Semiologie / Semiologia

La semiología o semiótica (del griego: σημειωτικός, transliterado como sēmeiōtikós) es la ciencia derivada de la filosofía que trata de los sistemas de comunicación dentro de las sociedades humanas, estudiando las propiedades generales de los sistemas de signos , como base para la comprensión de toda actividad humana. Aquí, se entiende por signo un objeto o evento presente que está en lugar de otro objeto o evento ausente, en virtud de un cierto código.​

La semiótica distingue entre la denotación y la connotación ; entre claves o códigos y los mensajes que transmiten, así como entre lo paradigmático y lo sintagmático ( Eagleton, 1994 ).

Estas dimensiones dan origen a disciplinas homónimas que rigen las relaciones entre signo y cosa designada: la semántica ; relaciones entre signos: la sintaxis ; y entre signos y sus condiciones de uso: la pragmática . Esto es, desde las dimensiones se analizan los fenómenos, objetos y sistemas de la significación , de los lenguajes y de los discursos en los diferentes lenguajes en tanto procesos a ellos asociados ( producción e interpretación ). Toda producción e interpretación del sentido constituye una práctica significante, un proceso de semiosis que se vehiculiza mediante signos y se materializa en textos .

Índice

1 Disciplina

2 Historia

3 Desarrollo

4 El signo en semiótica

5 Semiótica como metaciencia

6 La semiología frente a la semiótica

7 Función de la semiología

8 Ramas

9 Semiótica en el teatro

10 Autores destacados de la semiótica por escuelas

11 Véase también

12 Referencias

13 Bibliografía (en español e inglés)

14 Enlaces externos

Disciplina

El fenómeno de la semiosis es la instancia donde "algo significa algo para alguien" y es por lo tanto portador de sentido. Se debe aclarar que la significación se realiza como condición de la semiosis de la que Morris (1938) distingue: vehículo sígnico (signo), designatum (lo designado); interpretantes (consideraciones del intérprete) y el intérprete mismo. Estos tres (o cuatro elementos si consideramos a este último) en el marco de un sistema llamado lenguaje, que al decir de Morris es "todo conjunto de signos más un conjunto de reglas"; señala las dimensiones que constituyen un lenguaje.

Algunos autores suelen indicar una distinción entre semiótica y semiología como postulando campos de estudios diferentes, problemática superada en el Tratado de Semiótica General​ de Umberto Eco, en donde este autor minimiza la cuestión dado que todo signo se construye de naturaleza social aunque no todos lo son. Cabe separarlas también de la llamada teoría de la información y de la comunicología o ciencia que estudia los sistemas de comunicación dentro de las sociedades humanas y la hermenéutica o disciplina que se encarga de la interpretación de los textos. La peculiaridad del enfoque semiológico responde al siguiente interrogante: "¿Por qué y cómo en una determinada sociedad algo —una imagen, un conjunto de palabras, un gesto, un objeto, un comportamiento, etc.— significa?". ..

3004 bytes del total de 26.506 bytes.

11.04.2020 (UTC+1 / España)

Véase también

ES,

1. - Alegoría,

2. - Antonomasia,

3. - Calco semántico,

4. - Cambio lingüístico.

5. - Cambio lexico-semantico,

6. - Coloide

7. - Figuras literarias,

8. - Homonimia,

9. - Lingüística,

10. - Metáfora,

11. - Metonimia,

12. - Parábola,

13. - Polisemia,

14. - Semiología,

15. - Semántica,

16. - Sinonimia,

17. - Sinonimia (semantica),

18. - Símbolo,

19. - Traducción,

20. - Interpretaciòn de lenguas,

21. - Desambiguaciòn linguistica,

Semiologia sau semiotica (din greacă: σημειωτικός, transliterare ca sēmeiōtikós) este știința derivată din filozofia care se ocupă de sistemele de comunicare din cadrul societăților umane, studiind proprietățile generale ale sistemelor de semne, ca bază pentru înțelegere toată activitatea umană. Aici, semnul este înțeles ca un obiect sau eveniment prezent care se află în locul unui alt obiect sau eveniment absent, în virtutea unui anumit cod.

Semiotica distinge între denotare și conotație; între tastele sau codurile și mesajele pe care le transmit, precum și între cele paradigmatice și cele sintagmatice (Eagleton, 1994).

Aceste dimensiuni dau naștere unor discipline omonime care guvernează relațiile dintre semn și lucru desemnat: semantica; relațiile dintre semne: sintaxa; iar între semne și condițiile lor de utilizare: pragmatice.

Adică, din dimensiuni fenomenele, obiectele și sistemele de semnificație, limbaje și discursuri din diferite limbi sunt analizate ca procese asociate acestora (producție și interpretare).

Toată producția și interpretarea sensului constituie o practică semnificativă, un proces de semioză care este transmis de semne și materializat în texte.

index

1 Disciplină

2 Istorie

3 Dezvoltare

4 Semnificația semoticii

5 Semiotice ca meta-știință

6 Semiologie versus semiotică

7 Funcția semiologiei

8 ramuri

9 Semiotice în teatru

10 autori remarcabili ai semioticii de către școli

11 Vezi și

12 Referințe

13 Bibliografie (în spaniolă și engleză)

14 Legături externe

disciplina

Fenomenul semiozei este instanța în care „ceva înseamnă ceva pentru cineva” și, prin urmare, este un purtător al sensului. Trebuie clarificat faptul că semnificația este realizată ca o condiție a semiozei din care Morris (1938) distinge: vehicul cu semn (semn), designatum (desemnat); interpreți (considerații ale interpretului) și interpretul însuși. Aceste trei (sau patru elemente dacă le considerăm din urmă) în cadrul unui sistem numit limbaj, despre care Morris spune că este „fiecare set de semne plus un set de reguli”; subliniază dimensiunile care constituie o limbă.

Unii autori indică, de obicei, o distincție între semiotică și semiologie ca postulând diferite domenii de studiu, o problemă depășită în Tratatul general de semiotică al lui Umberto Eco, unde acest autor minimizează întrebarea, deoarece toate semnele sunt construite de natură socială, deși nu toate acestea sunt. Este, de asemenea, posibilă separarea lor de așa-numita teorie a informației și de știința comunicării sau știința care studiază sistemele de comunicare din cadrul societăților umane și ale hermeneuticii sau disciplinei care se ocupă de interpretarea textelor. Particularitatea abordării semiologice răspunde la următoarea întrebare: „De ce și cum într-o anumită societate înseamnă ceva - o imagine, un set de cuvinte, un gest, un obiect, un comportament, etc.?

Vezi si

ES/RO

1. - Alegorie,

2. - Antonomasia,

3. - trasare semantică,

4. - Schimbarea lingvistică.

5. - schimbare lexico-semantică,

6. - Coloid

7. - figuri literare,

8. - Omonimie,

9. - Lingvistică,

10. - Metaforă,

11. - Metonimie,

12. - Parabolă,

13. - Polisemie,

14. - Semiologie,

15. - semantică,

16. - Sinonimie,

17. - Sinonimie (semantică),

18. - Simbol,

19. - traducere,

20. - Interpretarea limbilor,

21. - dezambiguizare lingvistică,

Semiologia sau semiotica (din greacă: σημειωτικός, transliterare ca sēmeiōtikós) este știința derivată din filozofie care se ocupă de sistemele de comunicare din cadrul societăților umane, studiind proprietățile generale ale sistemelor de semne , ca bază pentru înțelegerea a toată activitatea umană. Aici, prin semn se înțelege un obiect sau eveniment prezent care se află în locul unui alt obiect sau eveniment absent, în virtutea unui anumit cod.

Semiotica distinge între denota ț ie și conotație ; între cifr ă ri sau codific ă ri și mesajele pe care le transmit, precum și între paradigmatic și cele sintagmatic ( Eagleton, 1994 ).

Aceste dimensiuni dau naștere unor discipline omonime care guvernează relațiile dintre semnul și lucrul desemnat: semantica ; relațiile dintre semne: sintaxa ; iar între semne și condițiile lor de utilizare: pragmatice . Adică, din dimensiuni fenomenele, obiectele și sistemele de semnificație , limbaje și discursuri din diferite limbi sunt analizate ca procese asociate acestora ( producție și interpretare ). Toată producția și interpretarea sensului constituie o practică semnificativă, un proces de semioză care este transmis prin intermediul semnelor și materializat în texte .

Index

1 Disciplină

2 Istorie

3 Dezvoltare

4 Semnificația semoticii

5 Semiotice ca meta-știință

6 Semiologie versus semiotică

7 Funcția semiologiei

8 ramuri

9 Semiotice în teatru

10 autori remarcabili ai semioticii de către școli

11 Vezi și

12 Referințe

13 Bibliografie (în spaniolă și engleză)

14 Legături externe

Disciplina

Fenomenul semiozei este instanța în care „ceva înseamnă ceva pentru cineva” și, prin urmare, este un purtător al sensului. Trebuie clarificat faptul că semnificația este realizată ca o condiție a semiozei din care Morris (1938) distinge: vehicul cu semn (semn), designatum (desemnat); interpreți (considerații ale interpretului) și interpretul însuși. Aceste trei (sau patru elemente dacă le considerăm din urmă) în cadrul unui sistem numit limbaj, despre care Morris spune că este „fiecare set de semne plus un set de reguli”; subliniază dimensiunile care constituie o limbă.

Unii autori indică, de obicei, o distincție între semiotică și semiologie ca postulând diferite domenii de studiu, o problemă depășită în Tratatul general de semiotică al lui Umberto Eco, unde acest autor minimizează întrebarea, deoarece toate semnele sunt construite de natură socială, deși nu toate acestea sunt. Este, de asemenea, posibilă separarea lor de așa-numita teorie a informației și de știința comunicării sau știința care studiază sistemele de comunicare din cadrul societăților umane și ale hermeneuticii sau disciplinei care se ocupă de interpretarea textelor. Particularitatea abordării semiologice răspunde la următoarea întrebare: „De ce și cum într-o anumită societate înseamnă ceva - o imagine, un set de cuvinte, un gest, un obiect, un comportament, etc.?

Vezi de asemenea:

RO.

1. - Alegorie,

2. - Antonomaza, (Amator linguarum, 2017)

3. - Calc semantic (lingvistica), (Amator linguarum, 2009)

4. - Modificare (evolutie) lingvistica.

5. - Modificare lexico-semantică,

6. - Coloid,

7. - Figura literara,

8. - Omonimia,

9. - Lingvistică,

10. - Metafora,

11. - Metonimie (Amator lingurarum, 2017)

12. - Pilda (Parabola),

13. - Polisemie, (Amator lingurarum, 2014).

14. - Semiologie,

15. - Semantica,

16. - Sinonimie,

17. - Sinonimie (semantica).

18. - Simbol,

19. - Traducere,

20. - Interpretarea limbilor;

21. - Dezambiguizare lingvistică,