Inventatorul ostracismului a fost el însuşi ostracizat

Clistene esta unul din marii legislatori ai Atenei. In sec. V î. Hr. el a inaugurat în Atena antică sistemul de autoapărare a instituţiilor democratice care se cheamă ostracism. Orice membru al Adunării populare putea să scrie pe o bucată de ardezie numele cetăţeanului reprezentând, după părerea sa, o ameninţare pentru stat. Dacă acest denunţ anonim avea girul a 3000 de cetăţeni, atunci cel numit urma să fie trimis în surghiun pentru zece ani, fără să mai aibă loc niciun proces care să-i dovedească vina.

Era un procedeu nedrept şi deosebit de periculos, pentru că se preta la tot felul de abuzuri. Însă atenienii l-au practicat cu moderaţie, deşi nu întotdeauna în mod pertinent; dar, în cei aproape 100 de ani cât s-a practicat, a fost aplicat doar de zece ori. Şi oamenii aceştia şi-au dovedit şi superioritatea inteligenţei lor, atunci când însuşi cel care inventase pedeapsa i-a căzut singur victimă.

Într-o zi, când preşedintele Adunării pusese celor prezenţi obişnuita întrebare: “Există printre voi cineva pe care îl socotiţi o primejdie pentru stat? Şi, dacă există, cine este acela?” multe glasuri au strigat: “Clistene“. Denunţul a întrunit cele 3000 de sufragii cerute de lege, aşa că inventatorul ostracismului a fost el însuşi ostracizat de poporul căruia îi dăduse libertatea. 

                                            sursa: Indro Montanelli, Istoria grecilor, Ed. Artemis, Bucureşti

De ce nu avem toţi pielea de aceeaşi culoare?

Vorbe celebre

O, libertate, câte crime se comit în numele tău!

O, libertate, câte crime se comit în numele tău! Apostrofa aceasta amară pare să fi fost (din câte spune Lamartine în Istoria girondinilor, II, 8) ultima vorbă a doamnei Roland, ghilotinată în Piaţa Revoluţiei la 8 noiembrie 1793.

Manon Philipon, mai târziu doamna Roland de la Platière (1754–1793), a ţinut în Paris un salon, frecventat mai ales de girondini, a cărui influenţă politică a fost considerabilă. Girondinii (conduşi de deputaţi ai departamentului Gironde, cu capitala la Bordeaux) ocupau, din 1791, dreapta Adunării Legislative. Au ajuns la putere în martie 1792, în timpul ministeriatului la interne al lui Jean-Marie Roland, soţul doamnei Roland, şi au pierdut-o la 13 iunie. După căderea lui Ludovic al XVI-lea, ei s-au opus iacobinilor şi masacrelor din septembrie. Făcuţi responsabili de eşecurile militare din 1793, au fost scoşi în afara legii la 3 mai şi lichidaţi, prin ghilotinare, în octombrie–noiembrie.

Doamna Roland a fost sufletul mişcării şi guvernării girondine, prin inteligenţa, graţia şi convingerile ei pasionate. Apostrofa ei de pe eşafod, dacă a fost cu adevărat rostită, corespundea sentimentelor ei şi stilului retoric, de inspiraţie romană, al epocii.