Creații literare
A BETTER HOME
Adam Raluca
The sun rose slowly between the tall mountains ,covered by the coloured roses,the wild flowers dancing in the blow of the wind, shinning like little stars.The fox opened her eyes, getting up from her comfortable bed and going outside, admiring the wooden place.
''Ahh ...what a beautiful morning!”,she says, washing her face with glittery water.The rabbit woke up too, going out and stretching out her long white ears as well, greeting the fox.
”Hey bunny!!!”,the fox screamed.”I heard that today the people will come to clean our hometown.It is been so dirty here,even the kids don’t want to go outside and play together..”
”Woaa!!! I’m excited!I cannot believe my ears haha!!”,the bunny exclaimed excited, jumping around.
”This forest really needed to be cleaned up. Bad people didn't want to pick up their own trash."
”And they will take all of the dirty things?Are you sure?”,the bunny says,holding her long ears in her puffy hands.
”Yeah,I heard from the Jake the wolf puppy.”
After some time, the people arrived in the forest, equipped and ready to clean the place. The two friends climbed the tree, hiding up there.
”They are so many ,foxy!”,the bunny whispered,then covering her mouth to stop the noises to come out.
people began to clean and collect all the garbage, the branches of the trees dancing in the warm and light wind. Now, after they left, the place seemed unseen.
All the animals came out of their hiding places, the fresh air entering deep into their souls, dancing together and partying, because now they too can live a good life.
The two friends held each other's arms, running through the clean and fragrant forest.
”I am so happy bunny!”
”Same for new!”
”See?Not every human being is mean.They helped us.”
”I know,but after all ,they caused all of this...”
”Foxy,just let it go.Let’s party because finally,our hometown is beautiful and clean.”
And, even after midnight, with the moon shining in the black sky full of twinkling stars, all the animals that they live there, spent a long time and recreated wonderful memories in a clean space, not full of garbage.Because this is what all of them wanted.A better home.
And that's why we always have to take our garbage, whatever it is, in any place, because wherever there is a little life that deserves to live in a clean and healthy place.As we clean our living place, we must also clean the green spaces, which are full of innocent souls with rights
ADVENTURES IN THE FOREST
Paveliuc Iuliana
The forest is fun. Also, I am convinced that forest can be good but sometimes also bad.
The story starts when I went in a camp with my friends. We arrived in the forest, it was so beautiful and fun, and there was a smell so fresh and natural. We stayed three days. On the first and the second day, we did so many activities and games in the open, we had delicious food and some confortable tents. In addition, we collected leaves for our hobbies but we also collected some trash.
We had a coordinator, a parent of our friend, his name is Daniel. Mr. Daniel presented the rules. We were not allowd to leave the goose, to eat everything from forest, to sleep alone and to make a lot of noise, instead, we had to have fun. The third day brought us some surprises.
We were ready to go home, when there apperead a lot of deer in front of us and we didn't know what to do. First, we were scared, but the deer went back, and the we ran to the car and we went home. It was a scary aventure, but we learnt that we must be careful and protect ourselves.
The conclusion is that we must to have a litle liberty and airy, and a new experience, but it is danger sometimes to spend time in forest especially alone.
FOREST DAY
Catalin Andrei, Catalin Eugen
Hi, my name is Catalin and recently I have noticed a problem, it’s not something new but I think more people should pay attention to this.
It is about how much trash is thrown in forests and how much people are cutting trees. I like to walk a lot and it saddens me when I see trash or I see a lot of cut trees. Since I started going to High - School, I have made a habit of walking home and I really enjoy it, but every time I see trash thrown around, I get upset, it just makes me feel sad. I have a few ideas how to change this.
First, we should put more recycle bins around the city even near a forest should be recycle bins and to add a law about throwing trash in forest’s or anywhere. I think it should be a really big fine.
Second, I think more people should donate to companies that plant trees or start planting themselves. People might not realize but trees are very important for us and are necessary for our lives.
That is just my opinion and I hope others might agree with me about this as I think this is something very important.
OUR ECO -FRIENDLY SCHOOL
Garjan Dimitrie Cristian
Have you ever heard of a High-school that is both progressive and teaches its students to be eco friendly?
Oh, you did... well anyways.
From what I've seen the “Stefan Procopiu “High-School seems to be very dedicated to teach its students about the environment and how to stop polluting it.
From activities such as students picking up trash, to writing essays about the consequences of global warming, they're doing such a great job that it makes me wonder why they are not getting paid for their good jobs.
Sometimes I wonder what life would be like if we were all like them, probably cleaning up the entire planet in a few years, then going back to polluting it again anyway.
From all the High-Schools I've ever studied at, “Stefan Procopiu” is by far the most eco friendly one in my opinion.
Of all the high schools I studied at, Stefan Procopiu is by far the most ecological one, in my opinion.
Now that might be because I've only studied there...
LA TERRA PENTRU OAMENI
ARDELEAN DARIUS
Nu știu cum vreți acționa,
Nu știu cum vreți apăra.
Dezastrul trebuie să evitați,
Cu inteligență să cooperați.
Ghețarii se topesc în grabă,
Liderii ceva să facă.
Cutremure o grămadă sa ivesc ,
Eu nu pot să inteleg !
Am nevoie de ajutor ,
Să scap de mânia liderilor .
Cine vă va găzdui
Dacă eu voi muri ?
Încercați să vă opriți,
Ca pe mine să mă ocrotiți .
Am nevoie de apărare ,
Prin a da poluării încetare !
Copacul-minune
Gavrilă Tania
Mă durea capul foarte tare. Nu știam unde mă aflu și îmi era foarte greu să îmi deschid ochii. Pielea mă ustura și nu puteam să mă mișc. Deodată, pleoapele mi s-au deschis și am văzut că eram înconjurată de mulţi copaci și de foarte multă iarbă. Mai târziu, am realizat că mă aflam într-o pădure, undeva pe un munte. Mulți oameni treceau pe lângă mine și mă ignorau.
Într-o zi, când dormeam liniștită, am auzit deodată un geamăt. Era o fetiță speriată care plângea. M-am decis să-mi mișc crengile în așa fel să creez un fel de limbaj pentru a discuta cu ea. După puțin timp, am aflat că se pierduse de părinții săi, așa că eu și ceilalți arbori am făcut un drum cu ajutorul ramurilor noastre și l-am rugat pe vânt să îi poarte vocea fetiței până la familia ei.
După un timp, micuța a ajuns la ai săi și le-a spus adulților povestea despre arborele care ajutat-o. La început, părinții nu au crezut-o, dar ca să îi facă pe plac au pus multe afișe pentru salvarea mediului, în localitatea în care trăiau. Mama fetiței, care lucra la știri, a făcut un reportaj despre mine, ,,COPACUL-MINUNE” care se pare că mai ajutase și alți copii pierduți în pădure.
Din momentul acela, toată lumea a fost mai grijulie și a curățat pădurea ori de câte ori a putut făcând-o să arate ca un codru de vis.
Esența pădurii
Crăineanu Alexandru
În zile că acestea de toamnă îmi place să privesc melancolic lumea și viețuitoarele bucuroase ca și cum toate emoțiile pe care acestea le au se reflectă cumva în sufletul meu. Nu este de mirare până la urmă! Eu sunt sursa acestei păduri și toate ființele verzi și toate animalele depind de mine. Îmi amintesc uneori de începuturi...Eram un suflet neîmblânzit printre ceilalți copaci. Pădurea era mohorâtă și toate animalele dispăruseră pe undeva din cauza tristeții. Liniștea șuierătoare făcea pădurea înfricoșătoare. Eram trist și întunecat. Deodată, ceva frumos m-a înseninat. Mi-am dat seama că pot trăi într-o lume magică. Așa că am făcut un tărâm de smarald pe care l-am stropit din când în când cu picături zburdalnice și azurii.Viețuitoarele s-au întors...și au venit și niște oameni fără suflet. Vorbeau zgomotos despre proiectele lor mari și despre copacii care vor muri. M-am întunecat din nou. Credeam că va veni sfârșitul...Dar nu a fost așa. Știți...și spiritele se pierd în lumea somnului uneori.
Ce bine că-n ziua aceasta aurie de toamnă sunt tot în casă mea frumoasă!
O întâlnire neaşteptată
Popescu Ana
M-au fascinat întotdeauna pădurile, pentru că sunt atât de misterioase și de impresionante.
Într-una din zile, când explorăm împreună cu părinții o pădure din inima Carpaților, tata a venit cu ideea să înălțăm o dronă ca să vedem copacii de sus. Ceea ce a urmat a fost ieșit din comun. Nu
m-am gândit niciodată că toți arborii pot alcătui imaginea unei ființe cu chip de om. Figura acelui om al naturii părea a fi a unui bătrân care era frământat de probleme mari. M-am întristat și am încercat să găsesc motivul supărărilor sale. Nu l-am descoperit imediat, însă continuându-ne drumul, am văzut mulți copaci rupți, tăiați ... distruși de poluare și de om. Râul numai era un rău, ci un plâns al naturii.
Dezamăgiți de ceea ce vedeam, am hotărât să ne întoarcem acasă. Dintr-odată, un copac începu să vorbească:
- Unde plecați? Și voi ne părăsiți?
Nu știam cum să reacționăm, dar copacul ne-a ajutat să ne revenim din șoc, mai întâi.
-Dragii mei, și noi ființele vegetale putem comunica la fel ca voi, însă doar unii dintre voi ne pot înțelege vorbele.
M-am liniștit atunci și am înțeles că si acel arbore voia să ne avertizeze despre pericolele poluării și despre distrugerea pădurilor.
Apoi am încept să mă gândesc la o cale de a salva natura de substanțele nocive. Nu îmi venea nicio idee. Cineva sau ceva m-a trezit din gândurile mele. M-am întors și l-am văzut. Era bătrânul pe care drona îl văzuse deasupra pădurii. Codrul în care mă aflam era o ființă magică al cărei spirit stătea lângă noi .
- Ca să înțelegeți mai bine efectele distrugătoare vă invit într-o călătorie temporală într-un viitor apropiat, adăugă bătrânul.
Cu un toiag a atins de o scoarță de copac și, printr-un portal, eram toți într-o pădure fără suflet. Copacii negri sau gri, fără frunze străjuiau fantomatici cărările cu pietriș ca de cenușă. Parcă un vulcan răutăcios se jucase cu lavă, fără să îi pese de verdele naturii. Aerul era înăbușitor și greu. Soarele abia se mai vedea. Am crezut că ne sufocăm, dar bătrânul ne-a salvat aducându-ne în prezentul drumeției noastre. Atunci am înțeles. Oamenii pot salva natura și se pot salva pe ei însuși .
Oaspeţii pădurii
Marinescu Alexandru
Într-o zi, pe la mijlocul lui aprilie, eram la bunici. Urmăream razele soarelui care încălzeau merii, perii şi prunii din livada lor. Priveam departe. Ce albastru era cerul!
Undeva, spre pădure, se îndrepta un stol de păsări. Cântul lor de bucurie era un semn că au sosit zilele frumoase. M-am gândit să le urmăresc şi m-am trezit alergând prin iarba fragedă, cu flori multicolore. Prietenul meu, Radu, m-a văzut şi a vrut să mă însoţească. Alergam prin pădure, fără grijă şi fără să fim atenţi. Deodatată ne-am împiedicat de ceva. Erau multe grămezi cu gunoaie care ne-au şocat. Oriunde ne uitam, erau sticle de plastic şi ambalaje amestecate prin verdeaţă. Ne-am întors supăraţi la bunici. I-am rugat să vină cu noi în pădure. Am luat cu noi mai mulţi saci pentru a aduna resturile lăsate de alţi oameni nepăsători acolo. Alţi vecini de-ai bunicilor ni s-au alăturat. În curând, pădurea era din nou frumoasă şi curată.
Am observat că din loc în loc, se vedeau iar frunze mărunte pregătite să ocrotească florile. Gâzele îşi reluaseră zborul vesel.
În timp ce mă îndreptam spre casa bunicilor, mă gândeam că pădurea cu păsărelele sale îşi va primi mereu, cu bucurie, doar oaspeţii care ştiu să o preţuiască.
Voluntarii cu inima verde
Barbu Cezar
E o zi frumoasă. Ciripitul simpatic al păsărelelor înveselește ziua și face să dispară norii suri de pe întinsul cerului. Razele jucăușe ale soarelui încălzesc firele îndrăznețe ale ierbii de pe dealurile din jurul orașului.
Aleile cu lalele multicolore mă poartă ușor spre păduricea de la marginea localității. Blocurile rămân în urma mea mici, iar arborii par înalți până la cer.
Aud voci vesele și descopăr pe cărările pădurii prieteni źâmbitori. Aceștia adună deșeurile și plantează mulți copaci mititei. Mă alătur lor. Acum pădurea pare mai frumoasă ca niciodată. Parfumul florilor ne răsplătește pe noi, voluntarii cu inima verde. Implicarea noastră, dar și pădurea radiantă mă emoționează. Sunt fericit, încrezător și mândru de ce-am devenit.
Sunt o parte mică a naturii mari.