Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
text: Dan Petrescu
foto: Dan Petrescu (București), Mirela Enache (Ploieşti)
Descriem un traseu relativ uşor, care poate fi parcurs în toate anotimpurile, preferabil în zile cu vizibilitate bună. Noi am fost pe 9 decembrie 2017.
extras din Mihai Ielenicz - Baiului - Editura Sport-Turism, București, 1984
Pornim din dreptul complexului Izvorul Rece, aflat pe şoseaua naţională, între Sinaia şi Posada. Accesul până la complex se poate face auto pe DN1, cu trenul până în halta Valea Largă (sosire dimineaţa în halta Valea Largă la 6,10, sau la 8,10 dinspre Braşov, respectiv la 7,39 dinspre Bucureşti) sau cu microbuzele Companiei Ave Diana, care circulă între Ploieşti şi Azuga din cele două sensuri la intervale de 30’ în timpul săptămânii, respectiv la 1 oră în weekend.
În cazul când accesul se face cu trenul, din halta Valea Largă se traversează podul peste Prahova şi se urcă pe o scară destul de deteriorată (foto 1) până la DN 1, în dreptul complexului Izvorul Rece, de unde începem traseul propriu-zis. De la complex se urmează şoseaua naţională către Câmpina, aproximativ 150 metri, până înainte de podul care traversează Valea lui Bogdan (foto 2).
1 Accesul din halta Valea Largă la DN 1.
2 Complexul Izvorul Rece şi intrarea pe Valea lui Bogdan (captură Google Maps).
Din acest punct (altitudine 758 m) se părăseşte şoseaua şi urmăm un drum forestier vechi, care urcă pe dreapta văii. În albie se pot observa lucrări hidrotehnice vechi - baraje din beton, gabioane.
După aproximativ o oră de urcuş printr-o pădure rară de molizi şi zadă, ajungem într-o poiană largă (alt. 1120 m), în care se găseşte o cabană mare, particulară (imaginile 3, 4). În stânga cabanei ne alimentăm cu apă de la o cişmea.
3
4
Traversăm în urcare o plantaţie tânără (foto 5), iar apoi urmăm poteca destul de bine conturată printr-un culoar între molizi (foto 6), potecă ce ne conduce în urcare uşoară până când intersectăm un drum forestier care vine din dreapta (alt. 1220 m). Până aici am făcut 20 minute de la cabana din poiană.
5
6
Continuăm să urcăm pe acest drum, la stânga, la început ceva mai pronunţat (foto 7); după alte 20 minute ieşim din pădure şi intersectăm Culmea Gagul Mare (alt. 1300 m) (foto 8).
7
8
De aici urcăm, ferindu-ne de vânt, pe marginea lizierei de zade (foto 9), caracteristică a acestei culmi (care se poate observa din Valea Prahovei) şi depăşim trei cocoaşe consecutive (foto 9).
9
Înspre vest se evidenţiază, în prim plan, Piciorul Gagului şi culmile sudice ale Masivului Bucegi - Vânturiş, Colţii lui Barbeş, Vf. cu Dor (foto 10).
Pe măsură ce câştigăm altitudine perspectiva se deschide şi utilizând un zoom corespunzător, observăm în depărtare, peste Platoul Bucegilor, Masivul Leaota, înzăpezit. (foto 11)
10
11
Spre nord se văd în prim plan Muchia Piscul Câinelui, apoi bazinul Văii Rele, iar în ultimul plan este Vf. Baiul Mare, din care se desprinde spre Valea Prahovei Muntele Cumpătul (foto 12, 13).
12
13
În dreptul Vârfului Gagul Mare (alt. 1594 m), în punctul din care culmea îşi schimbă direcţia către est şi continuă până pe Vf. Mierlei (foto 14), părăsim culmea şi intrăm la dreapta pe un culoar, uşor în coborâre (foto 15). Până în acest punct am urcat pe culme aproximativ 60 minute de la ieşirea din pădure.
14 Partea superioară a Culmii Gagul Mare.
15 Intrarea pe „Drumul ascuns”.
De aici avem perspectivă frumoasă către nord, asupra Vf. Baiul Mare, Vf. şi Culmii Piscul Cainelui (foto 16).
16
Din acest punct (alt. 1570 m) urmăm pentru aproximativ 30 minute o potecă bine conturată, în mare parte pe curbă de nivel, secţiune botezată de Mirela drept „Drumul ascuns” (foto 17-19).
17
18
19
După ce depăşim această secţiune ieşim în Șaua Mierlei, (alt. 1536 m) unde întâlnim drumul principal de creastă din Munţii Baiului (marcaj bandă roşie) (foto 20). Din acest punct, lăsând în stânga traseul de creastă, urcăm în 15 minute pe Vf. Răzoare (alt. 1553 m), având în dreapta liziera de zade (foto 21, din Șaua Mierlei spre Vf. Răzoare). De aici se deschide o perspectivă minunată în toate direcţiile.
Astfel, spre est coboară Valea Mierlelor, către Teşila, Valea Doftanei; iar în depărtare se evidenţiază creasta Masivului Grohotişu (foto 22, 23 - detaliu Vf. Grohotişu).
20
21
22
23
Spre nord, în prim plan Vf. Mierlei şi în fundal Baiul Mare (foto 24).
24
Pe direcţia nord-vest se ridică abruptul prahovean al Bucegilor (foto 25), iar spre nord-est sunt Ciucaşul, Culmea Gropşoarele şi Zăganul (foto 26).
Spre sud se remarcă Vf. Doamnele Tituleni şi culmile care coboară spre Comarnic (foto 28).
25
26
28
De pe Vf. Răzoare coborâm o pantă uşoară şi reintrăm pe drumul de creastă; lăsăm în stânga Vf. Doamnele Tituleni. Nu ne săturăm să admirăm şi să fotografiem frumoasa şi prelunga creastă a Masivului Grohotişu (foto 29, 30) (hartă și ghid la https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/muntii-grohotis-ghid-harta-pesteri).
29
30
După aproximativ 30 minute parcurse din Vf. Răzoare schimbăm uşor direcţia de mers spre sud şi coborâm prin iarbă Muntele Florei spre refugiul cu acelaşi nume (foto 31). În 15 minute ajungem la refugiul Florei (alt. 1170 m), aflat în stare de finalizare - reconstruit de „Asociaţia Om pe Munte” (foto 32).
31
32
De la refugiu coborâm în continuare Muntele Florei, traversând „parcul” domeniului Bibescu (foto 34 şi foto 35). În aproximativ 60 minute ajungem în Posada, la şoseaua naţională.
34
35
Marcaj am avut doar pe o porțiune mică - sub Răzoare și pe Florei.
Banda roșie, marcaj de creastă vopsit proaspăt, dar rar, pe ceață nu ajută.
Page updated
Google Sites
Report abuse