Cum putem menține clădirile în viață cu ajutorul poveștilor?

Pe această alee au fost create povești uimitoare. Sursele noastre de inspirație au fost clădiri de patrimoniu din București, pe care le prețuim mult și pe care dorim să le facem mult mai cunoscute cu ajutorul unor povești originale.

Poveștile sunt:

Casa Magică – autoare Bianca B.

O amintire din castelul lui Polly - autoare Maia O.

Palatul Fermecat – autoare Edith P.

Cum să păstrezi o clădire în viață prin doar 3 pași – autoare Raisa A.

Nouă ne-a plăcut foarte mult să scriem aceste povești și sperăm să vă placă și vouă și să le savurați cu plăcere!

O amintire din castelul lui Polly

de Maia O.

Era anul 1900.

Când eram mică, mama mea îmi spunea mii și mii de povești fermecătoare cu castelul în care mă născusem și în care toată generația mea trăise de-a lungul anilor. În copilăria mea, mama mă plimba prin sera din aripa dreaptă a castelului. ,,Cea mai frumoasă din tot castelul” spunea ea.

Sera era absolut splendidă. Natura în adevărata ei frumusețe: plante verzi, flori nemaivăzute de un colorit magnific, fluturi mici și zglobii, ghivece cu plante rare și un miros ce mi s-a întipărit în mintea mea de copil pentru mult timp. Sera era veche, dar îngijită de mama. Mamei îi aducea aminte de a ei copilărie veselă.

Eu mă numesc Polly Krețulescu și locuiesc în casa cu același nume. Am părul ca o margaretă, ochii precum irisul și buzele trandafirii. Eram atunci ca o floare între flori. Mama mea, Elena Krețulescu, ținea foarte mult la casa noastră ca un castel construit și decorat după un stil arhitectural franțuzesc. Atât de mult ține mama la bun gust, încât castelul era splendid decorat. În vestul lui erau grajdurile pentru frumoșii cai. În est era această magnifică seră, iar de jur împrejurul casei, pe hectare întregi, mama decorase un adevărat parc. Era o iubitoare de natură, de verde, de păsări, de viu. Parcul era decorat cu specii de trandafiri, cu fântâni și alei pline de bănci sculptate cu atenție.

Timpul a trecut nemilos, eu am crescut, am plecat la Paris, iar când mama a împlinit 70 de ani, castelul Krețulescu, casa noastră, a fost vândut Primăriei Capitalei. Primăria Bucureștiului a îngrijit cum a știut mai bine acesta capodoperă din buricul orașului. De asemenea, a dat peste timp acces și la Parcul Cișmigiu pentru promenadă, așa încât acum e un parc vizitat de zeci de copii, nepoți, oameni de toate felurile, care privesc cu bucurie către castel și se întreabă ce mistere ascunde. Palatul nu este vizitabil, asadar rămâne o enigmă despre cum arată el înăuntru.

Azi, el este o clădire cu o superbă arhitectură, un tărâm de amintiri frumoase. Parcul de atunci este Cișmigiul de azi.

Este bine să protejăm clădirile în care s-au petrecut amintiri frumoase și pe care le iubim. Trebuie să renovăm clădiri, nu să construim altele!

Foto: Alexandrina D.

♕Casa magică♕

de Bianca B.

♔𝙸NTRODUCERE♔

◦Aici, în cartea aceasta, veți găsi o poveste reală-fantastică, cu informații despre Ștefan Luchian și casa acestuia.

◦Recomand cartea aceasta cititorilor cărora le plac arta și poveștile fantastice.

♧︎Î𝙽𝙲𝙴𝙿𝚄𝚃𝚄𝙻♧︎

◦ Într-o zi de vară călduroasă, într-un magazin de pe marginea străzii Ronald, domnul care lucra acolo a adus marfă nouă la pictură. Toți artiștii cumpărau de acolo. Lui Ștefan îi plăcea arta. Până la urmă s-a uitat și a găsit o pensulă neobișnuit de perfectă și frumoasă, pe care a cumpărat-o. A ajuns acasa și a încercat să picteze, a văzut că ceva se întâmplă, a închis ochii și a ajuns într-o altă dimensiune. Era wow, era superb. Oare visa? … oare nu visa? S-a ridicat în picioare și lângă el era un șevalet și o pensulă. Era pensula pe care o cumpărase de la magazin adineauri.

♕𓀿𝙿𝙸𝙲𝚃𝚄𝚁𝙸𝙻𝙴♕

◦Se duse la șevalet și începu să picteze. Nu trecu mult timp și pictase o frumoasă vază cu flori albastre. Mai stătu puțin și mai pictă o vază cu flori, de data aceasta florile erau roșii, albe și galbene. Aici trecea timpul foarte repede și el putea picta mult mai repede. Fix după ce termină tabloul cu flori roșii, se teleportă ca prin minune înapoi. A ajuns acasă și a început să picteze ce a văzut în dimensiune. Era speriat, nu știa dacă mai vrea să se întoarcă acolo. După ce terminase să picteze ce a văzut în dimensiune, a început să picteze vaze cu flori de toate culorile. Cineva intrase brusc în cameră, oare cine era?

◦S-a dovedit că era doar mama lui care venea să îi aducă fursecuri. A mâncat fursecurile cu poftă, iar apoi s-a apucat de treabă. A pictat vreo 5 tablouri care arătau minunat! Mama lui îl înscrisese la un concurs pe nume “ Top 5 cele mai frumoase tablouri”, pentru că picta prea frumos ca să fie adevărat!

♕𝙲𝙾𝙽𝙲𝚄𝚁𝚂𝚄𝙻♕

◦Era ziua concursului și Ștefan se pregătea să plece. Când a ajuns acolo erau o grămadă de artiști, atât de mulți încât nu se gândea că ar putea să câștige concursul acela . După câțiva concurenți, a venit și rândul lui Ștefan. El a pictat o vază cu flori roz și albe, apoi o mulțime de oameni au aplaudat și au strigat ”E cel mai tare artist!”, ”Wow!”‘Merita locul I!”. După ce a auzit laudele, a crezut mai mult în el și că va câștiga. După el au mai fost 20 de artiști, dar mulțimea nu a fost așa încântată de ei.

♕𝙲ÂȘ𝚃𝙸𝙶Ă𝚃𝙾𝚁𝚄𝙻♕

◦După toți concurenții, toată lumea aștepta să vadă cine câștigă acest minunat concurs. Nu după mult timp, Arnold, organizatorul concursului anunță câștigătorul: ”Și câștigătorul esteeee... Ștefan !!!” Mulțimea de oameni a strigat în cor ”Bravo, ești cel mai tare !!”. Ștefan era cel mai fericit deoarece câștigase acest concurs. Simțea că a căpătat puteri noi, pe care nu le avusese înainte. Mama lui de asemenea îl încuraja să aibă încredere în el. Când a ajuns acasă, s-a dus să se joace cu copiii și le-a arătat medalia și diploma. Toți erau foarte fericiți pentru Ștefan.

♕CASA♕

◦Peste mai mult timp, Ștefan se întoarse în dimensiunea străină. De data aceasta, văzuse în detaliu casa în care mergea și unde avea multă inspirație. Se decise să picteze acolo mereu. Tablourile ce le făcea acolo erau superbe, chiar mai bune decât dățile trecute. Își aminti că parcă mai văzuse casa și în lumea reală. Era casa pe care scria “de vânzare” de lângă magazinul Starkout. A mai stat să picteze și apoi a plecat. Se tot gândea să cumpere casa. Nu trecu mult timp și se decise. “Gata, o cumpăr!” i-a spus el mamei sale. Ce e drept, nici nu costa așa de mult. Peste câteva zile s-au dus să o cumpere și s-au mutat acolo. A pictat mult acolo și a realizat că era casa perfectă pentru pictat. Acolo era cel mai inspirat și picta cele mai frumoase tablouri, parcă era o casă ce venise din altă dimensiune special pentru el.

♕CE ÎȘI DOREȘTE CASA ♕

◦A pictat mult, până la finalul vieții. Și bolnav picta cu pensula legată de mână. Așa de mult a iubit pictura, pensula, casa și florile. A fost numit “Poetul plastic al florilor”. La moartea lui, casa a fost foarte tristă, dar tot așteaptă să îl vadă încă o dată. Măcar pe picturile lui dacă nu pe el. Casa vrea să mai aibă mereu picturile acolo, cum era pe vremuri. Ea vrea să îi facă fericiți pe toți cei care vin în vizită și să le arate fabuloasele tablouri cu flori care au fost făcute acolo.

◦Oare se va realiza dorința casei?

♕♔𝚄𝙽𝙳𝙴 𝙶Ă𝚂𝙸Ț𝙸 𝙲𝙰𝚂𝙰♕♔

◦Dacă vreți să vedeți casa, o găsiți la numărul 29 pe strada D.I.Mendeleev și are o placă memoriala cu textul : “ ÎN ACEASTĂ CASĂ A TRĂIT, LUCRAT ȘI SUFERIT ȘI A MURIT NEÎNȚELES PICTORUL ȘTEFAN LUCHIAN, 1868 – 1916 “.

♔♕𝚂𝙿𝙴𝚁 𝙲Ă 𝚅-𝙰 𝙿𝙻ĂCU𝚃𓀿𓀿!!♕♔

◦Cartea aceasta este scrisa de Bianca Boțoagă clasa 4 Alfa.

◦Dedic această carte lui Miss Alexandrina Damian care m-a susținut și inspirat să creez această poveste.