niciodată plictisitor.

Elevii învățau fizică și literatură cu aceeași pasiune. Unii visau la avioane, alții la poezie. Profesorii reușeau imposibilul: să predea, să formeze, să educe și, din când în când, să repare un calorifer defect.

În septembrie 1980, școala se reorganizează. Se desprinde Școala Centru Breaza, care preia clasele I–VIII. Liceul se concentrează pe nivelul superior de studiu, dar legătura dintre ele nu se rupe niciodată. După un deceniu, în 1994, cele două unități se reunesc sub același nume – Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”, restabilind unitatea și spiritul originar.

Lumea se schimba, dar Vlaicu își păstra spiritul: o școală serioasă, cu o admirabilă rezistență la trecerea vremii.

3.1. Cifre cu suflet

De la 59 de elevi în primul an, liceul ajunge la 398 în 1953–1954, apoi la 425 în 1959–1960, și la 1690 în 1979–1980. Sunt cifre, da, dar fiecare ascunde un chip, o poveste, o voce în corul de la serbarea de final de an.

În anii ’80, curtea era plină, pauzele zgomotoase, iar elevii alergau între ore cu caiete sub braț și visuri mari în buzunar. Dascălii erau și profesori, și mentori, și psihologi de serviciu. O generație de aur, crescută între cretă și speranță.

În anul școlar 2023–2024, rețeaua Liceului Teoretic „Aurel Vlaicu” a cuprins 1.670 de elevi și preșcolari, grupați în 76 de clase și grupe, coordonați de o echipă impresionantă de aproape 150 de cadre didactice, auxiliare și administrative. Această comunitate nu înseamnă doar cifre, ci este un organism viu care evoluează odată cu orașul.

Profilurile liceale – Real (Matematică-Informatică) și Uman (Filologie – Engleză intensiv) – continuă să atragă elevi din tot bazinul prahovean, confirmând prestigiul liceului. Învățarea e aici un echilibru între rațiune și emoție, între logică și sensibilitate – între ceea ce știi și ceea ce devii.

4. Performanță și zboruri reale (1987–1991)

Anii ’80 și ’90 au adus reforme, dar și rezultate de prestigiu. În 1987–1988, elevii liceului au obținut premii importante: locul I la geografie, mențiuni la limba română, premii la biologie, franceză și rusă....

4.1. PREMII: actualizare 2025

Click: An școlar 2019–2020 – Premii și Distincții.xlsx

5. Anii 2000 – Tranziția spre modernitate

După 2000, liceul se modernizează: laboratoare echipate, profiluri actualizate, manuale digitale, proiecte europene, colaborări internaționale. Pe lângă filologie cu engleză intensiv și matematică-informatică, apar cluburi de dezbateri, reviste, proiecte, activități care transformă școala într-un spațiu viu.

Și, poate cel mai important, Vlaicu reușește să-și păstreze echilibrul dintre disciplină și umanitate. Aici nu s-a uitat niciodată că educația este mai puțin despre note și mai mult despre oameni.

Profesorii nu se iau prea tare în serios, dar iau elevii în serios. Ironia și autoironia, la Vlaicu, sunt semn de inteligență, nu de superioritate.

6. Vlaicu astăzi – o școală cu rădăcini adânci și aripi largi

După șapte decenii, Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”, Orașul Breaza privește spre viitor cu seninătatea celor care știu că și-au făcut treaba bine. Astăzi, liceul nu mai e doar o clădire, ci o rețea educațională completă, o familie de școli și grădinițe care cresc împreună.

        6.1. Structura Liceului Teoretic „Aurel Vlaicu” – o rețea de educație, comunitate și continuitate

Istoria unei școli nu se măsoară numai în ani și generații, ci și în ramificațiile ei – în toate locurile unde sunetul clopoțelului poartă același ecou. De-a lungul timpului, Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”, Orașul Breaza a crescut nu doar în reputație, ci și în întindere, devenind centrul unei adevărate rețele educaționale, care unește sub același nume școli și grădinițe din toate colțurile orașului.

Astăzi, instituția funcționează ca o unitate de învățământ cu personalitate juridică, aflată sub coordonarea Inspectoratului Școlar Județean Prahova, și administrează nouă structuri distincte — de la grădinițele pline de culoare până la școlile gimnaziale unde se formează viitorii liceeni.

                      6.1.1 Sediul central – inima „Vlaicu”

Pe strada Republicii nr. 69 se află clădirea principală, sufletul și simbolul școlii. Aici, în sălile luminoase și laboratoarele moderne, elevii de liceu învață să gândească liber, să comunice, să creeze, să își descopere vocația. Tot aici se află și birourile de conducere, secretariatul, cancelaria – locurile unde se iau deciziile, se păstrează tradițiile și se construiește, zi de zi, viitorul instituției.

Pe aceeași arteră, la numărul 94, se află corpurile B și C, care completează spațiul educațional, fiecare cu propria viață: laboratoare, săli de clasă, cabinete și amintiri. Puțini știu că în apropiere se ridică și clădirea veche a Școlii Generale nr. 1, inaugurată în 1911 – astăzi parte a ansamblului istoric al liceului, martor tăcut al evoluției educației la Breaza.

                     6.1.2. Școlile gimnaziale arondate – rădăcini care hrănesc tulpina

Sub umbrela Liceului Teoretic „Aurel Vlaicu” funcționează trei școli gimnaziale. Ele sunt puntea dintre copilărie și adolescență, pepinierele în care se formează elevii care, peste câțiva ani, vor păși pe poarta liceului.

1. Școala Gimnazială Breaza de Jos – situată pe strada Libertății nr. 14, este cea mai veche dintre școlile arondate. Cu clase ordonate și curte plină de viață, aici se păstrează spiritul tradițional al școlii românești: lecțiile învățate pe îndelete și respectul față de dascăl. De la geografie până la limba și literatura română, elevii învață aici primele rigori ale gândirii și primele emoții ale competiției.

2. Școala Gimnazială „Constantin Brâncoveanu” – aflată pe strada Republicii  nr. 124, poartă un nume regal și un destin pe măsură. Aici, disciplinele moderne coexistă cu respectul pentru tradiție. În clasele sale se cultivă cunoștințele, bunul gust, echilibrul și politețea.

3. Școala Gimnazială Nistorești – așezată pe Drumul Național 1, într-o zonă pitorească, e dovada că educația adevărată nu depinde de dimensiunea localității, ci de pasiunea celor care o fac posibilă. Mică, dar energică, această școală menține vie flacăra învățăturii în cartierul Nistorești, trimițând an de an copii curioși și talentați spre liceul central.

Educația timpurie este rădăcina fiecărei generații. De aceea, sub coordonarea liceului funcționează șase grădinițe, fiecare cu personalitate proprie, colorată, plină de energie și dăruire. Sunt locurile unde se aud primele poezii, primele întrebări, primele   „De ce-uri?” și unde se modelează primele visuri.

1. Grădinița „Freamăt de codru” – Valea Târsei, așezată pe strada Ocinei  nr. 174 C, poartă un nume poetic, perfect potrivit pentru locul unde copiii descoperă lumea înconjurați de natură. Aici, educatoarele transformă fiecare zi într-o aventură a curiozității și bucuriei.

2. Grădinița cu program normal și prelungit „Castelul fermecat”, de pe  Fdt. Liliacului nr. 21, e exact cum îi spune numele: un mic regat al copilăriei, unde fantezia și învățarea conviețuiesc. Cu spații moderne, program flexibil și cadre didactice dedicate, este una dintre cele mai dinamice structuri preșcolare din Breaza.

3. Grădinița „Peter Pan”, aflată pe DN1 nr. 24B, aduce o notă internațională și jucăușă rețelei educaționale. Copiii învață aici, încă de mici, să comunice, să împartă, să descopere și să viseze – toate ingredientele unui început de drum reușit.

4. Grădinița „Albinuța” – Gura Beliei, de pe strada 30 Decembrie nr. 57, e un loc unde comunitatea e puternică, iar copiii cresc sub ochii educatoarelor ca într-o mare familie. Aici se învață primele reguli de viață și primele lecții de bunătate.

5. Grădinița „Albă-ca-Zăpada”, situată pe strada Republicii nr. 214, e un spațiu luminos, cald și creativ, unde educația se face prin joc, iar poveștile se amestecă firesc cu activitățile de zi cu zi.

6. Grădinița „Îngerașul” – Podu-Vadului, aflată pe strada 23 August nr. 156, e ultima din lanț, dar deloc mai puțin importantă. Aici, inocența e la ea acasă, iar misiunea educatoarelor este una aproape poetică: să-i învețe pe copii să crească fără să-și piardă zâmbetul.

        6.2. O rețea care crește odată cu orașul

Această structură complexă – trei școli gimnaziale și șase grădinițe – transformă Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” într-un ecosistem educațional complet, în care copilul brezean este însoțit de la vârsta de trei ani până la absolvirea liceului.

Este un model de continuitate educativă, o garanție că fiecare etapă a formării – preșcolare, primare, gimnaziale și liceale – beneficiază de aceleași valori, aceeași viziune și același spirit. Profesorii și educatoarele colaborează, proiectele se leagă între niveluri, iar părinții simt că nu-și trimit copilul „la o școală”, ci într-o familie care crește împreună.

7. O școală europeană, ancorată în comunitate

Liceul „Aurel Vlaicu” nu e o fortăreață de elitism, ci o școală deschisă – către lume, dar și către comunitate. Participă activ la proiecte și parteneriate locale, naționale și internaționale, campanii civice și culturale, și este mereu prezent în viața orașului.

Pe vremuri, se ștergea tabla; astăzi, ștergem prejudecățile. De la ateliere de scriere creativă la proiecte digitale, de la campanii ecologice la festivaluri culturale, spiritul liceului  Vlaicu e mereu tânăr și adaptabil. Aici, tradiția nu e o povară, ci o rampă de lansare. Și poate că tocmai această combinație între vechi și nou, între local și universal, face ca Vlaicu să rămână un reper – o școală care nu îmbătrânește, ci se rafinează.

8. O comunitate cu suflet, o școală care respiră

Ceea ce definește cel mai bine liceul nu sunt zidurile, ci oamenii. Profesorii – exigenți, dar omenoși; elevii – curioși, uneori haotici, dar luminoși; părinții – implicați și mândri. E un echilibru subtil între rigoare și tandrețe. Și, da, uneori și între teme și festivaluri.

Astăzi, „Vlaicu” este mai mult decât o instituție de învățământ - este un univers aparte. Aici, elevii învață despre integrale și verbe neregulate, dar și despre viață. Aici, profesorii știu că o lecție bună începe cu un zâmbet și se termină cu o întrebare bună. Iar la sfârșit de oră, râsul din clasă e la fel de valoros ca nota de zece din catalog. În cancelarie se discută despre pedagogie, dar și despre vremuri. În curte, elevii dezbat teme mari – iubirea, viitorul, sensul vieții – printre două reprize de fotbal. Și undeva, în tot acest amestec de seriozitate și umor, se naște miracolul educației: acela de a transforma fiecare copil într-un om care știe să gândească singur.

*** În loc de Epilog – Lecția zborului

Trec anii… se schimbă manualele, uniformele, tehnologia. Dar ceva rămâne neschimbat: lumina din ochii celor care pășesc pentru prima dată pe poarta liceului, și liniștea aceea de început de oră, când clopoțelul răsună ca o promisiune. Pe aici au trecut generații întregi de visători, care au învățat că școala deschide drumuri și modelează destine. Că adevărata lecție e curajul — curajul de a crede în tine, chiar și atunci când lumea nu știe încă să te citească.

Astăzi, liceul arată altfel: clădiri moderne, laboratoare echipate, proiecte internaționale,  resurse digitale și visuri care trec de granițe. Dar esența e aceeași: un loc unde profesorii formează caractere, iar elevii descoperă cine sunt. Ne mândrim cu trecutul, trăim prezentul și construim viitorul – cu aceeași pasiune cu care Aurel Vlaicu și-a construit avionul. Și, dacă tot purtăm numele lui, ne place să credem că și noi, zi de zi, învățăm să zburăm mai departe, uneori poate chiar lângă ciocârlii — cum ar fi spus un poet născut nu departe de aici. Pentru că „Vlaicu îți dă aripi.” Și odată ce le-ai întins, nu mai cobori niciodată.

„Liceul Teoretic Aurel Vlaicu – Breaza”

Performanță prin tradiție. Tradiție prin oameni. Oameni cu aripi.

Mulțumiri speciale doamnei profesor Laura Cazan, director adjunct, pentru sprijinul acordat în revizuirea și corectarea textului în limba română.

Articol realizat de Epure Livia pe baza informațiilor selectate și adaptate din „Proiectul de dezvoltare instituțională 2022–2027 (revizuit în noiembrie 2023)” al Liceului Teoretic „Aurel Vlaicu” Breaza.