Peştera 2 de la Izvoare, pe una dintre cele mai cunoscute suprafețe locuite de daci, în Munții Șureanu
Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București)
Am descoperit peșterile dacilor, continuările lor și incontestabile dovezi arheologice. Acest volum fost realizat cu contribuția următorilor: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București); Gabriel Silvășanu; Mihai Codescu; Gabriel Miclăuș; Eliza Anghel; Tarquinius Vădeanu; Dan Hazaparu; Gigi Chiriloi; Costel Roman; Claudiu Druma; Eva Roman (toți de la Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București); Nicu Gligan (Clubul de Speologie Politehnica Cluj-Napoca); Gabriel Jugănaru (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București); Ion Blăjan; Dana Pașca; Mircea Vlădulescu; Simon Emeric; Florens Baranov; Adrian Tudușciuc; Alexandru Țone; Ovidiu Grad; Adrian Rădulescu; Paul Pupăzeanu; Alina Lintea (toți de la Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București); Vasile Boroneanț; Carmen Bucin (Clubul de Speologie Metalul Reghin); Marius Peculea (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București); Adriana Vădeanu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București); Aurora Gligan (Clubul de Speologie Politehnica Cluj-Napoca); Virginia Vasile (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București); Zeno Ghizdăveț; Olguța Ghizdăveț; Radu Iancu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București).
435,5 metri dezvoltare; 38,3 (-30,2; +8,1) metri denivelare (vezi harta 1). Se află în partea estică a Muntelui Vârtoape (vezi mult mai multedate la), acolo unde șase pierderi de apă (unele cu traiect de suprafață temporar) sunt înșirate pe mică distanță, de la nord la sud, în depresiuni de forma unor doline. (imagini: 2-13). Intrarea peșterii se află la dispariția celei de a treia pierderi de apă, începând numărătoarea de la nord spre sud (imagini 3-5). Cele două pierderi aflate cel mai la sud din lanțul menționat, care au debite mari, așteaptă să fie decolmatate mai mult decât am reușit noi și explorate.
harta se află în format generos în fișierul atașat în baza acestei pagini
Decolmatând locul de pierdere a apei reușim să pătrundem în subteran. Sălile din partea mediană a peșterii poartă nealterate urmele creerii și evoluției acestei cavități. După săparea inițială prin curgere sub presiune, se văd păstrate urmele pe unde s-a adâncit pârâul subteran. Pe malurile sale sunt aluviuni masive, destul de bine păstrate datorită fixării lor de către concrețiuni bogate. Din păcate, pârâul subteran din galeria vestică a peșterii nu mai poate fi urmat spre adâncurile muntelui.
2 În drum spre Peșterile de la Izvoare (decembrie 1990). În fata grupului, Emeric Simon, apoi Florens Baranov și Mircea Vlădulescu. Ultima, Carmen Bucin. Foto: Ică Giurgiu.
3 Peștera 2 de la Izvoare (decembrie 1990); Mircea Vlădulescu este la intrare. Foto: Ică Giurgiu. Întâi zăpadă și gheață, apoi târâș prin noroi și apă și, în fine, peștera cu morfologie superbă.
4 Peștera 2 de la Izvoare, mai 1992; Adrian Rădulescu (stânga) și Emeric Simon destupă zona ei de intrare, pregătind o nouă explorare. Foto: Ică Giurgiu.
5 Peștera 2 de la Izvoare, octombrie 1995, cu Olguța și Zeno Ghizdăveț, la recoltare de apă pentru analize chimice. Foto: Ică Giurgiu.
6-7 Peștera 2 de la Izvoare. Imediat după descoperirea ei ne-am dat seama că întâlnim aceeași evoluție subterană pe care o găsisem întâi în Peșterile V2 și V3 din Dosul Vârtoapelor, iar apoi în Peștera Mare din Piatra Bodii: după săparea inițială a galeriilor prin curgerea apei sub presiune a urmat coborârea nivelui lichidului; peste depozitele de aluviuni au început să crească formațiuni; succedarea mai multor generații de speleoteme a fost separată de prăbușiri ale locului pe care evoluau, din cauza greutății lor sau pentru că reactivarea curgerilor subterane a subsăpat sau suprasăpat suprafețele pe care se ridicau podoabele peșterilor. Foto: Ică Giurgiu, Carmen Bucin, Emeric Simon, Mircea Vlădulescu.
8-9 Peștera 2 de la Izvoare. Imediat după descoperirea ei ne-am dat seama că întâlnim aceeași evoluție subterană pe care o găsisem întâi în Peșterile V2 și V3 din Dosul Vârtoapelor, iar apoi în Peștera Mare din Piatra Bodii: după săparea inițială a galeriilor prin curgerea apei sub presiune a urmat coborârea nivelui lichidului; peste depozitele de aluviuni au început să crească formațiuni; succedarea mai multor generații de speleoteme a fost separată de prăbușiri ale locului pe care evoluau, din cauza greutății lor sau pentru că reactivarea curgerilor subterane a subsăpat sau suprasăpat suprafețele pe care se ridicau podoabele peșterilor. Foto: Ică Giurgiu, Carmen Bucin, Emeric Simon, Mircea Vlădulescu.
10-12 Peștera 2 de la Izvoare, decembrie 1990. Urmele săpării galeriei cu nivel liber al apei au fost astupate aproape în totalitate de valuri de concrețiuni. Foto: Ică Giurgiu, Carmen Bucin.