Odată când am plecat la bunici, m‑am întâlnit cu un om sărac. Mi‑a cerut o bucată de pâine, dar nu am avut la mine, așa că l‑am invitat la noi la cină, fără știrea bunicilor. Aceștia s‑au speriat și au crezut că este un hoț, după cum arăta. I‑am dat de mâncare și a plecat mulțumit, dar am luat și o chelfăneală de nu m‑am mai văzut bine. Să știți că viața de copil este cea mai frumoasă, deci respectați această bucurie de copil, fiindcă este unică în viață. Vă mai cer să fiți un pic mai buni, să nu faceți aceleași lucruri ca mine.