GHID eLearning Cetățenie Activă pentru TineRI

Tinerii și participarea în comunitate

Participarea tinerilor este un concept foarte larg care suportă o varietate foarte mare de practici, abordări și teorii.

Organizațiile de tineret, autoritățile local și lucrătorii de tineret abordează acest aspect din unghiuri diferite și plecând de la interesele diferite pe care fiecare le au atunci când este vorba de implicarea tinerilor.

Motivația poate fi, de asemenea, foarte diferită: în anumite domenii nevoia de participare poate fi dată de contextul și schimbările sociale, și nevoile comunității, în timp ce în alte contexte acest lucru poate fi dat de dezvoltarea personală sau, de ce nu, chiar de motivația de a se poziționa politic.

În paginile de mai jos vom încerca să abordăm aceste unghiuri astfel încât să înțelegem importanța participării tinerilor, dar și unde aceasta se transformă în cadrul mai abstract al politicilor.

2.1 Principii de participare ale tinerilor

Marc Jans și Kurt De Backer^[1][1] au dezvoltat un model de participare a tinerilor numit 3C sau triunghiul participării care pleacă de la prezumția că participarea se bazează pe:

- provocare (challenge), implicând teme relevante, legate de realitatea cotidiană a tinerilor și care ar trebui să îi stimuleze și co-intereseze;

- capacitare (capacity) plecând de la resursele și capacitatea tinerilor de a se implica în proces precum și de la faptul că abilitățile necesare există sau pot fi dezvoltate în timp

- conectare/conexiuni (connection) prin conectarea tinerilor la oameni, comunitate, idei sau idealuri conștientizând pe de o parte faptul că nu sunt singuri, iar pe de altă parte că au surse de inspirație cu care se pot identifica sau grupuri/organizații în care contează și pot obține sprijinul necesar.

2.2 Caracteristici pentru o participare eficientă a tinerilor

În afara celor trei principii de mai sus, din experiența lucrătorilor de tineret rezultă că o participare a tinerilor relevantă ar trebui să fie:

- accesibilă fără discriminare tuturor tinerilor indiferent de mediu de proveniență, naționalitate, religie etc

- voluntară, fără a deveni obligatorie și respectând dreptul tinerilor de a decide dacă participa sau nu

- relevantă pentru nevoile tinerilor, stimulându-i pe aceștia să se implice în aspectele care îi vizează în mod direct, să caute soluții la probleme prin o schimbare pozitivă, să capete noi competențe sau să își urmărească interesele și pasiunile, în felul acesta asumându-și responsabilitatea pentru ei înșiși și pentru comunitățile lor

- valoroasă și fiecare să simtă că își aduce contribuția (chiar dacă aceasta este limitată)

- benefică pentru toți actorii implicați, fie că sunt tineri, adulți, organizații sau comunități, urmărind astfel schimbări pozitive atât în plan personal cât și la nivel organizațional sau social cial to all the actors involved

- diversificată, oferind mai multe modele de intervenție și forme de implicare astfel încât aceștia să poate alege cea mai releventă și interesantă pentru ei

- susținută de resurse, precum resurse umane, timp, finanțare, know-how etc, în caz contrar implicare devenind limitată, chiar imposibilă

- bazate pe un parteneriat real cu adulții, prin comunicarea așteptărilor și temerilor, negocierea rolurilor, împărțirea responsabilităților și a puterii în funcție de capacitate și nevoi

- transparentă, toți cei implicați fiind conștienți de scopul, limitele procesului și înțelegerea tipului de influență pe care cei împlicați îl au, ce pot schimba și ce nu

- ancorată în principii de politică publică nu doar o tehnică sau formă de implicare, având fațete și niveluri diferite și fiind prezentă transversal în diferitele politici și strategii organizaționale și comunitare

- agreabilă, prin faptul că aduce satisfacție și plăcerea de a fi implicat

2.3 Scara participării publice a tinerilor

Roger Hart a propus acest model sub forma unei scări a participării în care fiecare treaptă ilustrează diferitele grade de implicare în funcție de responsabilitățile asumate, situația locală, resursele necesare și deținute, nevoi efective și nivel de experiență.

Cele opt trepte definite de Hart sunt următoarele.

1. Manipularea

Tinerii sunt invitați în process/proiect fac sau spun ceea ce le sugerează adulţii, fără a înţelege cu adevărat problemele, SAU tinerii sunt întrebaţi ce gândesc şi adulţii folosesc o parte din idei, dar nu le spun ce influenţă au asupra deciziilor finale. Alții folosesc idea de tineri în scopuri care nu sunte ale tinerilor.

2. Tinerii ca elemente de decor

Tinerii participă la un proces, dar nu înţeleg cu adevărat problemele. Sunt folosiți și puși într-o poziție vizibilă, dar doar pentru imagine.

3. Tokenismul (aparenţă a practicilor inclusive)

Tinerii sunt invitaţi să îşi spună părerea referitor la o anumită problemă, dar participare este mai degrabă iluzorie, opţiunile lor de a exprima aceste păreri fiind limitate şi ideile pe care le pot exprima sunt restricţionate.

4. Desemnați și informaţi

Adulţii controlează procesul/ proiectul, tinerii înţeleg aspecte din proiect şi ştiu cine a decis ca ei să fie implicaţi şi de ce, rolul lor fiind unul clar dar minor. Adulţii le respectă părerile.

5. Consultaţi şi informaţi

Proiectul este dezvoltat şi coordonat de adulţi, dar tinerii sunt întrebați cu privire la modul de desfășurare al procesului. Ei înţeleg în întregime procesele şi părerile lor sunt luate în în considerare și integrate, deși decizia finală nu le aparține.

6. Adulţii iniţiază, decizia se ia în comun cu tinerii

Ideea iniţială aparţine adulţilor, dar tinerii sunt implicaţi în fiecare etapă de planificare şi implementare. Părerile lor nu numai că sunt luate în considerare, ci sunt implicaţi şi în luarea deciziilor ca parteneri egali.

7. Tinerii iniţiază şi coordonează

Ideea iniţială aparţine tinerilor şi ei decid cum să se deruleze proiectul. Adulţii stau la dispoziţia tinerilor, dar nu preiau controlul.

8. Tinerii iniţiază, decizia se ia în comun cu adulţii

Tinerii vin cu ideile, întocmesc proiectul şi invită adulţii să li se alăture în luarea deciziilor.

Primele trei etape sunt considerate a fi mai degrabă de tip nonparticipativ.

Procesul de dezvoltare și implicare în politici publice care vizează tinerii se desfășoară începând cu cea de a 6a treaptă.

Acest model poate fi foarte util practicienilor și celor care lucrează efectiv cu tinerii, oferind o structură la care se pot raporta atunci când vor să analizeze cât de participative sunt anumite proiecte sau inițiative în comunitățile lor. Cu toate aceste trebuie să înțelegem faptul că uneori este dificil să punem procesele în etape foarte precis întrucât ele depind de factori precum cât de implicați sunt în mod normal tinerii în comunitate, de starea de fapt efectivă, gradul de complexitate al problemei care sunt nevoile tinerilor sau ce experiență dețin aceștia și lucrătorii de tineret care îi susțin.

2.4 Forme ale participării publice

- voluntariat

- diferite forme de învățare nonformală

- educație de la egal la egal

- implicare în cluburi/organizații de tineret

- consilii de tineret, parlamente ale tinerilor, consilii consultative

- sisteme de co-management

- consultări

- campanii

- afiliere la partide politice, sindicate etc

- participare la alegeri (ca alegător sau candidat)

O întrebare foarte relevantă legate de participare ar fi… participare în ce anume? Organizația Națiunilor Unite (The United Nations Youth Agenda, Empowering youth for development and peace) face distincție între patru tipuri de participare a tinerilor descrise mai jos:

1. Participare economică - relevantă pentru angajabilitate și muncă în general, dezvoltare economică, crearea unei situații economice stabile în societate

2. Participare politică - relaționată la autorități și guverne, politici publice, exercitarea drepturilor democratice și de reprezentare

3. Participare socială - legată de implicarea în viata comunității locale și adresându-se provocărilor și problemelor generate sau care sunt cauză a interacțiunilor la nivel local

4. Participare culturală - relevantă pentru toate formele de exprimare culturală și artistică (arte vizuale, teatru, muzică, film, dans, etc)

2.5 Cadrul DMSOS (Drepturi, Mijloace, Spațiu, Oportunități și Sprijin) de implicare a tinerilor

Cadrul DMSOS (Drepturi, Mijloace, Spațiu, Oportunități și Sprijin) sau RMSOS (Right, Means, Space, Opportunity and Support) este parte din cadrul cartei europene a participării tinerilor la nivel local și regional se bazează pe faptul că o participare reală se bazează pe cele cinci elemente detaliate mai jos.

DREPTURI

Tinerii au implicit dreptul de a se implica și participa în comunitate. Este unul dintre drepturile omului sau ale cetățeanului. În anumite cazuri (fără a fi obligatoriu) există și documente de politică publică/ legi care reglementează modul în care tinerii se consultă și se pot implica în acele aspecte care îi vizează direct.

Tinerii ar trebui să fie activi în promovarea drepturilor lor. În practică acest lucru se traduce prin influențarea deciziilor autorităților prin consultare sau vot. În plus, tinerii ar trebui să conștientizeze faptul că în afara drepturilor civice, cele sociale, economice sau culturale sunt la fel de importante.

MIJLOACE

Insuficiența resurselor poate reprezenta un factor major pentru insatisfacția tinerilor. În special nevoi de bază precum mâncarea sau adăpostul dar și sărăcia sau șomajul în rândul tinerilor pot duce la sentimentul de izolare socială și de a se simți părăsiți. În plus, acest lucru poate duce la o demotivare acestora. Așadar, pentru a sprijin implicarea tinerilor este nevoie ca aceștia să aibă îndeplinite satisfacerea condițiilor de bază precum securitatea socială, educația, adăpostul, sănătate, know-how, acces la tehnologie etc.

SPAȚII

Tinerii au nevoie de spații fizice pentru a se întâlni, petrece timpul împreună sau pentru a se organiza. De obicei, acest lucru nu reprezintă o problemă pentru activitățile școlare unde există clase, săli etc, dar pentru inițiative extra-curriculare este mai dificil. Din acest motiv internetul și social media reprezintă spații în care tinerii se exprimă și intră în legătură cu cei cu interese asemănătoare pentru a schimba idei sau chiar pentru a iniția proiecte.

Totodată, din punct de vedere al participării, spațiul trebuie văzut într-un sens mai larg, precum locul în care tinerii au posibilitatea să își exprime punctele de vedere, recomandările, concluziile astfel încât să poate avea un impact asupra propriilor lor vieți și implicarea lor să nu fie una simbolică.

OPPORTUNITĂȚI

În acest sens tinerii trebuie, de exemplu, să aibă acces facil la informație legat de modul în care se pot implica, ce oportunități există, unde și cum pot fi accesate. Doar cunoscând ce se întâmplă în comunitatea lor pot să ia decizii informate. Adesea motivul pentru care tinerii nu participă nu este acelcă că nu ar fi interesați, și pentru că nu au acces la informația cu privire la oportunitățile existene.

În al doilea rând, procesele și sistemele de luare a deciziilor trebuie să fie prietenoase și adaptate pentru tineri, astfel încât aceștia să le înțeleagă, să aibă suficient timp pentru a le putea folosi și aduce contribuția.

SRIJIN

Tinerii au potențial uriaș de a se implica și participa în viața counității, dar fără un sprijin corect acest potenția poate fi irosit sau folosit ineficient. Așadar au nevoie de acces la instrumente precum suport financiar, moral și instituțional al diferite nivele: personal, organizațional sau local. În mod idea, autoritățile locale ar trebuie să asigure sprijin adecvat pentru acoperirea costurilor structurale, dar, din păcate, adeseori, tinerii nu reprezintă o prioritate.

În plus, tinerii au nevoie de acces la suport moral și know-how. Acesta poate fi oferit de cei cu experientă ca lucrător de tineret sau profesională acționând ca ghid, consilier sau mentor. Nu în ultimul rând, este important de recunoscut contribuția participării tinerilor nu numai pentru tineri, dar și pentru comunitate.