Lucrări literare

APA, IZVORUL VIEȚII

Mărgineanu Izabela, Școala Gimanzială Basarab I , Curtea de Argeș

După o zi minunată, în care Tudor se jucase împreună cu fratele său în pădurea de brazi de lângă casă, acesta este răpus de oboseală și adoarme pe băncuța de lângă terasă.

Băiatul viseză ca se află lângă izvorul cristalin în care toata ziua aruncase vesel cu pietricele.Libelulele zburau fericite, făcând acrobați prin aer, mormolocii prinseseră viață, toat plantele aveau un verde ca smaraldul.

Liniștea și viața fericită de la izvor au fost deranjate de niște zgomote îngrozitoare.Tudor se agita în somn, parcă parca le auzea din ce în ce mai tare.

Erau excavatoarele puternice ! Caroseriile de metal păreau niște uriași distrugatori. Oameni captau apa subterană și o trimiteau către oraș.

Plantele au devenit mai triste, au început să se ofilească; mormolocii negrii ca abanosul se zbateau în noroi, căprioarele blânde nu mai aveau de unde să se adape.

--- Apa izvorului nu mai este suficientă ! strigă deodată Stropicel.

--- Tu cine ești ? întreba Tudor mirat.

--- Sunt o mică picătură de apă rămasă din izvor. Am mare nevoie de ajutorul tău ! Viața din pădure, viața acea fercită pe care o știai este în pericol !

--- Nu mai există izvorul meu ! Unde a dispărut paradisul din pădure?

--- Frații mei au dispărut, suntem din ce în ce mai puțini!

--- O să te ajut ! Merg la școală la colegii mei și prieteniimei și o să le povestesc ce se întâmplă.

--- Te rog frumos, salvează-ne !

--- O să fac tot ce îmi stă în puteri ! O să alcătuim o listă de reguli numită ,,Nu risipiți apa ! ,,

,,Când ne spălăm pedinți oprim robinetul. ,,

,,Adunăm apa de ploaie pentrru udatul în grădină. ,,

,,Facem duș mai des, baie mai rar. ,,

,,Închidem scurgerea și clătim vasele în chiuetă. ,,

,,Apa cu care am spălat fructel și legumele udăm florile. ,,

Aceste norme trebuie respectate și de adulți, o să facem niște postere pe care le vom lipi prin oraș.

În câteva săptămâni, munca celor mici a dat roade. Apa izvorului aduna în lac, iazul deveneadin ce în ce mai plin. Licoarea vieții nu se mai risipea. Salvatorii pădurii s-au adunat într-o după-amiază însoriă pentru a sărători împreuna reușita lor.

În timp, Tudor a ajuns un ocrotitor al mediului înconjurator și un membru important al organizației ,, Salvați Planeta! ,,

SĂRBĂTORIM ÎMPREUNĂ ZIUA APEI!

Anghel Dorian, Școala Gimnazială Basarab I, Curtea de Argeș

În fiecare an, în data de 22 martie se sărbătorește Ziua Mondială a Apei.

În acest an tema principală a acestei zile este “De ce să irosim apa?” Această temă își dorește să promoveze modalitățile prin care am putea reduce cantitatea de apă reziduală și să sublinieze modurile prin care am putea refolosi această apă.

Apa reziduală trebuie să fie foarte atent tratată înainte de a se reîntoarce în ecosistem.

Este recunoscut faptul că tratarea și reciclarea apei nu este doar benefică pentru mediul ambient ci este profitabilă și din punct de vedere financiar.

În acest moment, se pune un mare accent pe încurajarea industriei de a-și trata propria apă reziduală. Acest lucru a încurajat multe companii să considere modurile în care ar putea refolosi și reduce apa lor reziduală.

Pesticidele și fertilizatorii chimici folosiți în tratarea recoltelor agricole contribuie la poluarea apei. Cu toate acestea, fermierii analizează cum ar putea folosi apa reziduală în producția lor agricolă și pentru reducerea poluării.

În cazul în care este folosită în siguranță, apa reziduală ar putea aduce mari beneficii agriculturii.

Cu toții ar trebui să ne gândim la modalitățile prin care am putea reduce cantitatea de apă reziduală sau la modurile în care am putea refolosi apa reziduală în siguranță.

Cum putem economisi apa?

·putem face dușuri în loc de băi lungi, apa de la ploaie poate fi folosită în agricultură, putem monta filtre de apă potabilă și regulatoare pentru presiunea apei la robinet, atunci când ne spălăm pe dinți să oprim robinetul.

Doar împreună vom reuși să salvăm Planeta noastră!

BALADA UNEI PICĂTURI DE APĂ

CRĂCIUN DAVID IONUȚ -CL. A IV-A- COMPLEXUL DE APARTAMENTE CASA MEA DOROHOI

Picătură cristalină,

Bob de rouă și lumină,

Care umbli zâmbitoare

Peste nouri, peste soare,

Peste grâne și mioare,

Peste arbori înfloriți,

Peste codri înverziți...

Strop plăpând de apă vie,

Cât folos, aduci tu, mie!

Eu, grădină-nmiresmată

Vreau să-ți mulțumesc de-ndată.

Că-mi speli pleoapele uscate,

Zi și noapte, zi și noapte.

Că e vremea bună, rea

După tine, draga mea,

Albine pot să horească,

Fluturii să dănțuiască

Buburuze însetate

Te sorb pe nerăsuflate.

Subțirele furnicuțe

Pun doi stropi pe tăliuțe.

Străveziu, mărunt ți-e bobul,

Tu îmi saturi, tot norodul!

Picătură zâmbitoare

Diamant furat din soare,

Vreau să-ți dau un colb de stele

Să știi drumul casei mele!

O grădină-nmiresmată,

O dumbravă minunată!

După fiecare ploaie

Râde-o plantă, e vioaie.

Ș-o poveste se-nfiripă în pământ

E suflarea APEI... VIAȚA, într-un cuvânt!

PÂRÂIAȘUL LUI BRĂDUȚ

BUNDUC IOAN SEBASTIAN-CL.AIII-A-COMPLEXUL DE APARTAMENTE CASA MEA DOROHOI

Astăzi am plantat primul meu pom, primul puiet. Am avut un sentiment plăcut, nu-l pot descrie în cuvinte.

Dar, să vă spun povestea lui...,,Brăduț”, i-am pus și nume.

L-am așezat pe Brăduț, o plăntuță firavă, asemeni unui bonsai, în mijlocul gropiței; am adăugat pământ, pe care l-am zdrobit în bulgări mici, l-am tasat bine și, la final, am umplut gropița cu restul de pământ, care fusese scos inițial.

La fel au procedat și colegii mei. Firește, Brăduț era deja cel mai verde, a crescut un pic după ce l-am fixat în pămănt. Îl vedeam mare, înalt, falnic și impetuos în splendoarea lui.

A, dar am uitat, și de fapt cel mai important lucru, am fost foarte atent ca rădăcina foarte firavă a puietului să fie complet acoperită cu pământ și, ca să fiu sigur că operațiunea a decurs conform standardelor de plantare, l-am apucat pe Brăduț de creștet, încercând să-l smulg din lăcașul lui.

Dar, ce să vezi, Brăduț era tare încăpățânat și nu s-a sinchisit de fel să iasă, voia să rămână cu rădăcinile înfipte în pământ pentru totdeauna.

Iar la final... apă, multă apă i-am dat să bea din stropitoare, din căușul palmelor. Era atât de însetat pământul din jurul lui!

Colegii mei viteji au plantat câte zece, cinsprezece copăcei, însă eu, mezinul... am stat de vorbă cu singurul copăcel, Brăduț. I-am povestit despre o pădure verde ca smaraldul, pe care o visez deja, aici la platou... Că voi veni, ori de câte ori am ocazia, să-i povestesc despre școală, prieteni, despre iepurașul de Paște...

Brăduț mă asculta cuminte fără să-și foșnească o creangă, iar la sfârșit s-a aplecat să-și ia rămas bun. I-am atins cu buzele, apoi cu obrajii acele subțiri, plăpânde... Rămâi cu bine, prietene! Lângă el un pârâiaș vesel curgea ca un firicel de lacrimă pe obraz. Știam că Brăduț nu e singur.

Am plecat împăcat spre casă, lăsând în urmă colinele mustind de verdeață ale Polonicului, mlădițe, tinere vlăstare, peste ani, impetuoși arbori. Ei vor pulsa oxigenul atât de necesar vieții.

Când am întors o privire scurtă, doi prieteni îmi șopteau de departe... La revedere! La revedere!