Elevii, sursă de creație

                                   Munca-sursa bogației

                                                                                          Ioana Georgiana-Pintilei

    Părerea mea despre ‘munca-sursa bogației’ nu este una pro, dar nici una contra – este una neutră. Există o mulțime de argumente despre care se poate vorbi, atât pro, cât și contra, depinzând de perspectiva care credem că ne reprezintă.

    Raportul preț-calitate este un astfel de argument. De exemplu, doi tâmplari care fac câte o masă în 4 ore; cel care o finisează, îi măsoară fiecare picior/latură, și o face cât mai rezistentă, va fi mult mai bine plătit decât cel a cărui masă nu are picioare egale, e plină cu așchii, și cedează sub greutatea unui pahar cu apă. Concluzia? Poți munci oricât de mult.Dacă faci treabă de mântuială, la cum vei fi plătit, nu te vei îmbogăți prea repede. De asemenea, interesul pentru munca pe care o faci reprezintă un alt factor destul de important. 

    Cum mulți gânditori ai secolului al XVIII-lea credeau că munca agricolă este sursa bogăției, aceasta va fi exemplul pentru cel de-al doilea argument. Doi fermieri iși folosesc ultimii bani -aceeași sumă- pentru viitoarea recoltă de floarea-soarelui, care are să îi îmbogățească-n toamnă și să-i ajute să treacă iarna cu bine. Primul - să-i zicem Ion – iși folosește toți banii pe semințe pentru a avea recoltă cât mai mare. Al doilea -Ghiță – folosește doar jumătate din bani pentru semințe. După câteva luni, când Ghiță se apucă de erbicidat și pus îngrășăminte cu banii rămași, Ion se gândește că face asta degeaba, fiindcă recolta va fi tot ca a sa, doar că injumătațită. Dar când vine vremea recoltei, cea a lui Ion e pe jumătate uscată, cu semințe mici, pitica pe langă cea a lui Ghita – înaltă, frumoasă, cu semințe mari, mult mai bogată decât cea a lui Ion. Se îmbogățesc fermierii? Ghiță, da; o duce bine până-n vara chiar, și are de unde să-i dea și lui Ion, care după prima lună de iarnă deja începuse să facă foamea. 

    Cum să ne gestionăm banii câstigați din muncă grea – un argument la care vin cu un exemplu scurt, dar foarte explicit. Veșnica problemă a lui Dorel: muncește toată ziua pe 50 de lei, dar în drum spre casă prea-l ispitește crâșma de la colț. De aici deduceți voi restul. Cine știe? Poate mâine o va ocoli… pe lângă crâșma cealaltă. Măcar când iese se poate crede cât de bogat vrea când se intlânește cu vecinul Costel;Costel, care lucrează la fel ca și Dorel, dar care la sfârșit de zi pune banii la ciorap ca să cumpere vaca lui tanti Maria, aia roșie de care știe el că dă mult lapte. 

    Dar să nu ne abatem de la subiect.Adam Smith susținea că industria și comerțul nu pot prospera decât în situația în care într-o societate sunt îndeplinite trei condiții: libertatea individuală, exprimarea interesului personal, și acțiunea pe piață a legii cererii și ofertei. Ultima condiție a acestuia m-a dus cu gândul la trendul "așteptări vs realitate". Să zicem ca deții un magazin online. Cineva comandă un tricou verde dar tu îi trimiți unul roșu. Când coletul va ajunge la cumpărător, pe lânga faptul că te va sfătui să-ți faci un control că poate ești daltonist și nu știi, nu-ți va mai plăti prețul întreg al tricoului, sau poate chiar nu-l va mai cumpară deloc. Sfat: Oferă ceea ce ți se cere, dacă nu vrei să plătești returul coletului, și să fii bogat, dar pe minus. 

    Tipul de munca pe care il faci – care deși nu pare, contează foarte mult. De exemplu, nu te mai chinui să iei bacul – și să te angajezi ca ospătar cu 1500 lei/luna. Dar Gigel, de care zici că-i tocilar ca să pari șmecher, muncește să ia bacul cu 10, intră la facultate și iese avocat, câștigând într-o lună cât câștigi tu pe an – deci recupereaza repede așa-zisul timp pierdut la facultate, timp în care tu ai muncit ture duble, și în concediu tot n-aveai bani de mers la mare, măcar 2 zile. Tu bogat doar cu inima, el și cu portofelul. Cât despre domeniul economic esential in societate, nu cred ca exista vreunul. Poți câștiga ca și chelner cât câștigă un vlogger, sau ca propietar de magazine cât caștigă Vasile în Germania, la cules de ceapă.

    Legat de acest subiect, al muncii ca sursă de bogăție, cred că pot exista păreri pro sau contra numai dacă vrem noi să fie așa. Dacă întorci subiectul pe toate părțile, găsești atât argumente pro cât și contra, care par că se egalează unele pe altele, pentru a nu strica un fel de echilibru.