Arborii “exotici” din România
Eleva Mîndrescu Daniela , clasa a XI -a A
Coordonator – prof.Mațievschi Carmen Liliana
Ideea redactării acestui articol a apărut ca urmare a unei dezbateri avută la ora de geografie pe tema mediilor geografice temperate. Atunci ne-am propus să aflăm mai multe informații despre speciile de arbori ,,exotici“ ce se găsesc și în țara noastră . Și astfel, căutând informații , am alcătuit o listă cu specii de arbori deosebiți, care s-au adaptat mediului temperat din România
1. Arborele pagodelor (Ginkgo biloba) Fig 1 – Îl întâlnim chiar în orașul Iași ! În incinta căminelor studențești din complexul Titu Maiorescu în Copou. Este o specie originară din partea estică a Chinei, unde este considerat un arbore sfânt, simbol al longevității pe Pământ întrucât poate trăi peste 1.000 de ani. Această specie de arbore a fost introdus în Europa mai întâi în Olanda, în 1730, iar mai apoi s-a răspândit pe întregul continent. Este o plantă de referință în medicina tradițională chineză și japoneză.
Arborele lalea sau tulipanul (Liriodendron tulipifera L.) este o specie originară din America de Nord cu flori având formă de lalea .În România sunt puține exemplare. Îl putem vedea în curtea castelului Poggany din satul Păclișa din jud.Hunedoara.
Arborele prințesei (Paulownia tomentosa) provine din Extremul Orient, din China și Japonia unde se bucură de o cinstire aparte. În China, se spune că la nașterea unei fetițe se plantează un puiet de paulownia . În Fig.3 putem vedea un exemplar din această specie în parcul din centrul orașului Buzău.
Arborele mamut (Sequoia gigantea) - această specie de arbori gigantici și foarte longevivi crește în mediul pădurii temperate de conifere din Munții Sierra Nevada, la peste 2000 m altitudine. Exemplarul din Fig.4 a fost adus din California de către baronul Dietrich Jozsef și a fost plantat în anul 1845 în localitatea Măderat (jud.Arad). Are o înălțime de 35 m și o circumferință de peste 5 m.
Bibliografie selectivă:
1.Sârbu Anca , Biologie vegetală. Note de curs, Editura Universității din București, 1999.
2. https://ro.wikipedia.
3. https://www.facebook.com/Iasi.Jassy/
ELEVII DE LA SERAL ȘI IMPACTUL EDUCAȚIEI ASUPRA ELEVILOR DE LA ZI: O PRIVIRE ASUPRA IMPORTANȚEI EDUCAȚIEI LA TIMP
Elev clasa a X a seral, Ichim Ștefania-Alexandra, Liceul tehnologic “Petru Poni”, Iași
Prof. psihologie, coordonator, Otomega Iulia Mihaela, Liceul tehnologic “Petru Poni”, Iași
Educația reprezintă o piatră de temelie în dezvoltarea unei societăți sănătoase și prospere. Însă, drumul către cunoaștere nu este întotdeauna parcurs în mod liniar sau la timpul potrivit. Elevii care aleg să studieze la seral reflectă această realitate, fiind un grup divers, format adesea din persoane care, din diferite motive, nu și-au finalizat studiile la timp. În acest context, apar uneori întrebări legate de interacțiunea dintre elevii de la seral și cei de la zi și despre cum acest sistem influențează mediul educațional.
Cine sunt elevii de la seral?
Elevii de la seral sunt, de obicei, persoane adulte care revin în sistemul educațional pentru a-și finaliza studiile. Motivele pentru care aceștia nu au putut continua la timp pot varia: provocări economice, responsabilități familiale, lipsa motivației în tinerețe sau necesitatea de a lucra pentru a se întreține. Acest grup heterogen aduce o experiență de viață diferită în sălile de clasă.
Impactul educației școlare, compararea elevilor de la zi față de seral
Putem creiona, în acest spectru, importanța motivației pentru ambele tipuri de elevi, atât seral, cât și la zi, prin prisma teoriei autodeterminismului, propusă de Deci și Ryan (2000). Aceasta subliniază că motivația este influențată de autonomia, competența și relațiile sociale ale individului.
Prin urmare, elevii de la seral, adesea mai în vârstă, pot avea o motivație mai mare și mai bine definită pentru a învăța, datorită obiectivelor personale sau profesionale, ceea ce poate inspira elevii de la zi să își stabilească scopuri educaționale mai clare. Pe de altă parte, elevii de la zi pot simți presiune sau descurajare în fața provocărilor întâmpinate de colegii mai mari.
În aceeași idee, putem considera și că prezența adulților poate stimula competiția pozitivă. Elevii de la zi pot realiza că educația este un privilegiu și că trebuie să-și concentreze eforturile pentru a reuși.
Un alt considerent demn de adus în atenția dumneavoastră este teoria învățării sociale (Bandura, 1977). Albert Bandura a subliniat rolul modelului învățării prin observare. Astfel, elevii de la seral pot fi considerați modele pentru elevii de la zi, oferindu-le exemple de perseverență și adaptabilitate. Interacțiunile dintre cei doi grupuri de elevi pot influența modul în care aceștia percep succesul și eșecul în procesul educativ, dar pot și să contribuie la un schimb de experiențe care să ajute la dezvoltarea lor socială.
Pe de altă parte, James A. Banks (2006) a dezvoltat conceptul de învățare într-un mediu divers, în care interacțiunea dintre persoane din diferite medii sociale și culturale este văzută ca un mod de a învăța. În contextul interacțiunii între elevii de la seral și cei de la zi, această diversitate poate îmbogăți procesul educațional, promovând înțelegerea și respectul față de diferitele perspective și experiențe.
Adolescența este o perioadă de explorare a identității (Erik Erikson, 1968), iar interacțiunile sociale sunt esențiale pentru dezvoltarea acesteia. Elevii de la zi, aflați în perioada adolescenței, sunt în proces de consolidare a identității lor, iar prezența elevilor mai mari de la seral poate influența pozitiv sau negativ această dezvoltare. În unele cazuri, elevii de la zi pot simți presiune socială, comparându-se cu elevii mai experimentați.
Elevii de la zi, de obicei tineri aflați în perioada adolescenței, pot percepe prezența elevilor de la seral ca fiind inspirantă sau, uneori, descurajantă. Această interacțiune are mai multe dimensiuni:
1. Un exemplu de perseverență
Elevii de la seral pot deveni modele pentru cei de la zi, arătând că educația rămâne importantă la orice vârstă. Determinarea lor poate inspira adolescenții să-și valorifice timpul și resursele mai eficient.
2. Posibilități de mentorat
Adulții din sistemul de seral, având experiențe de muncă și viață, pot împărtăși lecții practice cu cei mai tineri. Acest schimb de cunoștințe creează un mediu mai colaborativ și mai diversificat.
3. Concurență și motivație
Pe de altă parte, elevii de la zi pot resimți uneori presiune sau chiar disconfort, considerând că mediul lor este diferit de cel al elevilor de la seral. Această percepție poate fi însă depășită prin crearea unui mediu de respect reciproc și prin promovarea unei mentalități incluzive.
Importanța educației la timp
Dat fiind faptul că etapele de dezvoltare cognitivă sunt corelate cu vârsta, după cum apreciază Jean Piaget, parcurgerea studiilor la momentul adecvat permite individului să își formeze treptat abilități complexe de gândire, potrivite fiecărei etape de maturizare.
Există varii studii în literatura de specialitate care susțin parcurgerea sistemului de învățământ la vârsta propice (până la 18-19 ani învățământul preuniversitar), fiind argumentate prin dezvoltarea cognitivă și abilitățile de adaptare (Jarvis, 2008), angajabilitatea și posibilitatea unui venit mai ridicat (Psacharopoulos & Patrinos, 2004), reducerea riscului de abandon școlar (Bowers et al., 2013) etc.
Finalizarea studiilor la vârsta potrivită are numeroase avantaje, atât pentru individ, cât și pentru societate:
1. Dezvoltarea personală
Tinerii care finalizează educația la timp beneficiază de acces mai rapid la oportunități de angajare sau studii superioare, ceea ce le permite să-și construiască o carieră solidă. (Psacharopoulos & Patrinos, 2004)
2. Integrarea mai ușoară pe piața muncii
O educație completă la o vârstă tânără oferă elevilor un start mai rapid și mai eficient pe piața muncii, reducând astfel riscul șomajului pe termen lung.
3. Avantajul adaptabilității
Studiile la timp permit elevilor să se adapteze mai ușor la noile tehnologii și cerințe dintr-o lume în continuă schimbare. Educația formală, urmată la vârsta potrivită, creează fundația necesară pentru o învățare continuă. Aceasta facilitează adaptarea individului la cerințele societății moderne și îi îmbunătățește capacitatea de rezolvare a problemelor complexe (Jarvis, 2008).
4. Evitarea presiunilor multiple
Finalizarea educației înainte de a avea responsabilități familiale sau financiare majore elimină stresul suplimentar de a jongla cu mai multe priorități.
Concluzie
Studiind o parte a literaturii de specialitate, putem conchide că învățătântul seral, dar și cel la zi nu ar trebui privite ca două opțiuni opuse, ci ca alternative complementare. Elevii de la seral ne reamintesc că educația este o călătorie personală, care poate fi reluată oricând. Totuși, pentru tinerii care au oportunitatea de a învăța la timp, este crucial să înțeleagă importanța acestei șanse și să profite la maximum de ea. Sistemele educaționale trebuie să fie flexibile, oferind oportunități pentru toți, dar și să încurajeze tinerii să-și finalizeze studiile în mod constant și organizat. Astfel, contribuim la construirea unei societăți educate și echilibrate.
Astfel, aducem în atenție câteva recomandări, utile în conștientizarea elevilor ce frevcentează cursuri la zi a multiplelor avantaje pe care aceștia le au, însă si a dezavantajelor pe care le-ar putea avea în cazul în care vor amâna educația de bază, școala la timpul potrivit.
Povești de succes: Invitarea elevilor sau absolvenților de la seral să împărtășească poveștile lor, subliniind cum educația a fost esențială în realizările lor personale și profesionale.
Evenimente tematice comune: Organizarea de evenimente culturale, sportive sau sociale care să integreze elevii de la zi și cei de la seral. Acest lucru poate stimula un sentiment de comunitate și poate reduce stigmatizarea asociată învățământului seral.
Proiecte comune: Organizarea de proiecte interdisciplinare sau extracurriculare în care elevii de la zi și cei de la seral să colaboreze. Acestea pot include competiții, ateliere de mentorat sau activități creative.
Bibliografie
1. Bandura, A. (1977). Social Learning Theory. Prentice Hall.
2. Banks, J. A. (2006). Cultural Diversity and Education: Foundations, Curriculum, and Teaching. Pearson Education.
3. Bowers, A. J., Sprott, R., & Taff, S. A. (2013). Do We Know Who Will Drop Out? A Review of the Predictors of Dropping Out of High School: Precision, Sensitivity, and Specificity. High School Journal, 96(2), 77–100.
4. Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2000). The "What" and "Why" of Goal Pursuits: Human Needs and the Self-Determination of Behavior. Psychological Inquiry, 11(4), 227–268.
5. Jarvis, P. (2008). Lifelong Learning and the Learning Society: A Sociological Analysis. Routledge.
6. Piaget, J. (1952). The Origins of Intelligence in Children. International Universities Press.
7. Psacharopoulos, G., & Patrinos, H. A. (2004). Returns to Investment in Education: A Further Update. Education Economics, 12(2), 111–134