Dintr-un nor pufos și moale Iarna a cernut zăpadă

 Ce s-a așternut pe vale 

Și în curte, și pe stradă. 

Mi-am pus repede fularul 

Și ghetuțele-n picioare 

Cu mănușile pe mână

 Am ieșit în grabă mare.

 Căci pe strada de alături Mulți copii au apărut,

 Și cu mare bucurie Bulgăreala a-nceput. 

 Sănii lunecă pe vale 

De pe dealul înghețat, 

Iar din bulgări de zăpadă 

Un om mare-am înălțat. Nasul lui este un morcov, 

Iar în cap i-am pus o oală. Dacă-i pun ghiozdan în spate 

Pot să-l iau chiar și la școală. Iar când seara vine-n grabă Toți în casă am intrat, 

Numai omul de zăpadă 

Stă-n regatul înghețat. 

Pe cărările pădurii, 

Mergând tristă, visătoare 

Am zărit o căprioară 

Pășind lin prin iarba mare. Am lăsat în urmă drumul 

Și-am pornit încetișor, Urmărind felina suplă Mergând iute spre izvor. 

Își ciulise-ncet urechea 

Doar un sunet să perceapă, Își apleacă apoi capul 

Și sorbește lin din apă.

 Saltă-n sus și iarba mare 

I se agață de picior, 

Ochii umezi cată-n zare, 

Sus pe cer nu-i niciun nor.