7. Mamiferele din pădurea de foioase

Data publicării - 15  mai 2023

7. Mamiferele din pădurea de foioase

Mamiferele sunt animale care au schelet, sânge cald și nasc pui pe care îi hrănesc cu lapte. Cele mai multe mamifere au corpul acoperit cu blană sau păr. Caracteristicile principale ale mamiferelor se transmit de la o generație la alta.

În pădurea de foioase, mamiferele își modifică masa corpului în funcție de anotimp, iar viața lor este influențată de lumină, temperatură, apă și de vânt. Mamiferele din pădurea de foioase au activitate preponderent diurnă, printre ele aflându-se veverița, iepurele (figura 1.41a; b). Există și animale nocturne, precum mistrețul, cerbul, vulpea, bursucul și ariciul (figura 1.41c; d). Comportamentul mamiferelor se modifică pe durata zilei, dar și pe durata anului.

Mamiferele au nevoie de hrană pentru a trăi. Între plante și animale, dar și între animale și animale, se stabilesc relații de hrănire numite lanțuri trofice (figura 1.42).

Amintește-ți cunoștințele dobândite anterior!

Prima verigă în acest lanț este formată de producători, de obicei, aceștia fiind plantele. A doua verigă este formată de consumatorii primari, care se hrănesc cu plante (frunze, ramuri, rădăcini, fructe, semințe, nectar, polen), aceștia fiind animalele erbivore. A treia, a patra, a cincea verigă este formată de consumatorii secundari. Acestea cuprind animalele carnivore, care se hrănesc cu alte animale și animale omnivore care se hrănesc cu hrană amestecată (de la plante și de la /cu animale). Consumatorii care vânează pentru a se hrăni se numesc prădători, iar animalele vânate se numesc pradă (de exemplu: râsul este prădător, iar căprioara este prada lui). Ultima verigă este formată de descompunători (bacterii, ciuperci), aceștia fiind microorganismele care transformă materia organică (plantele și animalele moarte) în substanțe anorganice.

Speciile de mamifere au moduri proprii de hrănire, de înmulțire, au adaptări ale corpului pentru apărare pentru apărare (gheare, coarne, ace, viteză la alergat) sau au adaptări ale corpului pentru atac (coarne, gheare, viteză la atac). Ele diferă prin mărime, culoare, viața solitară/în grupuri mari, hibernarea/activitatea cotidiană:

Mistreţul este un mamifer omnivor care trăiește în turme. Masculul la mistreț se numește vier, femela se numește scroafă, iar puii se numesc godaci. Mistrețul se hrănește în pădure cu fructe, rădăcini, larve, râme, gasteropode, ouă de păsări, chiar cadavre de animale.

Este considerat, alături de lup și de vulpe, un bun înotător. Carnea de mistreț este comestibilă (din aceasta producându-se o specialitate de cârnați picanți), dar nu se poate consuma fără efectuarea analizelor sanitar-veterinare. Mistrețul bolnav de trichineloză este dus la o firmă de ecarisaj, pentru a se evita îmbolnăvirea oamenilor. Din cauză că sunt mulți și distrug culturile agricole, mistreții masculi pot fi vânați pe tot parcursul anului. Mistrețul este vânat și pentru trofeu. Perioada de vânătoare la femelele mistreț este prevăzută în a doua jumătate a anului pentru că nu mai sunt gestante.

Lupul este un mamifer carnivor. El trăiește și vânează în haite, încercuind prada (mistreți, iepuri, cadavre de animale). El are simțurile foarte dezvoltate și poate alerga cu viteza de până la 60 km/oră. În caz de turbare, lupul transmite virusul turbării către alte animale din pădure.

Vulpea se hrănește în pădure cu șoareci, iepuri, păsări, gasteropode, reptile, larve, insecte, chiar fructe. iar Vulpoiul participă la creșterea puilor. Din cauză că se înmulțesc mult și vânează alte animale, vulpea este vânată pe tot parcursul anului. Blana de vulpe este utilizată pentru confecționarea unor haine.

Căpriorul este un mamifer erbivor rumegător cu copita despicată. Căpriorul mascul se numeste țap roșu, femela se numește căprioară, iar puiul, până la vârsta de 10 luni, ied sau iadă. La căprior, coarnele masculului cad în noiembrie-decembrie şi încep să îi crească alte coarne până în luna iunie. Căpriorul năpârlește de două ori pe an: în mai – iunie (are blana de culoare roșie – brună) și în septembrie. El se hrănește cu ierburi, lujerii şi mugurii puieţilor. 

Cerbul carpatin este un mamifer erbivor rumegător cu copita despicată, Masculul la cerbul carpatin se numește taur, femela se numește ciută, iar puiul se numește viţel. Coarnele cerbilor cad în fiecare iarnă, iar cele noi cresc până în toamna din anul următor. Cerboaicele/ciutele și cerbii tineri rămân peste iarnă adunaţi în ciopoare. Cerbul este vânat pentru trofeu. Perioada de vânătoare la cerbul mascul este prevăzută toamna. Vânarea ciutelor este interzisă pe durata verii.

Iepurele este un mamifer ierbivor de 3-5 kg, care poate alerga cu viteza de până la 70 km/h. Blana iepurelui se deschide la culoare în timpul iernii (strategie de camuflare). Femela iepurelui, iepuroaica, are într-un an, în medie, 30–40 de pui.

Veverița este un mamifer singuratic, rozător, care trăiește aproximativ 6 ani. Ea se adăpostește în scorburi și își face provizii pentru iarnă, hrănindu-se cu alune, ghinde, cuperci. Veverița se deplasează în salturi.

Ariciul intră în stare de hibernare în timpul iernii.

Cârtița consumă o cantitate de hrană mai mare decât propria masă a corpului.

Unele mamifere au o simbolistică aparte: râsul a fost declarat animalul național al României. Stindardul de luptă al dacilor avea întruchipat un cap de lup. Pentru a omagia originea latină a poporului român, statul italian a oferit poporului român cinci duplicate din bronz ale statuii Lupa capitolina din Roma.

Mamiferele din pădurea de foioase sunt adaptate la acest mediu și pot dispărea după tăierea pădurii.