Clocoticiul din Pravăț de la stâna lui Țanvu; Peștera din Pravăț; Clocoticiul cu intrare în pantă din Pravăț; Clocoticiul dintre lapiezuri din Pravăț; Ştufuroiul din Fața Pivei - în Muntele Piva din Masivul Vâlcan
Harta 1, extras din Nae Popescu - Munții Vâlcan - Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1979.
Ică Giurgiu, Horia Mitrofan (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București)
Munţii Vâlcan (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-meridionali-harti-marcaje-pesteri/valcan), aflaţi în partea de miazăzi a Carpaţilor Meridionali (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-meridionali-harti-marcaje-pesteri) - între Masivele Mehedinți (la vest, https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-meridionali-harti-marcaje-pesteri/mehedinti) şi Parâng (la est, https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-meridionali-harti-marcaje-pesteri/parang) - au pe aproape întreaga lor partea sudică şi centrală o întinsă suprafață calcaroasă, carstificată, cu numeroase peşteri şi avene, multe dintre acestea deosebit de interesante prin dimensiuni şi forme.
Muntele Piva este situat la nord-vest de localitatea Bâlta (vezi hărțile 1-4, imagini 11, 15), pe malul stâng geografic al Văii Bistrița, la obârșia bazinelor Gropu și Bâlta, într-un perimetru carstic care pare că mai are potențial pentru alte descoperiri.
Harta 2, extras din Nae Popescu - Munții Vâlcan - Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1979.
Harta 3, zona carstică Muntele Piva. (2 Clocoticiul din Pravăț, 3 Peștera din Pravăț, 4 Clocoticiul cu intrare în pantă din Pravăț, 5 Clocoticiul dintre lapiezuri din Pravăț, 6 Ștufuroiul din Fața Pivei, 7 Ștufuroiul din Troianul Vitelor, 8 Peștera din vale din Troianul Vitelor, 9 Peștera din Pârâul Pietrele Albe, 10 Avenul din Scocu)
Harta 4, extras din Horia Mitrofan - Defileul Gropului cu Apă (https://sites.google.com/site/romanianatura52/carpatii-meridionali/valcan/defileul-gropului-cu-apa-muntii-valcan).
Istoricul cercetărilor
În august 1978, Horia și Maria Mitrofan întreprind primele explorări în Muntele Piva, aflat în zona care delimitează bazinul Bistrița (la vest; număr de catalog speologic 2115, https://sites.google.com/site/romanianatura80/home/speologie/catalogul-pesterilor-din-romania-muntii-valcan-vilcan) de bazinul Sohodol (la est; număr de catalog 2114, https://sites.google.com/site/romanianatura80/home/speologie/catalogul-pesterilor-din-romania-muntii-valcan-vilcan). Au fost descoperite cu această ocazie Ştufuroiul din Troianul Vitelor (vezi harta 3, cavitatea cu numărul 7; cartat pe 140 metri lungime), Peștera din vale din Troianul Vitelor (vezi harta 3, cavitatea cu numărul 8) și Ştufuroiul din Fața Pivei (vezi harta 3, cavitatea cu numărul 6) (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura39/home/carpatii-meridionali/valcan/pesteri-in-muntele-piva-muntii-valcan). Localnicii spun ștufuroaie sau clocoticiuri golurilor subterane cunoscute în general de către speologi sub numele de aven. S-au obținut informații și despre existența altor cavități aflate în acest munte.
În septembrie 1978, echipa formată din Horia Mitrofan, Ică Giurgiu, Constantin și Luminița Gagea continuă explorarea zonei.
S-a coborât și cartat Ştufuroiul din Fața Pivei (vezi harta 3, cavitatea cu numărul 6) și a fost topografiată Peștera din vale din Troianul Vitelor (vezi harta 3, cavitatea cu numărul 8).
A fost continuată explorarea Ştufuroiului din Troianul Vitelor (vezi harta 3, cavitatea cu numărul 7) unde s-au mai descoperit galerii care au ridicat dezvoltarea golului la 180 metri.
Au fost descoperite și cartate Clocoticiul din Pravăț (de la stâna lui Ţanvu) (vezi harta 3, cavitatea cu numărul 2), Peștera din Pravăț (vezi harta 3, cavitatea cu numărul 3), Clocoticiul cu intrare în pantă din Pravăț (vezi harta 3, cavitatea cu numărul 4), Clocoticiul dintre lapiezuri din Pravăț (vezi harta 3, cavitatea cu numărul 5).
A fost descoperită și parțial explorată Peștera din Pârâul Pietrele Albe (vezi harta 3, cavitatea cu numărul 9, https://sites.google.com/site/romanianatura39/home/carpatii-meridionali/valcan/pestera-din-paraul-pietrele-albe).
În octombrie 1978, Ică Giurgiu, Costel Roman, Niki Sandeschi, Dan Nanu, Eva Roman și Mariana Sandeschi (imaginea 41) cartează 521 de metri în Peștera din Pârâul Pietrele Albe; încă 63 de metri au fost cartați în mai 1980, de Gabriel Silvășanu, Costel Roman, Adriana Niță; alți 43 în martie 1982, de Ică Giurgiu, Gabriel Miclăuș; în fine, încă 15 metri în mai 1982, de Ică Giurgiu, Manus Vișan.
Cadru morfologic
Piva este un munte orientat sud sud-vest / nord nord-est, atingând altitudinile maxime, 1358 și 1345 metri, în vârful principal (la nord) și respectiv în Pravăț (la sud). Muntele este delimitat la sud-est și nord-est de Văile Scărișoara și Şipot (afluente Gropului cu Apă), iar la nord-vest și sud-vest de Valea Bistriței gorjene și respectiv de afluentul ei Clocotici. Spre bazinul Sohodol creasta are o energie de relief de 4-500 metri, iar spre Bistrița versanții împăduriți coboară vertiginos aproape 700 de metri (harta 3).
Geologie
Peste fundamentul cristalin și granitic (granitoidul de Şușița) este dispusă seria sedimentară care debutează cu gresii cuarțo-feldspatice, cenușii, friabile, de vârstă liasică și continuă cu stiva calcaroasă malm-apțiană. În baza ei se întâlnesc calcare în straturi decimetrice, cu intercalații silicioase, atribuite oxfordianului. (Ele pot fi bine observate în debleul șoselei forestiere din Valea Scărișoara, aval de confluența cu Pârâul Înfundat (vezi harta 3), precum și în Peștera din Pârâul Pietrele Albe, în punctul D’ (hărți 39, 40, https://sites.google.com/site/romanianatura39/home/carpatii-meridionali/valcan/pestera-din-paraul-pietrele-albe)). În continuarea stivei, calcarele sunt masive, în facies recifal.
5
Clocoticiul din Pravăț (harta 5) (de la stâna lui Ţanvu), 2115/14 (https://sites.google.com/site/romanianatura80/home/speologie/catalogul-pesterilor-din-romania-muntii-valcan-vilcan) (numărul 2 pe harta 3)
Gura avenului se află la aproximativ 1100 metri altitudine, pe malul stâng geografic al Scoabei din Pravăț, vale seacă (vezi harta 3), în apropierea talvegului, într-o zonă cu iarbă, fără vegetație mare (starea vegetației este raportată, la toate golurile descrise în acest material, la momentul explorării). A fost descoperit și explorat la 23 septembrie 1978 de Horia Mitrofan, Ică Giurgiu și Constantin Gagea.Deschiderea inițială a avenului era de doar câțiva centimetri diametru, ea fiindu-ne arătată de Ion Iacob Turtoi, din satul Valea Mare, comuna Runcu; este situată la 100 metri nord-vest de stâna lui Ţanvu (reper care își poate schimba amplasamentul sau numele), mai sus cu 10 metri față de ea. După câteva ore de dezobstrucţie, intrarea a devenit de 2,2 x 1,5 metri (harta 5).
Urmează o succesiune de trei puțuri (11 metri; 8 metri; 5 metri), cu secțiune alungită, apoi o pantă destul de înclinată care duce la cota -30 metri. Pe fund sunt bolovani și pământ. Golul subteran, cu o dezvoltare de 35 metri, a evoluat pe o fisură modelată de apă, orientată sud-est nord-vest. Peretele pe care se coboară este acoperit în totalitate cu scurgere stalagmitică, între punctele A şi F. În puțul de 8 metri apar nivele de eroziune.
Cavitatea a fost funcțională hidrologic în perioada platformei Gornovița III. Actualul nivel de bază, reprezentat de Izvorul Clocotici, este mai coborât decât emergența fosilă spre care se drena avenul.
Peștera din Pravăț (harta 6), 2115/11 (https://sites.google.com/site/romanianatura80/home/speologie/catalogul-pesterilor-din-romania-muntii-valcan-vilcan) (numărul 3 pe harta 3)
Situată pe versantul stâng al Scoabei din Pravăț (vezi harta 3), la aproximativ 1200 metri altitudine, într-o zonă fără vegetație abundentă. A fost descoperită și explorată la 23 septembrie 1978 de Horia Mitrofan, Ică Giurgiu și Constantin Gagea; ultimii doi au cartat-o.La baza intrării de 2 x 1,5 metri, o săritoare de 2 metri duce într-o sală din care se desprind patru galerii (harta 6). Prăbușirile cauzate de apele de percolație și de gelifracție maschează în mare măsură formele inițiale de creare în regim inundat a golului. 15,6 metri dezvoltare, 4,2 (-2,7;+1,5) metri denivelare.
6
Clocoticiul cu intrare în pantă din Pravăț (harta 7), 2115/12 (https://sites.google.com/site/romanianatura80/home/speologie/catalogul-pesterilor-din-romania-muntii-valcan-vilcan) (numărul 4 pe harta 3)
De la Peștera din Pravăț se urcă spre nord nord-est, aproximativ 50 metri altitudine. La câteva sute de metri spre dreapta (est), la baza unui mic versant împădurit, care rupe înclinarea generală a pantei, găsim gura cavității (harta 7). Prezența unor marmite inverse, corodate, indică modelarea golului în regim freatic. Ulterior etapei de trecere în regim inactiv a urmat o fază de concreționare. Descoperire, cartare, la 23 septembrie 1978, Horia Mitrofan, Ică Giurgiu. 32,5 metri dezvoltare, -8,55 metri denivelare.
7
Clocoticiul dintre lapiezuri din Pravăț (harta 8), 2115/13 (https://sites.google.com/site/romanianatura80/home/speologie/catalogul-pesterilor-din-romania-muntii-valcan-vilcan) (numărul 5 pe harta 3)
Situat la 35 metri în linie dreaptă, spre nord-est, față de Clocoticiul cu intrare în pantă din Pravăț, cam la aceeași altitudine, tot la baza micului versant. Descoperire, cartare, 23 septembrie 1978, Horia Mitrofan, Ică Giurgiu. Un puț de 5 metri duce la podeaua unei galerii înalte, presărată cu pietriș angular. Pe pereți sunt scurgeri stalagmitice. Avenul are 15,3 metri dezvoltare și -6,85 metri denivelare.
8
9
Ştufuroiul din Fața Pivei (harta 9), 2114/30 (https://sites.google.com/site/romanianatura80/home/speologie/catalogul-pesterilor-din-romania-muntii-valcan-vilcan) (numărul 6 pe harta 3)
Urcând de la izvoarele sau stâna din Fața Pivei spre Vf. Piva (vezi harta 3), după ce trecem de Drumul Neamțului (construit în primul război mondial), la aproximativ 1200 metri altitudine, într-o zonă cu pădure rară și poieni găsim intrarea de 1 x 0,5 metri a ștufuroiului. După intrare, puțul se lărgește treptat; baza lui este parțial acoperită cu bolovani și lemne. În extremitatea vestică, pe o fisură, se atinge adâncimea maximă, -11 metri. Dezvoltare 15 metri. Descoperit în august 1978, explorat la 22 septembrie 1978 (Constantin Gagea, Ică Giurgiu, Horia Mitrofan).