Recenzii

  Profesor de Limba și literatura română

   Tamara Antoci  

   Recenzie de carte- “Acolo unde cântă racii” de Delia Owens

     Delia Owens a scris trei cărți despre anii petrecuți că naturalist în Africa împreună cu fostul ei soț, care au devenit repede bestsellere internaționale: Cry of the Kalahari,  The Eye of the Elephant,  The Secrets of the Savannah. Romanul ei de debut “Acolo unde cântă racii” a fost ecranizat de Reese Witherspoon.

     Natura i-a fost cel mai bun prieten, ajutând-o să creeze pagini descriptive de o uimitoare frumusețe: “ Balta nu e o mocirlă. Balta e un spațiu al luminii, unde iarba crește din apă, iar apa curge către cer. Pârâiașe leneșe hălăduiesc în voie, purtând cu ele către mare globul soarelui, iar păsările cu picioroange se înalță cu neașteptată grație- de parcă n-ar fi alcătuite pentru zbor- în zarva asurzitoare a gâștelor albe.”  În opinia scriitoarei, balta care descompune încet celulele, în tăcere, “băltoacă aceasta moartă cu iz înțepător” stă, de fapt, la originea vieții. Și acesta este și cuibul Kyei, eroina cărții, alter egoul Deliei Owens, care are și ea un alter ego, pe poeta Amanda Hamilton. Ne scufundăm deci într-un univers al oglinzilor, al disimulării, un mise en abyme.

     Prologul debutează cu descoperirea cadavrului frumosului Chase Andrews, aparent căzut din vechiul foișor de foc, iar dezlegarea acestui mister va fi chiar în ultimul capitol al cărții, “Licuriciul”, deci cartea te ține cu sufletul la gură, între îndoială și certitudine, până la sfârșit. În roman apare și mult obișnuitul proces cu jurați, fermecător prin intervențiile avocatului, ale judecătorului Sims sau ale procurorului. Miza este mare, încordarea puternică, se vorbește de condamnarea la moarte.

     Autoarea folosește tot felul de salturi temporale, de la 1969-1970, reprezentând perioada anchetei, la 1952-1969, reprezentând perioada copilăriei, încărcată de traume și de abuzuri, atât emoționale, cât și fizice ale Kyei. Cartea este și un roman polițist  ( murder mystery) și un bildungsroman ( urmărește maturizarea unei fete singuratice în mlaștinile din Carolina de Nord, de la “fata mlaștinii” la biologa recunoscută de către specialiști), un roman psihologic ( se analizează felul în care izolarea și respingerea afectează comportamentul uman) și o epopee a naturii ( sunt prezente toate elementele cadrului natural, apă, pământ, cer, vânt, animalele și păsările sunt schițate de către Kya, descrise în amănunt, respirate prin pori, aproape venerate). Totodată, este un roman de dragoste, Kya având de ales între doi pretendenți- Chase și Tate.

    Trebuie să recunosc, finalul m-a făcut să simt că am pierdut un prieten,  mi-am pus și eu aceeași întrebare ca autoarea “Dar cine hotărăște moartea ta?”, cine are dreptul de a hotărî moartea unui om? Și justifică oare violența înmagazinată un nou cerc de violență? E bine oare să iubim mai mult pescărușii decât oamenii?

     Kya este însăși întruchiparea bălții, a lumii fără conștiință, a naturii, care nu face diferență între viață și moarte, între cruzime și supraviețuire. Ea este femela prin definiție, viața însăși.

     Singurele picături de armonie și iubire necondiționată sunt oferite de către Tate, care o învață să citească și o ajută să își publice articolele, cel care o susține în momentele grele și de către Săltărețul și familia lui, aflați și ei la periferia societății, fiindcă sunt de culoare.

    În consecință, vorbim de un roman total, fascinant prin multitudinea de puncte nodale, prin frumusețea pasajelor descriptive, prin întrebările ascunse în țesătura textului…

     Vă recomand să-l citiți!