Școala Română de Speologie nu este pe un drum bun
Recunosc că am rămas surprins de citarea din articolul de mai jos „prima școală de speologie a fost organizată în anii 1977-1978 la inițiativa lui Ică Giurgiu de la Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București.” Ideea a fost a mea, primele programe au fost realizate de mine, inspirate de școlile/ stagiile franceze de speologie. Numai că, încă de la prima ediție a școlii, și de atunci tot așa, ideea mea nu a fost niciodată aplicată. Școala ar fi deschis multe căi de coooperare dacă s-ar fi terminat, indiferent de subiectul/ specializarea stagiului, neapărat cu ceva concret, care avea să fie și publicat. De exemplu: stagiul de tehnica speologiei alpine trebuia să se finalizeze cu echiparea unei porțiuni de aven/ peșteră; stagiul de cartare cu realizarea unui plan de peșteră/ aven pentru un sector de galerie; stagiul de biospeologie cu studiul unei/ unor specii subterane; stagiul de canioane cu echiparea exemplară a unei porțiuni de canion etc. etc. Asemenea exerciții cu rezultate făcute publice ar fi responsabilizat monitorii și participanții, ar fi făcut cunoscute metodele de lucru, ar fi pus bazele unor viitoare colaborări responsabile. Mi-am dat seama atunci, cu tristețe, că de fapt ideea mea nu a fost preluată decât cu numele, intențiile reale fiind departe de tot de realizarea a ceva concret, responsabil, durabil.
