LEGENDA CRISTALULUI

Într-o zi, demult, pe vremea lui Ștefan cel Mare minele funcționau perfect. Minerii căutau aur și argint pentru Moldova. Unul dintre ei a găsit o piatră care strălucea în lumina soarelui mai tare ca focul noaptea. El a dus acea piatră la voievod și a pus acelei pietre numele de CRISTAL, pentru că în limba moldovenească însemna „piatră care strălucește”. Astfel a apărut cristalul.

ZI DE ALBINĂ

Era o zi frumoasă. Eu am fost trimis să păzesc seiful cu fagurii regali. Banda de hoți a șoarecilor a aflat și a venit pentru a fura acei faguri. Fagurii erau cei mai buni și dulci din lume. Fiind așa de buni, toți hoții au încercat să îi fure. Astfel, și banda șoarecilor ar fi vrut să-i ia.

A venit noaptea. Era eclipsă de lună și din această cauză paznicii nu au văzut șoarecii. După ce au adormit paznicii, aceștia au intrat în stup, unde din cauza eclipsei nu au fost văzuți. Când au ajuns la mine, încă păzeam seiful cu fagurii regali.

Șoarecii erau în spatele meu, dar eu nu i-am văzut. Când vroiau să mă adoarmă a sosit armata albinelor care a înțepat șoarecii până nu se mai vedeau. Astfel, șoarecii au fost închiși în închisoarea albinelor și așa și-au primit pedeapsa.

LAGUNA SIRENELOR

Mie îmi place să înot în laguna sirenelor.

Îmi place să înot în acel lac, pentru că atunci când înot sunt privit de vulturul de piatră. Cele zece sirene cântă cu atâta duioșie cântecul lor. Podul de aur care trece pe deasupra lagunei îi dă o strălucire magnifică. Apa cristalină îți dă o senzație deosebită. Coralul roșu îi dă apei o nuanță rozalie lagunei.

La apus apa strălucește ca aurul și așa devine chiar de aur. Din acest motiv îmi place să înot în laguna sirenelor.

EVADAREA PERFECTĂ

Eram blocat în castelul cel mai periculos. Acolo era o ușă. Un trol stătea pe scaun. Din fericire, dormea dus. Eu m-am strecurat încet, căutând o torță. Am luat-o la dreapta pe coridor. Căutam planul castelului. Am văzut ieri planul la regele trol. Am luat-o la stânga și am ajuns la rege. El dormea buștean. Am luat planul și am fugit repede. Am luat-o la dreapta pe lângă statuie, am coborât în șanțul castelului și am fugit cât mă țineau picioarele. Așa am evadat din castel.

PRIETENUL MOLDEI

Eu și Molda eram prieteni buni și Dragoș-Vodă ne-a luat la vânătoare. Zimbrul care a apărut era mare cât un autobuz și avea coarne ca de fier. El respira și parcă scotea foc pe nări. Ne-am luat inima-n dinți și l-am urmărit. Noi am obosit, dar Molda îl urmărea ca o mamă pe puiul ei și nu îl lăsa din priviri. Totuși, la râu nenorocirea s-a întâmplat. Toți ne-am întristat. Molda a fost cea mai bună și loială cățelușă.

Înfrângerea vrăjitoarei

Demult, într‑o veche țară trăia un împărat care avea doi copii: un prinț și o prințesă.

În acea țară trăia și o vrăjitoare rea pe nume Baba‑Cloanța, iar ea a răpit prințesa din împărăție și a închis‑o în turnul pe care a pus o vrajă. Acea vrajă se desfăcea doar dacă murea vrăjitoarea. Ea a lăsat și trei probe foarte grele. Prințul curajos a plecat după sora lui pe dragon călare. Prima probă era aceea de a se lupta cu un trol.

Prințul a răpus trolul și a plecat. A doua probă era a aceea de a se lupta cu doisprezece zmei. Prințul i‑a răpus și pe aceștia. Ultima probă era cea mai grea. El trebuia să se lupte cu un dragon de foc cu șaptezeci de capete. Prințul s‑a luptat cu acest dragon treizeci de zile și treizeci de nopți. În cea de‑a treizecea noapte a reușit să omoare balaurul.

Vrăjitoarea sări și nici nu apucă să facă vreo vrajă că prințul îi băgă sabia în inimă. Prințesa scăpă și se duse acasă unde trăiră fericiți până la adânci bătrâneți.

Lămâia

Lămâiță mare, mare,

Astăzi ai ieșit la soare

Ca să fii și tu culeasă

În lădița cea aleasă.

Ești frumoasă și acruță

Lângă portocala cea dulcuță,

Ici și colo cam plinuță,

Dar ești tare hărnicuță.

Reclamă

Veniți în România pentru a vă petrece iarna la noi. Avem cele mai bune schiuri, sănii și cele mai gustoase mâncăruri. Este foarte ieftin și sunteți obligați să cumpărați. Avem un minunat peisaj și puteți fotografia animalele care se văd prin pădure. Oferim drumeții prin pădure cu ghizi experți. Puteți escalada Vârful Bucegi cu minunatul nostru alpinist, Andrei. Puteți mânca ce vă poftește inima: este foarte ieftin și vă veți răsfăța papilele gustative. Este foarte convenabil, cu prețuri mici. Un sejur de două săptămână costă 500 lei. Dacă este vorba de un cuplu, vă facem o reducere. Veniți! Vă așteptăm cu dragă inimă!

Reclama atributului

Folosiți atributul, pentru că el arată însușiri miraculoase ale substantivului. Ca parte de vorbire este mai mult un misterios adjectiv. Folosiți‑l și viața vă va fi mai colorată și mai vie. Atributele sunt importante, pentru că sunt foarte frumoase. Atributele răspund la întrebările: care? ce fel de? a/al/ai/ale cui? cât/câtă/câți/câte? Folosiți atributele și veți avea un vocabular mai bogat.

Cea mai ciudată zi

Era o zi frumoasă de vară. Mă plimbam pe pajiște, când, deodată, un OZN a apărut deasupra mea, iar o rază ciudată m‑a tras în el. Acolo erau niște extratereștrii. Unul dintre ei m‑a întrebat:

— Cum arată o carte? spune‑ne toate componentele ei!

— Păi, o carte are două coperte, un cotor, un subiect dat, un cuprins și o pagină de titlu.

— Dar copertele ce sunt?

— Copertele sunt învelișul protector al cărții.

— Da?

— Da!

— Unde este situată pagina de titlu?

— Pagina de titlu este prima sau a treia pagină a cărții. Dacă nu mai aveți nimic de întrebat, aș vrea să mă eliberați, este ora ceaiului și nu vreau să întârzii.

— Desigur!

Extratereștrii m‑au eliberat și totul a revenit la normal.

Dulce copilărie

Dulce ești, copilărie,

Dulce ca‑n povești.

Tu ai jocurile mândre,

Cum e jocul românesc.

Pe cărări de zâmbet vii,

Pe cărări înguste intri,

Fericiți ca să ne faci,

Totdeauna zâmbăreți.

Tu iubită ești de toți copiii lumii

Pentru jocurile tale ca‑n povești,

Tu pe toți chiar ne iubești,

Atunci când ne veselești.

Tu ești bucuria noastră,

De la început de viață.

Tu ne veselești mereu,

Fericiți văzându‑ne.

Tu mereu chiar ne iubești,

Cum și noi chiar te iubim,

Tu mereu ne vei iubi

Și în suflet ne vei fi.

Întâmplare din lumea animalelor

Era o dimineață frumoasă. Cocoșul făcea cucuriguuuu! de la ora cinei. Vacile spuneau muuu!, calul ihaha!, iar măgarul iaaa! Pisicile spuneau miau! Doi motani se jucau sus pe scările casei, iar jos era niște fân care trebuia dus în grajd. Pisicile jucându‑se de zor nu au observat marginea și s‑au rostogolit în fân. Când au scos capul erau pline de paie. Lângă fân era o vană cu apă și șampon contra puricilor, pentru că noi vroiam să îi facem baie Moldei, cățeaua noastră. Pisicile au sărit din fân în apă și s‑au udat. Ele au început să se joace în apă ca doi bebeluși.

Viața de copil

Era o zi frumoasă de vară. Eu și vara mea ne uitam pofticioși la un păr. Perele parcă ne făceau cu ochiul și parcă ne chemau să le mâncăm. Am păcălit‑o pe bunica și am fugit să le luăm pe toate. Unul stătea de șase și celălalt lua cât mai multe pere. Din când în când ne uitam să vedem dacă mai este cineva. Într‑un colț erau și niște fragi. Când să‑i luăm, a venit un moșneag. Ne‑a spus bunicii și ea ne‑a certat aspru.

Jaful cel mare

Era o zi ca oricare alta. Bijuteriile coroanei erau păzite în turn de cei mai buni paznici. Un om, acela fiind capul hoților, era obsedat de bijuterii. El s‑a gândit să fure bijuteriile ca astfel să devină rege al Angliei. A calculat orele când se schimbau paznicii și pauzele de masă. Astfel, el a reușit să găsească un interval de timp liber și a organizat toți hoții. A intrat și, deodată, s‑a auzit o bubuitură. Când s‑au uitat afară, mașinile explodaseră. A început să fugă, dar oare a scăpat? A fugit ce a fugit până a reușit. La colț, poliția îl aștepta și astfel a fost prins.