1. Prima ridicare topografică

Prima ridicare topografică s-a efectuat, în Banat, între 1769 - 1772.

Am extras un detaliu cuprinzând harta de atunci a Chevereşului Mare.

Aşezarea nu era încă sistematizată, casele erau aşezate haotic, dar vatra satului corespunde, în mare, celei actuale.

Este greu să găsim repere pe hartă care să coincidă cu cele de azi. Sau măcar să amintească de acestea. Chiar şi Şorcanul s-a schimbat mult. Prin lucrările de la începutul secolului 20 şi din anii 1969-1970.

Totuşi, Şorcanul poate fi un reper.

În colţul sud-estic al hărţii găsim o pădurice. Cam pe unde azi e Făgimacul. De acolo, curgând spre vest, apoi cotind-o către nord, vine Şorcanul. Meandrele lui au fost tăiate în 1969-1970, dar, în mare, îşi păstrează traseul. La sud de sat se bifurcă. Braţul din dreapta taie satul. Traseul său prin sat este, până la pod, Vâna de azi. Apoi continuă pe un traseu asemănător cu cel actual. Mlaştina care exista în partea de nord-vest a satului a fost secată. Iar pădurea din nord-vestul hărţii nu mai este. Nu mai este nici braţul stâng al Şorcanului, peste care e figurat un alt pod.

Nu existau uliţe paralele, care să se întretaie în unghi drept. Casele erau împrăştiate. Cele mai multe aveau o împrejmuire, de obicei de formă neregulată, dar erau şi unele neîngrădite. Biserica veche, din nuiele, despre care avem informaţii că se găsea pe locul viran din faţa cantonului Apele Române, nu era reprezentată. Nici cimitirul. Doar ceva mai mult de 100 de case. Şi două poduri. Apoi ogoarele. Şi ariile împădurite. Şi multă păşune, confirmând afirmaţiile autorilor de cărţi contemporani, după care principala ocupaţie a chevereşenilor era creşterea vitelor.

Satul avea o suprafaţă de pământ de 7446 de jugăre şi 460 de stânjeni pătraţi.

În Chevereş trăiau 182 de familii. Inclusiv bocenii. Pentru că satul Bocea nu mai era figurat pe hartă.

(Fragment din Craciun, Ionel - Cheveresu Mare - Monografie)