Din Valea Topologului, pe Izvorul Negoiului, pe marcaj triunghi roșu, spre lacuri și peșteri din Munții Făgăraș / Făgărașului

Dinu Boghez (Râmnicu Vâlcea), Ică Giurgiu (București) 

Dintre marcajele care conduc spre Vârful Negoiu, cel care pornește din Valea Topologului în sus pe Izvoru Negoiului (vezi harta masivului la https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-meridionali-harti-marcaje-pesteri/fagarasului) întrunește satisfacția mersului pe plai cu greutățile strecuratului pe brâne, hornuri și abrupturi presărate cu stânci uriașe.

Pe Valea Topologului, la Sălătruc, ajungem venind dinspre Curtea de Argeș sau Călimănești, pe drumuri care au fiecare farmec. Din satul Sălătruc ne așteaptă 35 kilometri de parcurs în amontele văii, pe drum forestier. În zilele calde de vară, puțina apă rămasă în patul Topologului dinspre sat se scurge pe căușuri mari de piatră lustruită, succesiuni de căzi pentru scaldă. La capătul drumului forestier, cu versanți în general destul de apropiați și bine împăduriți, este obârșia Topologului, confluența Pâraielor Scara și Negoiu.

De aici încep potecile spre Creasta Făgărașului. Cea de pe Pârâul Scara, marcată cu cruce albastră, trece pe lângă stâna aflată nu departe și suie în Șaua Puha, pe lângă refugiul salvamont așezat chiar sub creastă. Altă potecă urcă, de multe ori anevoios, pe Izvorul Negoiului, dincolo de obârșia sa cea mai de sus, însoțită de triunghiul roșu, răzbind la peste 2300 m altitudine.

Plecăm pe un vechi drum de tractor. După câteva sute de metri poteca se înalță spre stânga, deasupra drumului, iar acesta se duce pe malul apei, trece pe lângă o casă forestieră (dacă o mai fi…) și ajunge la stână. Din spatele casei forestiere pornește o potecă nemarcată, spre deosebit de generoasa în imagini Muchie a Podeanului.

Dacă am ratat marcajul și am urmat drumul până la stână, din dreptul ei traversăm apa pe punte și urcăm din greu, pe lângă lizieră, regăsind poteca marcată, aici traversând muntele de-a coasta. După 15 minute ajungem la prima poiană din cale, întinsă de la limita jneapănului până la Izvorul Negoiului; de aici se văd atât casa silvică cât și puntea amintită.

O potecă îmbietoare continuă de-a lungul pârâului. Poteca marcată urcă susținut pe lângă liziera de brad. Până la breșa ei prin pădure s-a scurs aproape o oră de mers. Sosim apoi într-un luminiș, de unde începem să urcăm un vâlcel pietros, străjuit de pâlcuri de jneapăn. Când ajungem deasupra acestora suntem iar pe plai, de unde avem priveliști deosebit de alpine spre creasta înaltă către care mergem dar vedem și cascada de pe larga treaptă glaciară. Dacă privim cu atenție, pe celălalt versant deosebim contururile unei poteci strecurate prin pădure de jneapăn,  îndreptându-se spre Creasta Podeanului. Traversăm câteva fire de apă și coborând ușor ajungem pe malul Izvorului Negoiului. Au trecut până aici 2 ore de mers.

Continuăm drumul, în urcuș ușor, apropiindu-ne de cea mai importantă cascadă a pârâului, despletită pe înălțimea pragului glaciar. Poteca marcată coboară iar la firul apei (A), în apropierea cascadei. Trecem din A pe celălalt mal și urcăm o limbă de grohotiș până lângă peretele de stâncă al Piciorului sudic al Negoiului. Pe o brână ascendentă, înierbată, depășim pragul de deasupra cascadei.

Dacă nu ne surâde ca din A să pierdem altitudine până la baza cascadei, urcăm pe plai, pe potecile de oi (hățașuri). Trecem pe lângă un bordei, ne apropiem de un pinten stâncos și îl depășim, apoi urcăm anevoios pe plaiul înierbat. Găsim pe aici serpentinele unei poteci. Când ieșim deasupra unor pâlcuri de jnepeni suntem în căldările pietroase ale muntelui, locuri înviorate de unduirile apelor și vegetația specifică zonelor înalte umede. Blocuri mari, lustruite, trădează prezența de odinioară a ghețarului. Locurile de cort sunt tentante și, dacă rămâne întotdeauna cineva de pază la ele, putem să ne acordăm pe aici 4-5 zile; am avea atunci de hălăduit, după puteri și interes, doar cu strictul necesar la noi, pe plaiuri, printre bolovani, prin jgheaburi de stâncă (dând la un moment dat chiar de resturile unui avion sau elicopter), pe pereți sau culmi.

Căldarea este înconjurată de abrupturi puternice și pinteni lăsați din înălțimi până spre poalele sale. Fundul văii, peretele sudic al Custurii Sărății, lasă să ghicim posibilități de urcare până în creastă. La stânga Custurii este Vf. Șerbota (2331 m), sus de tot, iar la dreapta ei Vf. Sărății (2364), și el sus de tot; mai la dreapta de Vf. Sărății, o zonă și mai înaltă, în care trebuie să ieșim pentru a finaliza ascensiunea pe Vf. Negoiu. Pentru a descoperi și alte particularități ale locului, lacurile și peșterile, vezi 

Lacurile de sub Vârful Negoiu, în Munții Făgărașului

Peşteri multe, inedite, în Căldarea glaciară de la sud-est de Vârful Şerbota

Peştera de pe Pârâul Negoiu. 

În 4-4½ ore de la plecare putem fi pe Negoiu (2535 m). Dacă timpul este frumos, atât la urcare și coborâre putem opta pentru variante care nu țin marcajul dar, atenție, este bine să nu exagerați în a alege căi noi decât dacă spiritul Dvs. de orientare este bine dezvoltat și dacă știți să fiți foarte atenți în zonele cu umiditate ridicată pe stânci sau iarbă. La coborâre, timpul necesar va fi în general jumătate din cel de la ducere; dacă nu vă grăbiți, veți avea destule unghiuri tentante pentru poze.

Donează 30 de lei