Oricât de întuneric ar fi fost, ea îl zărea, pentru că atunci când nu mai văd ochii, vede sufletul.
„din Frunze de Dor”
„Operele lui Ion Druță”
Debutează cu schiţe literare la ziarul „Ţăranul sovietic”. Din 1969 se stabileşte la Moscova, scriind în limbile moldovenească şi rusă. Debutează editorial cu volumul de schiţe şi povestiri „La noi în sat” (1953), urmat de „Poveste de dragoste” (1954), care impune o formulă lirico-poetică, cucerind cititorul prin stilul narativ crengian şi sadovenian. Alte cărţi de proză: „Frunze de dor” (roman, 1957), „Dor de oameni” (1959), „Piept la piept” (1964), roman „Povara bunătăţii noastre” ş.a.