Patrimoniul arheologic

Roșia Montană, anticul Alburnus Maior, binecunoscut în literatura de specialitate încă din sec. al XVIII-lea, odată cu descoperirea în galeriile romane a celebrelor tăblițe cerate, conservă încă la suprafață un peisaj antic remarcabil. Acesta este compus, conform rezultatelor campaniilor de cercetare arheologică, din vaste necropole, zone funerare, spații sacre, edificii de cult, edificii publice sau zone „de habitat”. Aceste componente funcționale ale așezării sunt grupate în opt zone ale teritoriului ocupat de așezarea Alburnus Maior: Corna, Găuri-Hop-Hăbad, Tăul Țapului, Valea Nanului, Carpeni, Pârâul Porcului-Tăul Secuilor, Țarina, Jig (plan). Aspectul interesant al acestei zonificări funcționale majore este reprezentat de faptul că în toate aceste zone, cu caracter funcțional sacru, public, industrial sau de altă natură, au fost descoperite amenajări funerare, morminte sau grupări dense de morminte (necropole). (text și ilustrație: Virgil Apostol / In Honorem Monica Mărgineanu Cârstoiu, 2021)

Necropole, edificii sacre

Au fost cercetate sau identificate arheologic cinci necropole și două zone funerare ale sitului de la Alburnus Maior. În cuprinsul acestor necropole au fost identificate douăsprezece incinte rectangulare, de zid sau din lemn (Incinta 1-12), ringuri funerare, amenajări funerare mai simple, dar și un monument funerar special, Monumentul funerar circular.

Dintre necropolele de la Alburnus Maior, ansamblul funerar Necropola Hop-Găuri are un caracter particular a cărui sorginte se regăsește în terenul dificil, în pante repezi, pe care este așezată necropola, impunându-se terasări și o variată gamă de amenajări. Tumuli, ringuri de piatră, împrejmuiri rectangulare de zid și de lemn punctate de monumente comemorative conturează o imagine arhitecturală diversificată cu caracter eterogen, reflectare a riturilor și ritualurilor funerare specifice necropolelor de la Alburnus Maior. Peisajul natural asemenea unui amfiteatru, în jurul căruia se desfășurau drumuri, zone sacre, construcții diverse și probabil intrări în exploatări miniere, susținea o veritabilă scenografie simbolică pentru imaginea unor monumenta destinate mai mult celor vii decât morţilor. O dispoziție specială identificată în imediata vecinătate a necropolelor este reprezentată de construcțiile încadrate de autorii cercetărilor în categoria edificiilor de cult. Este cazul „Zonei funerare” Szekely, „Zonei funerare” Carpeni, Necropolei de la Pârâul Porcului-Tăul Secuilor și Necropolei Hop-Găuri (zona Hăbad).
Zonele sacre – Zonele funerare din Valea Nanului: În zonele Carpeni și Valea Nanului au fost investigate arheologic cel puțin trei edificii sacre (Szekely – T I, Drumuș – T II, Dalea – T IV), a căror amplasare în apropierea Masivului Cetate și orientarea spre versanții acestuia sugerează o relație directă a acestora cu exploatările miniere antice din Masivului Cetate, situat la est de edificiile sacre. Cele trei edificii sacre au curte cu formă dreptunghiulară, în interiorul căreia, atașate la una dintre laturile scurte ale planului, se găsește un spațiu de tip cella și posibile alte spații anexă, cu curte interioară flancată de portice, al căror ritm este întrerupt de cella dispusă pe axul lung al dreptunghiului planului.