Dragomirna, rezervaţia de fagi
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
August 2013. Mergem la frumoasa rezervatie Fagetum din judetul Suceava, aflata pe raza satului Dragomirna (vezi harta, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989), cunoscut mai ales datorita manastirii omonime. Pentru a ajunge in aceasta localitate putem porni din resedinta de judet, orasul Suceava, pe drumul E85 inspre Siret si imediat dupa ce traversam podul peste Raul Suceava si apoi podul peste calea ferata de la Suceava Nord, se desprinde spre dreapta, in sensul de mers, drumul 208D si mai apoi (la bifurcatia din imaginea 1) drumul 208U, spre stanga in aceasta imagine. In total, din centrul orasului Suceava si pana la manastire avem de parcurs circa 14 km.
Strabatem o portiune deluroasa cu pante domoale iar inainte de a intra in satul Dragomirna admiram intinse paduri de foioase, in special fag (foto 2). Coborand spre sat, ajungem in dreptul manastirii (foto 3). A fost construita intre anii 1602-1609 de catre mitropolitul Anastasie Crimca. Din cauza latimii mici, manastirea pare disproportionata. Acest fapt se datoreaza, se pare, faptului ca arhitectul manastirii suferea de o distorsiune a vederii.
1
2
3
4
Pe latura estica manastirea are un frumos lac (foto 4) pe care am surprins, de la distanta, rate salbatice (foto 5). Dupa ce vizitam imprejurimile manastirii continuam drumul prin sat, mai intai spre schitul din apropiere (Sfintii Apostoli Petru si Pavel), catre care sunt si indicatoare dar, aproape de schit, la o bifurcatie, ne abatem spre stanga in sensul de mers, spre rezervatia de fagi. Putem intreba si localnicii care este drumul bun spre rezervatie. Inainte de a intra in padure nu putem sa nu remarcam liziera rectangulara (foto 6). Depasim o bariera peste drumul forestier care intra in rezervatie. Padurea arata minunat, arcade formate din coroanele fagilor stau deasupra drumului (foto 7). Dupa cateva sute de metri intalnim un indicator care arata ca suntem in rezervatie (foto 8). Padurea este alcatuita in special din fag dar au fost plantati stejari si paltini. Ultima interventie masiva in aceasta padure a fost facuta acum mai bine de 120 de ani.
5
6
7
8
Daca ne abatem lateral de la drum si intram in padure remarcam tufe de feriga (foto 9). Desi aproape tot timpul a burnitat, frumusetea acestor locuri a compensat din plin efectele meteo. Mai parcurgem cateva sute de metri si gasim un indicator care arata ca din acele locuri se recolteaza seminte de fag (foto 10).
9
11
12
Trunchiurile copacilor sunt umede si de aceea au colorit gri spre negru (foto 11). Frecvent, la radacinile copacilor, intalnim muschi (foto 12). Pe un trunchi uscat, dar ramas in picioare, gasim iasca (foto 13) iar un asemenea corp de fructificatie il vedem de aproape in imaginea 14.
13
14
Din loc in loc intalnim covoare de verdeata (foto 15) iar in apropiere, albia unui mic parau (foto 16). Mai parcurgem putin pana la intersectia din imaginea 17. Am preferat drumul din dreapta imaginii. Din acel loc, mai departe, predomina stejarul. Pe marginea drumului am gasit si fructe de soc (foto 18).
15
16
17
18
19
20
Desi vremea e mohorata auzim multe triluri de pasari. Ajungem intr-o poiana (foto 19) pe care o traversam. Apoi drumul urca domol si se abate spre stanga. Ajungem la o noua intersectie de unde alegem drumul din stanga si coboram la fel de domol. Sosim in alta poiana, dreptunghiulara; drumul trece aproximativ prin mijlocul ei. In imaginea 20 este reprezentata jumatatea dinspre vale a poienii. In acest loc am parasit drumul si am coborat pe liziera din dreapta din imaginea 20, pana in partea cea mai de jos a poienii iar de acolo ne-am abatut spre dreapta pe una dintre multele poteci pe care le-am intalnit. Si pe aici am intalnit la baza copacilor muschi (foto 21). Pentru ca am intersectat mai multe poteci am incercat sa mentinem aceeasi directie, respectiv spre dreapta fata de sensul de intrare in padure din poiana din imaginea 20. Putine ciuperci am intalnit, una fiind cea din imaginea 22.
21
22
23
Mentinand o poteca ce parea mai umblata am ajuns la una mai mare care avea aspectul unui drumeag, cu destul de mult noroi. Din loc in loc exemplare frumoase de stejar ne-au uimit prin forme si dimensiuni. Multi aveau trunchiuri duble inca din partea de jos (foto 23). Am mai parcurs putin pe drumeagul intalnit, spre vale, si drumeagul s-a apropiat foarte mult de liziera padurii. Am iesit pentru cateva clipe din padure pentru a fotografia dealurile dinspre Valea Siretului (foto 24), o zona cuprinsa intre localitatile Varful Campului si Bucecea. Norii negri erau foarte jos iar burnita nu dadea semne ca ar vrea sa se opreasca.
24
25
Am intrat din nou in padure si am urmat acelasi drumeag dar nu pentru mult timp pentru ca am intalnit un drum cat de cat amenajat, care la inceput a mers paralel cu padurea din care am iesit (foto 25) apoi s-a departat de aceasta traversand cateva dealuri pitoresti (foto 26). De aici am putut fotografia din nou o portiune din padurea de fag prin care am trecut (foto 27). Ceva mai incolo, intr-o tufa de maces, o pasare (foto 28).
26
27
28
Mai avem de parcurs circa 4 km pe acest drum pana iesim in satul Dealu unde intersectam soseaua asfaltata 291A. Din acest loc putem opta pentru revenirea in orasul Suceava, cale de aproape 28 km sau spre orasul Siret, cale de aproape 23 km.