Piatra Lată din satul Jac, chilie, în Munții Meseș
Vasile Bouaru (Rădăuți)
Satul se află la poalele Munţilor Meseşului, în judeţul Sălaj (vezi), pe drumul 108A, la 16 km de oraşul Jibou înspre satul Românaşi. La început de aprilie 2018 am făcut un traseu care a cuprins mai multe obiective din vecinătatea satului Jac. Primul obiectiv: Piatra Lată. Din drumul 108A se desprinde un drum secundar care urmăreşte îndeaproape Pârâul Pomătului, drum care duce spre centrul satului Jac. Chiar la intersecţia acestor drumuri se află statuia împăratului Traian (foto 1). Imaginea 1 este făcută pe drumul 108A în sensul spre Jibou. Drumul care ne conduce spre satul Jac este în stânga imaginii.
1
2
3
Ne deplasăm pe drumul prin satul Jac 1,5 km până depăşim ultima casa pe partea dreaptă. De acolo urcăm tot spre dreapta faţă de sensul de mers, pe un drumeag, pe lângă gardurile gospodăriilor (foto 2). Ajungem în câteva minute pe culmea unui deal de unde avem perspectivă asupra împrejurimilor. Spre est se văd dealurile din vecinătatea satului Brusturi (foto 3). După acele dealuri, în direcţia nord-est se află Grădina Zmeilor.
În direcţie opusă, spre vest, zărim câteva din obiectivele pe la care vom trece. În ultimul plan, în imaginea 4, se zăreşte creasta Munţilor Meseş, cu Vârful Măgura Stânii, pe care vom ajunge la finalul traseului. De partea cealaltă a culmii pe care suntem, spre nord-nord-vest, se zăreşte prin pădure Piatra lată (foto 5). Spre ea ne vom îndrepta mai întâi.
4
5
Pe culme este şi un drumeag dar îl vom părăsi în scurt timp deoarece trebuie să coborâm în vale, spre nord. Solul atrage atenţia prin culoarea puternic roşiatică (foto 6). Ajungem imediat în vale şi traversăm o scurtă porţiune mlăştinoasă (foto 7).
6
7
În stânga noastră se zăreşte o mică haldă de steril, de la o veche mină. Traversăm un mic pârâu şi ajungem în vecinătatea unor mici stânci, foarte erodate (foto 8). Urcăm o pantă lină şi ajungem la baza Pietrei late (foto 9).
8
9
Peretele de piatră este impresionant. Nu este prea înalt, are cam 20 m înălţime. Atrage însă atenţia o gaură săpată evident de om (foto 10), care aduce foarte mult cu cele săpate la multe din chiliile rupestre văzute pe alte meleaguri, de exemplu cele de la sau cele de la . Cercetăm peretele stâncos (foto 11) şi observăm un fel de trepte spre acea gaură (foto 12). Accesul este destul de periculos pe acele trepte deoarece sunt la distanţă mare faţă de sol iar prizele sunt destul de puţine. În dreapta, Piatra lată arată ca în imaginea 13 iar spre stânga ca în imaginea 14. Curiozitatea ne conduce spre a intra în acea gaură. Urcăm deasupra stâncii, unde pădurea, acum la începutul primăverii, arată splendid (foto 15). Legăm coarda de un copac şi coborâm în rapel circa 8 m (foto 16).
10
11
12
13
14
15
16
Pătrundem printr-o gaură dreptunghiulară cu înălţime de aproape 1 m şi lăţime de 70 cm (foto 17) într-o mică încăpere, adâncă de doar 1,45 m, prea mică pentru a putea locui cineva acolo. Tavanul acelei mici încăperi neterminată arată ca în imaginea 18.
17
18
Despre cine a săpat acea mică încăpere nu se ştie mare lucru iar părerile localnicilor sunt împărţite. Unii spun că a fost săpată relativ recent, fără a menţiona când, alţii spun că este destul de veche deoarece prin aceste locuri mai sunt chilii rupestre, pe la care vom trece şi noi. Revenim la baza stâncii şi pornim mai departe.