Oraşul Balș

Balș este un oraș în județul Olt, Oltenia, România, format din localitățile componente Balș (reședința), Corbeni și Româna, și din satul Teiș.

Istorie

„Numai când te ridicai pe spinarea de zimbru a Chiliei aveai ce vedea: Oltețul cu zăvoaiele după el, într-o parte, dealul Balșului, al Mâineștilor și al Racoviței, în alta; pădurea Șarului, potop negru, în fund, iar la mijloc Balșul. Ehei, Balșul! De pe urma lui ni se spunea și nouă „picior de oraș”, pentru că din Corbeni, pe lângă botul Chiliei și bălți, peste Germătălui, gata orașul, cale de-o jumătate de ceas, mers bărbătesc.

În afară de două biserici, mânăstire veche de când cu Ghica-vodă Scarlat, spital, gară, baltă cu bărci pe ea, prăvălii încărcate, farmacie, moară cu valț, cârciumi, restaurant, avea și lumină electrică, și monument cu Ecaterina Teodoroiu, și târg săptămânal, sâmbăta. Pe deasupra, toate drumurile țării începeau și sfârșeau în el, după cum o luai. Și nu-ți sleiesc minciuni: țăranii din treizeci de sate dimprejur, pe oriunde ocoleau și se împrăfoșau, tot în Balș o brodeau la târguieli. Va să zică pentru ei drumurile sfârșeau aici; pentru bălșeni începeau: strada Luncii răspundea în Bobicești și Morunglav, până la Știrbei; a Țigăniei, în Rusănești, la vale; a Regimentului, la Vârtina și Vulpeni; a Mânăstirii, prin Corbenii noștri, Oboga și Călui tot până la Știrbei; de acolo, în Vâlcea, departe; și încă vreo două în alte locuri.

Chiar șoseaua națională pornea din centrul Balșului și ducea, peste Olteț și Olt - la București; peste deal - la Craiova; de la Craiova încolo, treaba craiovenilor. Așa că bălșenii se puteau făli cu orașul lor, adevărat poarta Olteniei. O singură supărare le tulbura liniștea - cu calea ferată. Ea nu începea, nici nu sfârșea aici, măcar că toate trenurile opreau, chiar și rapidele.” (Teica, 1961 p. 57)

În regiunea în care se afla localitatea, respectiv Oltenia Sudică, au existat din timpuri foarte vechi așezări umane, care au folosit condițiile favorabile oferite de lunca râului Olteț.

Granița dintre câmpia mărginită de acest râu și podișul Getic, fâșia de câmpie mărginită de numeroase dealuri, ape precum Bălșița, Geamărtăluiul și Gengea, au făcut posibilă viața și așezările omenești.

Este cunoscut faptul că pe actualul teritoriu al Balșului a existat o așezare umană datată încă din primul secol al erei noastre, „Pe fosta moșie Racovita, în vecinătatea gării, s-au descoperit izolat monede din argint și bronz, datate din secolul I-IV era noastră. Tot aici s-a descoperit și un inel de aur cu trei pietre din secolul al II-lea era noastră.” (D.Tudor Oltenia Romană), ca dovadă stau mărturie și monedele bizantine din secolul al XII-lea.

În ceea ce privește atestarea localității Balș au existat mai multe variante, unele hrisoave găsite, atestă faptul că localitatea a fost așezată pe lunca Oltețului înainte de anul 1450. Documentele scrise apar în secolele XV – XVI și ele menționează existența a 55 de așezări rurale pe teritoriul și în jurul Balșului. Domnitorul Țării Românești, Vlad Călugărul, frate vitreg a lui Vlad Țepeș, întocmește la Târgoviște un hrisov în care scrie că “venind cnezii Teodor și Ioan Balșul în țara noastră de peste Dunăre din pământul sârbescu și văzând că ei au fost așezați acolo și având obleduire peste mai multe țări dorind acești cnezi a dobândii pământ în țara noastră, noi am miluit aceasta stăpânire după cum ne ceruse acești cnezi pe lângă Oltețu”.

Tot acestă ipoteză o menționează și Petre Pandrea în lucrarea “Soarele melancoliei”, „Etimologia cuvântului Balș este binecunoscută. Numele vine de la slavul balșoi care înseamnă mare. Este vorba așadar, de un sat mare, de un târg. La rădăcină, localitatea Balș implică o anumită grandoare și ceva excepțional. Aici a fost din timpuri imemoriale un târg, la răscruce de drumuri, în care se făceau schimburi comerciale între bunuri și produse ale regiunilor de munte și de deal (țuică, vinuri, cherestea de brad, vase de lemn, butoaie, vedre, căuce), cu produsele cerealiere ale șesului.” (Pandrea, 2005 p.84)

De altfel un hrisov din 1564 menționează existența Balșului ca așezare omenească întărind afirmațiile că pături de populație bogată de origine sârbă au pătruns în zona Balșului după căderea Smederevei, oraș cetate din apropiere de Belgrad.

Numele așezării Balș este dat deci de cnezii sârbi. Iorgu Iordan, arată că “satele își trag numele în majoritatea cazurilor de la stăpânul satului (cneazul de pe vremuri)”.

Așezările, originile orașului Balș de astăzi ce s-au putut certifica de-a lungul istoriei dovedesc faptul că în epoca feudală localitatea s-a format ca și târg. Aici exista curtea boiereasca a neamului cnezilor Balș.

O altă ipoteză în legătură cu toponimia orașului Balș este enunțată de către Andrei Pandrea în lucrarea “Petre Pandrea martor de veac”, „Târgul Balș se află în mijlocul Olteniei, la limita meridională a podișului getic, chiar între dealurile Chiliei și ale Surului, zise și ale Oltețului, după numele afluentului Oltului, care îl străbate. Așezat într-un ținut cu văi line umbrite de zăvoaie, adică pădurici pe malul apei, în lunca apătoasă și dealuri cu podgorii, nu departe de stejarii pădurii Șarului, are între vecini satele Româna și Oboga, vatră de olari vestiți și mânăstirea Căluiu, ctitoria fraților Buzești.(...)Simbioza româno-prototurcică și mongolă a lăsat urme în toponimie, precum Balș” (Pandrea, 2008 p. 12)

Într-un document din secolul al XVIII-lea, din timpul ocupației austriece, Balșul este menționat ca fiind un sat de “megieși” (țărani liberi, stăpâni de pământ), având 55 de familii mari.

Balșul a fost una dintre așezările omenești mari și importante din Țara Românească în perioada medievală.

Odată cu începutul secolului al XIX-lea, se remarcă o dezvoltare a Balșului, care până la acea dată era cel mai mare sat din Principatele Unite și una dintre cele mai mari așezări rurale având locul al doilea în Romanați și locul al treilea în Oltenia, locul al șaselea în Țara Românească și locul al 14-lea în Principatele Române, având 743 de gospodării.

Perioada cuprinsă între secolele XIX și XX se remarcă printr-o multitudine de evenimente ce au favorizat dezvoltarea acestei așezări. Astfel în 1845 după reparații majore, a fost dată în folosință șoseaua București – Vârciorova, ce trecea prin Balș, precum și terminarea căii ferate Piatra Olt – Vârciorova, dată în folosință la 5 ianuarie 1875, împreună cu inaugurarea gării actualului oraș. La data de 9 mai 1875 a trecut prin Balș primul tren accelerat “Viena – București”, iar la 8 iunie 1883 trecea prin Balș celebrul tren “Orient Expres”, care transporta călători pe ruta Paris – Constantinopol (cu transbordări la Varna și Giurgiu).

Localitatea așezată în apropierea celor două mari târguri, Craiova și Slatina, devine un loc de popas, de schimburi de produse, în cele din urmă polarizând în jurul său toate așezările rurale situate pe valea Oltețului, începând de la Iancu Jianu și până dincolo de Dobrun. Astfel se explică de ce într-o perioadă relativ scurtă de timp apar în localitate edificii economice, comerciale, bancare și ateliere meșteșugărești.

Pe parcurs, Balșul se transformă într-un centru adminstrativ cu instituții administrativ-legislative în concordanță cu epoca respectivă, devenind plasă cu o judecătorie, o tipografie, mori, prese de ulei, fabrică de spirt, trei bănci și un atelier mecanizat ce a stat la baza înființării primei fabrici, ce va influență în mod substanțial mentalul colectiv și modul de viață al locuitorilor.

În localitate încep să se dezvolte activități economice ce polarizează localitățile din jur. Intensa dezvoltare economică a determinat accentuarea vieții culturale, apare societatea culturală “Renașterea”, apar școli, toate acestea contribuind la mișcarea culturală locală.

La 22 octombrie 1921, Balșul a fost declarat oraș reședință de plasă. Începe modernizarea orașului, se refac și se pavează străzi, este construită o uzină electrică și de asemenea sunt construite în aceeași perioadă casa de cultură, cinematograful și dispensarul veterinar, ceea ce indică un nivel de trai mai ridicat pentru populație.

În perioada comunistă, se dezvoltă activitățile industrial preexistente, apar intreprinderi de o mare valoare economică, ca I.O.B. Balș, apoi IMAIA Balș și JIUL Balș, precum și mai multe instituții cooperatiste. Întreprinderea I.O.B. Balș este una din marile investiții realizare în timpul regimului comunist din România. A fost proiectată și construită în perioada 1965-1970 și a fost cunoscută pe plan mondial până în 1989 sub denumirea de Întreprinderea de Osii și Boghiuri Balș.

Pe tot parcursul evoluției sale în comunism, localitatea cunoaște transformări importante în toate domeniile, devine astfel un oraș cu o mare pondere în economia județului Olt, realizând la un moment dat aproape o cincime din întreaga economie a acestuia.

Zonele rezidențiale cunosc de asemenea o evoluție prin construcția a peste 5.000 de apartamente. Apar așezăminte social-culturale, se modernizează și extinde infrastructura sanitară, se construiesc hoteluri și locuri de recreere pentru locuitori și se diversifică spațiile comerciale. În pădurea Saru de lângă Balș se construiește baza de agrement Saru, pentru a sprijinii necesitățile orașului în acest domeniu.

Localitatea funcționează ca și “centru de atracție zonal, caracterizat printr-o dezvoltare accentuată în ultimele decenii, influența în teritoriu extinzându-se dincolo de aria administrativ-economică. Este cazul unor orașe (...) agricole cu tendință de industrializare, Balș, Deta și ș.a.” (Cucu, V., 1974, p 256)

Balșul a polarizat și polarizează aproximativ 13 comune cu satele aparținătoare, fiind amplasat central zonei economice și comerciale, de pe acest sector al văii Oltețului. (Caliciu, 2011)

Perioada după 1989 a însemnat pentru orașul Balș un declin economic, datorat privatizărilor marilor unități industriale. Astfel a crescut șomajul în zonă, iar forța de muncă a migrat spre Craiova, respectiv Slatina.

Cele trei mari unități industriale, I.O.B. Balș, IMAIA Balș și JIUL Balș, au fost privatizate, acestea schimbându-și structura capitalului într-unul majoritar privat și deasemenea le-au fost schimbate și denumirile.

Iar în plan socio-cultural, apar ziare locale și societăți culturale, iar în mediul virtual, apar de 2 site-uri www.balsnews.com și www.bals-online.ro.