Parcul Văcărești, mit despre protecția naturii. Uite cât se taie și în ianuarie 2020!
Până în 1988 pe locul Parcului natural Văcărești erau în majoritate multe gospodării de legumicultori și florari. Existau mici ochiuri de apă și canale de irigație. După expropierea zonei, a început construirea barajului pătrățos din beton, pentru găzduirea unui lac. După 1989 (când am văzut curgând cascada din colțul nord-estic al lacului) proiectul lacului a fost abandonat.
Timp de 25 de ani suprafața din interiorul digului de beton a fost lăsată în voia sorții, a oricărei persoane și a celor care au locuit acolo ilegal. Tone de gunoi au fost aduse pe malurile sale. S-au format ochiuri de apă permanente, de mari dimensiuni, în general cu adâncimi reduse. Vegetația s-a dezvoltat pe o arie prielnică ei, dar a fost în permanență exploatată și modificată potrivit unor interese particulare.
În 2016 a fost declarat Parcul natural Văcărești. Despre cum a arătat succesiv această arie puteți vedea imagini semnificative începând de la https://sites.google.com/site/romanianatura53/home/bucuresti-lacuri-parcuri-fauna-avifauna-1.
Pe 28 ianuarie 2020 am fost iar pe teritoriul parcului. Am intrat pe la colțul său sud-estic (traseul Pe vale). Imediat aflăm (imaginea 1) că s-ar fi plantat (?) pe aici plante melifere.
1
2
Contrar imaginii 2 susțin că stârci nu mai sunt cam demult pe aici (sau, foarte rar față de odinioară). Tot referitor la imaginea 2 este dezolant să vezi fețele plictisite ale copiilor care sunt aduși pe aici, așteptând să vadă ceva inedit și de fapt nezărind nimic interesant (păsările mari nu prea mai cuibăresc, nu suportă prezența oamenilor și supervizarea din foișoare). Pozele din imaginea 2 nu par deloc făcute în Parcul Văcărești.
3
Nici pozele din imaginea 3 nu sunt realizate în parc...
În fine, mai mergem ceva și vedem foișorul din imaginea 4, aflat în partea estică a parcului. Spre deosebire de celelalte foișoare de observare a faunei acesta pare șubred, la fel balustrada lui (imaginea 5).
4
5
Pe aleea din imaginea 5a, lată de peste 2 metri, care pornește de la baza de educație/ „educație” (vezi imaginea 2 de la https://sites.google.com/site/romanianatura88/home/parcul-natural-vacaresti-din-bucuresti-este-excesiv-antropizat) (până la înființarea parcului era aici o superbă potecuță înierbată) ajungem la foișorul (imaginea 6) de la malul excesiv antropizat al lacului (partea central vestică a parcului). Sus, în foișor, placa din imaginea 7 spune că „putem vedea” specii de păsări. Chiar mai multe decât sunt pe placă erau vizibile când aici era doar potecuța de care spuneam imediat mai sus... Acum, în afară de curajoșii pescăruși (primele păsări exotice care au invadat masiv Bucureștiul după anul 1989) nu prea sunt șanse să observi alte specii.
5a
6
7
9
Sigur, dacă ești „de-al parcului”, vii cu mașina la baza de „educație” (păi nu, pentru colectarea gunoaielor...) (imaginea 9).
Ajungem și la foișorul din imaginea 10 (partea central nordică a parcului) de unde nu zărim avifaună bogată (imaginea 11).
10
11
De aici ne îndreptăm pe poteca care duce spre nord-vest și pe marginea ei stângă vedem (imagini 12, 13) mari suprafețe de pe care vegetația a fost recent tăiată.
12
13
Puțin mai departe, la observatorul vestic (imagini 14, 15) alte suprafețe vaste au vegetația tăiată.
14
15
16
Imediat urmează poteca din imaginea 16 (vezi), făcută în anul 2017. Era atunci partea cea mai urâtă (!) din parc (vezi unde calcă Prințul Charles), celelalte poteci fiind mult mai înguste, pe iarbă în proporție de 95%. Ajunsese așa după invazia vizitatorilor atrași de inedit, care plecau, însă, majoritatea cu buza umflată căci avifauna deja nu suporta prezența lor. Ei bine, puteți verifica, acea potecă din imaginea 16 are acum peste 3 metri lățime și e stearpă! Iar vegetația din stânga imaginii 16 mai are, în ianuarie 2020, doar vreo 10 centimetri înălțime!